O tragedie caraghioasă

Mai precis, gazele exploatate din România trebuie să fie vândute pe piaţa din România la preţurile celor importate din Rusia, care sunt de vreo trei ori mai mari! Dar importurile din Rusia aproape au dispărut. Dependenţa consumului de gaze din România de importurile din Rusia a coborât la 3-4%. În schimb, preţurile trebuie să se îndrepte spre preţul gazelor importate din Rusia! Cum ar putea fi calificat aşa ceva decât o crasă prostie?! Păi, poate fi calificat ca o scârboasă jefuire a României! Cui foloseşte o asemenea situaţie? României, ca ţară? Nu, căci i se interzice de fapt să-şi folosească resursele de gaze, atâtea câte mai există, pentru propria dezvoltare!

Ilie Şerbănescu (la Jurnalul Naţional):

De n-ar fi şi de râs, ar fi doar de plâns! Situaţia prin care trece România în plan energetic are toate datele unei tragedii, dar, în ultimele săptămâni, a devenit şi caraghioasă. Fără existenţa unor minime condiţii care s-o justifice economic şi s-o facă posibilă tehnic, o aşa-zisă liberalizare a preţurilor în energie a fost impusă României de către FMI şi CE. Anomalia acestei impuneri a fost evidenţiată pregnant în 2013 când, sub efectul prăbuşirii consumului de energie primară, preţurile la producător au scăzut, dar, sub efectul asumării guvernamentale a artificialei liberalizări, preţurile la consumator în energie au crescut! Consumatorii industriali ameninţă că închid. Investitorii străini avertizează că pleacă. Discriminatoriu, guvernul îi scuteşte de plăţi pe unii şi îi împovărează pe alţii. Absurdităţile economice abundă. Preţurile cu aprovizionarea cresc când consumul scade! Furnizorii nu mai găsesc cumpărători, dar aceştia din urmă trebuie să plătească mai scump. Si toate acestea într-o ţară care are niscai resurse! Totul este dirijat de la Bruxelles unde nişte birocraţi care nu au nicio legătură cu economia de piaţă pe care o propovăduiesc îşi bat joc de aceasta pe seama ţărilor slabe!

Se credea că s-a atins paroxismul tragediei. Ei bine, nu! Lovite de prăbuşirea consumului au fost înainte de toate importurile. Atenţie, importurile din Rusia (căci altele nici nu există!), care sunt făcute de aşa-zisa liberalizare de la Bruxelles reper în creşterea preţurilor. Mai precis, gazele exploatate din România trebuie să fie vândute pe piaţa din România la preţurile celor importate din Rusia, care sunt de vreo trei ori mai mari! Dar importurile din Rusia aproape au dispărut. Dependenţa consumului de gaze din România de importurile din Rusia a coborât la 3-4%. În schimb, preţurile trebuie să se îndrepte spre preţul gazelor importate din Rusia! Cum ar putea fi calificat aşa ceva decât o crasă prostie?! Păi, poate fi calificat ca o scârboasă jefuire a României! Cui foloseşte o asemenea situaţie? României, ca ţară? Nu, căci i se interzice de fapt să-şi folosească resursele de gaze, atâtea câte mai există, pentru propria dezvoltare! Producătorilor români? Aceştia nu mai deţin decât jumătate din producţia de gaze, restul fiind sub controlul OMV. Distribuitorilor? Desigur, căci aceştia, în situaţia dată, cumpără mai ieftin şi vând mai scump. Dar, vai!, distribuitoriii români nu mai există, distribuţiile de gaze fiind în mâna E.On şi GDF. Pentru cine este deci această liberalizare? Putem nominaliza: pentru austrieci, nemţi şi francezi! Pentru români, deţinătorii resurselor, nu!

Atâta doar că, precum în povestea oii jupuite, dl Hajdinjak, şeful E.On România, cel mai înfocat şi vocal partizan al liberalizării – care ameninţa că E.On va pleca din România dacă oficialităţile de la Bucureşti nu trec la fapte – vine acum şi ne spune public că trebuie oprită liberalizarea întrucât, îl cităm, „rămâne fără clienţi”, circa 140 000 dintre aceştia anunţând că închid. Măi să fie, a jupuit prea multe oi şi rămâne fără lână! (va urma)