Lătrăii de serviciu, ultima temă - forţele armate

Încet-încet lătrăii încep să se dea pe faţă, anumite obiective strategice urmărite la nivel global de ruşi, chinezi şi aliaţii lor (Siria, Iran, Venezuela, Coreea de Nord... ) nu mai pot fi mascate la infinit sub lozincile tot mai găunoase ale trepăduşilor pacifismului, ecologismului, etc...

Unul dintre aceste obiective este diminuarea capacităţii de luptă a NATO, mergând până la divizarea şi ulterior dizolvarea sa, prin crearea aşa-numitei armate europene. 

Dar până atunci, se folosesc alte metode, precum dezarmarea consimţită a statelor din Vest, prin aderarea la tot felul de tratate de interzicere sau de limitare a aşa-ziselor arme "inumane" sau "imorale" - armele chimice, bacteriologice, minele antipersonal sau muniţia cu fragmentare (cluster bombs).

Desigur, marile puteri se retrag în ultimul moment de la aceste conferinţe de dezarmare, nu ratifică tratatele, sau nu participă la discuţii.

Este clar că un stat care nu dispune de tehnologia armelor nucleare, ar avea ca "ultim argument" armele chimice sau bacteriologice. 

România a avut grijă să renunţe la acest tip de armament (pe timpul lui Văcăroiu: semnare-1993, ratificare-1994). Bănuiesc că doar retoric, doar nu or fi nebuni să lichideze stocurile...

Las' că nici CDR nu s-a lăsat mai prejos, ratificând Convenţia interzicerii minelor antipersonal. Inutil de precizat că nicio mare putere nu a semnat acea aiureală.

Pe siteul Agenţiei de Investigaţii Media (AIM) a apărut un articol cu titlul: România în scandalul muniţiilor explozive :
 

"Un motiv în plus ca lumea să se uite chiorâş la noi

Tara noastra se incapataneaza sa nu semneze Conventia care interzice folosirea oricarui tip de munitie cu fragmentatie, plasandu-se in afara politicilor NATO. Desi a fost somat in repetate randuri, inclusiv de catre Parlamentul European, sa renunte la acest tip de armament, extrem de periculos pentru civilii necombatanti, statul roman se face ca ploua".

Pâi atunci şi SUA se plasează "în afara politicilor NATO", dar şi alte ţări. 

De la o vreme s-au înteţit atacurile la capacitatea de apărare a României.

Să ne reamintim tergiversările, iar în final sabotarea investiţiei potenţiale de la IAR-Braşov a firmei Bell-Hellicopter, pentru producerea de elicoptere de atac "Cobra" (1998/99, premierul Radu Vasile şi ministrul de finanţe Daniel Dăianu spunând că România renunţă la afacere din lipsă de fonduri).
 

Şi tergiversările lui Tăriceanu privind noul avion multirol (opta pentru SAAB-Gripen, mai ieftin, dar inferior lui F-16). Şi refuzul achiziţionării unei noi aeronave "prezidenţiale" (cu care ar fi zburat şi alţi demnitari). Şi declaraţiile privind retragerea din Irak.

Iar recent, poziţia exprimată de europarlamentarul PNL Norica Nicolai, adresându-se Înaltului Reprezentant al UE pentru probleme de Politică Externă şi Securitate: "Aştept, în continuare, doamnă Ashton, o strategie mult mai coerentă în materie de politică de securitate şi apărare pentru că este primul nostru demers comun după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona."

Această cerere venea pe fondul unei noi încercări a Germaniei de a introduce Rusia în interiorul NATO şi de finlandizare a Europei.