22 martie 2012

Václav Klaus despre interesele naţionale



Răspunsul preşedintelui la întrebarea ziarului Ekonom: Care sunt (cum le-aţi defini) interesele naţionale cehe?

A vorbi despre interesele naţionale cehe are sens doar atunci când îţi asumi o condiţie importantă, nu altfel. Unii dintre noi şi-o asumă, alţii nu. Eu consider că această ipoteză este absolut de necontestat (şi aproape obligatorie) şi simt nevoia de a o apăra toată viaţa - chiar şi în lumea de astăzi, a corectitudinii politice şi a apoteozei guvernului mondial (sau european).

Această ipoteză spune că entitatea supremă din viaţa mea - dar, deasemenea, din vieţile oamenilor care trăiesc în Republica Cehă - este tocmai Republica Cehă, şi este prin urmare în firea lucrurilor, este evident că interesul tuturor este ca entitatea să funcţioneze în cele mai bune condiţii, astfel încât libertatea reală (nu doar proclamată) şi democraţia prin care ţara a prosperat să existe nu numai pe termen scurt (ci să se transmită şi în viitor), precum şi suveranitatea, care înseamnă a putea să decizi tu însuţi. Acestea sunt interesele generale din care cresc o varietate de interese specifice.

Dacă acest lucru nu este aşa, atunci tot trecutul nostru - cel puţin de la momentul renaşterii naţionale, inclusiv întregul secol XX - a fost o greşeală totală. Apoi a fost o luptă cu trecutul.

Conceptul de interese naţionale nu are nimic de-a face cu patologia naţionalismului agresiv îndreptat împotriva altor naţiuni. Aceste două lucruri nu trebuie confundate de nimeni. Interesele naţionale sunt o expresie a publicului care formează comunităţi naţionale şi care există în orice stat real, în cazul nostru, în Republica Cehă. Termenul de comunitate naţională nu este identic în conţinut cu cel de naţiune ca atare, ea este inclusă în această comunitate, ca orice alte grupuri etnice sau minoritare care convieţuiesc în acelaşi stat.

Implementarea intereselor noastre naţionale este sarcina noastră, ne cere enorm nouă înşine, dar este practic un adevăr fundamental şi pentru cei din jurul nostru - atât pentru vecinii Republicii Cehe cât şi pentru toată Europa. Acest scop presupune că Europa înseamnă un grup de state democratice, dintre care niciunul nu este hegemonic, încât să promoveze interesele sale în detrimentul altora. În aranjamentul actual al Uniunii Europene hegemonia formală a unui stat sau a altui stat nu este afirmată, însă lipsa democraţiei în procesul de luare a deciziilor la nivelul UE face ca organizaţia europeană de astăzi în relaţiile sale cu Republica Cehă să semene mult cu practici similare hegemonismului.

Ştiu că vorbim despre interesele naţionale, ceea ce într-o eră a corectitudinii politice nu este considerat a fi corect, şi că de obicei se folosesc în locul lor fraze banale, dar eu cred că este necesar.

Václav Klaus, Ekonom, 22 martie 2012

http://www.klaus.cz/clanky/3070

Un comentariu :

Riddick spunea...

Ziarul Financiar (2011): Cine defineşte şi cine apără interesul naţional al României?

Ultima modă la Bucureşti este să se vorbească de federalizarea Europei. Un lucru cumva de înţeles, în contextul în care evenimentele arată că lucrurile vor evolua înspre o asemenea direcţie. Dar este bine sau este rău pentru România un asemenea scenariu? Sunt puţine voci care analizează aceste aspecte, în rest tăcere. O întrebare se ridică, în această situaţie: cine (mai) defineşte şi cine susţine interesul naţional al României? [...]

http://www.zf.ro/eveniment/cine-defineste-si-cine-apara-interesul-national-al-romaniei-8710829


Vasile Puşcaş (2011): UE are nevoie de reconstrucţie

Deocamdată remarcăm doar că state membre sau grupuri de state membre au trimis la Bruxelles asemenea mesaje, de cele mai multe ori însoţite de sugestii constructive. Păcat că dl Van Rompuy şi Consiliul UE le procesează atât de încet şi pe alocuri sectar.

Comisia Europeană manifestă o timiditate inexplicabilă, în loc să înainteze iniţiative încadrabile în sistemul instituţional-decizional şi al politicilor europene. Iar Parlamentul European pare mai preocupat să-şi contureze puterea în sistemul decizional european, pe baza Tratatului de la Lisabona, decât să dea un puternic sens comunitar acestei ponderi decizionale.

Preşedintele Fundaţiei „Robert Schuman" a recunoscut, în 2009, că o uniune de state suverane care nu se dotează cu instrumentele necesare misiunilor pe care le are, la începutul sec. al XXI-lea, va trebui să facă faţă tot timpul forţelor centrifuge şi va avea dificultăţi în a obţine beneficiile scontate. De aceea, va trebui recunoscută existenţa unui interes european, care nu este suma intereselor statale-naţionale, ci interesul propriu al construcţiei europene şi cetăţenilor europeni.

http://www.adevarul.ro/international/UE_are_nevoie_de_reconstructie_0_409759342.html


Discursul de acceptare al Președintelui Consiliului European, Herman Van Rompuy (2012)

Criza a fost fără precedent, atât în ceea ce privește intensitatea, cât și amploarea. În mijlocul unei furtuni, am fost obligați să ne reparăm nava. Au fost necesare decizii drastice. Am încercat să ajungem la rădăcinile crizei. Am redus cu toții datoria și deficitul în țările noastre. Am sporit competitivitatea economiilor noastre. Ne-am sprijinit reciproc și am rămas uniți. Unii dintre foștii noștri colegi au pus interesul european - și interesul țării lor pe termen lung - mai presus de popularitatea lor la nivel național, chiar cu prețul părăsirii funcției. Curajul și diplomația lor merită stima noastră.

http://ec.europa.eu/romania/news/02032012_discurs_ro.htm


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Hunor Kelemen, 2012: "Sigur, vorbim despre Statele Unite ale Europei şi eu, din acest punct de vedere, pe termen lung, văd o ieşire din situaţia actuală prin crearea acestei structuri. Atunci şi România, ca stat, va avea o autonomie în interiorul Statelor Unite ale Europei, în interiorul „statului mare". Trebuie să tindem către aceste lucruri şi să discutăm foarte sincer şi foarte deschis".

Postări populare: