Am mai spus-o: în secolul XX, democraţiile au câştigat toate războaiele cu dictaturile - politic, economic, social, militar etc. -, cu excepţia unuia singur, şi anume războiul propagandei.Indiferent de tipul lor, dictaturile sunt invincibile în materie de propagandă. Se pune întrebarea de ce. Există mai multe cauze posibile.Unele ţin de caracterul tendenţios al propagandei, care, prin natura ei, urmăreşte să impună o interpretare a realităţii capabilă să slujească anumitor interese de moment. Propaganda nu urmăreşte să spună adevărul, ci să-l instrumentalizeze şi, la limită, să-l ascundă. E conjuncturală prin definiţie, ceea ce înseamnă că nu se simte pusă în dificultate de schimbarea, fie şi cu o sută optzeci de grade, a alegaţiilor. Urmăreşte să manipuleze, nu să convingă. Induce convingeri, recurgând la clişee mentale, dar nu pune preţ pe plauzibilitatea lor. Se bazează pe naivitate şi ignoranţă. Campania de la începutul anilor '90 îndreptată contra PNŢ n-a ţinut cont că partidul lui Coposu nu era înfiinţat în 1907 şi n-avea cum să fie vinovat de reprimarea răscoalei. Sigur că propaganda e o formă de minciună, dar nu neapărat una lipsită de subtilitate, în sensul că păstrează uneori fărâme de adevăr menite s-o facă plauzibilă şi pentru cei puţin dispuşi să se lase amăgiţi. Constând în deturnarea informaţiei, propaganda funcţionează ca un limbaj care nu merge niciodată direct la ţintă, preferând perifraza întârziată. Lasă de obicei pe seama istoriei descâlcirea firelor, şi asta fiindcă n-are simţ istoric.[...]
27 martie 2011
Propaganda şi democraţia
Nicolae Manolescu vede o luptă între democraţie şi propagandă :
Situaţia este ceva mai complexă. Uneori, "democraţia" recurge, deasemenea, la propagandă :
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(
Atom
)
Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO
Andrei Marga, 1995 ("Filosofia Unificării Europene"): "Identificările etnice ale românilor sunt în mare parte tradiţionale. Acestea caută să abată atenţia de la problemele concrete ale prezentului şi de la nevoia modernizării instituţionale spre abstracţiunile trecutului. Pentru mulţi intelectuali este limpede că naţionalismul, prin demagogia sa, generează stagnarea şi degradarea ce favorizează doar grupuri sociale incapabile să se adapteze lumii moderne. Intrarea în noua Europă, nu doar geografic, ci şi instituţional şi cultural presupune mai mult decât o alegere, presupune o schimbare a modului de gândire, de asumare, pe lângă devizele paneuropene, a unei abordări europene, o abordare disponibilă la compararea performanţelor, orientată spre modernizare şi având ca perspectivă unitatea europeană".
Postări populare:
-
- S-a ivit holera-n ţară şi Busuioc nu vrea să ştie de ea! Stăpânirea opreşte oamenii să mai vină la lucru. Au dat de ştire cu toba prin sat...
-
Într-un articol din Gândul, scrie aşa: "Elevii vor fi vaccinaţi cu Cantgrip pentru imunizare împotriva virusului AH1N1, responsabil ...
-
...Adică Franţa "are drepturi" în Noua Caledonie, prin Pacific, da' Rusia nu are dreptul să-şi reia propriul teritoriu (&qu...
-
Nu că n-ar putea fi mâna organizaţiei Illuminati ("Les Illuminés") ; dar în limba franceză - care are multe subtilităţi -, "...
-
"Pentru ca unii au spus ca sunt dictator, pot sa imi dictez memoriile, dar nu sa mi le scriu. Recunosc ca am spus ca dupa ce imi ter...
-
Traducerea articolului "The Communist-Capitalist Alliance", apărut la Radio Liberty. partea a doua partea a treia Parte...
-
Polémia : Les funérailles de Charb et de Stéphane Charbonnier Frédéric Malaval, philosophe, écologiste, essayiste… ♦ Le vendred...
-
M-aş duce ceva mai departe de scenariul descris de Ion Cristoiu , şi care ar conţine o suspendare a lui Băsescu, de data asta urmată de o...
-
Nu-i clar dacă şi "operatorii" sunt complici, ori dacă îşi dau seama despre implicaţii. Atenţie de ce instituţii aparţin ei, poate...
-
Nu este greu a sesiza ca, prin aceasta liberalizare impusa din afara, romanului in calitate de consumator i se interzice de fapt sa benefi...
10 comentarii :
N-ar zice Manolescu ca e vorba de liberalism nici sa-l tai (as in liberalism clasic, de dreapta - democratiile LIBERALE fiind cele care au castigat orice lupta, nu orice "democratie").
Manolescu e mai poet, aşa... a stat printre manuscrise. ;-)
Din cate tin minte a avut si bursa Soros.....
La anii lui ? Poate ca ajutor social. :)
Propaganda? Cautati Victor Lebow, Edward Bernays si Ernest Dichter. Sunt cei care au adus propaganda la rang de stiinta si au trait in cea mai mare democratie a lumii...
:))
e un text scurt dar fundamental; daca e sincer si dezvolta tema, ar putea insemna despartirea sa de liberalism
caragiale a vorbit magistral despre asta acu 100 de ani:
"Un curent - generos, dar şi ridicul, poate onest ca intenţie şi sentimental în font, dar desigur pernicios ca urmări pe cât de grotesc în formă - suflase cu puteri şi spulberase cenuşa Regulamentului, făcând să răsară în locul ei un miraj, o fata morgana: România deplin fericită prin regimul reprezentativ.
Ce s'a întâmplat?
Ce se'ntâmplă totdeauna cu fata morgana: când dai să te-apropii de ea, se topeşte în aer.
Atunci, o urâtă ironie a soartei: proclamarea redeşteptării şi emancipării noastre politice a fost semnalul inaugurării celei mai teribile şi înjositoare tiranii - tirania vorbei. Iată cine ne-a stăpânit o jumătate de veac cu ultima cruzime: vorba, vorba umflată şi seacă - legenda. Ea a avut, ca toţi tiranii clasici, gardă şi gâzi, curtizani, linguşitori, bufoni şi mulţime aiurită. Vai de cel ce cuteza să nu i se'nchine fără condiţie! era huiduit de curtezani, scuipat de bufoni, biciuit, stigmatizat şi executat în aplauzele mulţimii nenorocite de'nchinători.
A gândi era cea mai grozavă vină; a râde, cel mai negru păcat. Nici odată gândirea n'are alt vrăjmaş mai cumplit decât vorba, când aceasta nu-i este vorbă supusă şi credincioasă, nimic nu arde pe ticăloşi mai mult ca râsul.
Sdrobitoarea opresiune a acelei stupide tiranii trebuia neapărat să dea naştere la încercări de revoltă. S'au mai găsit şi bărbaţi, cari să'ndrăznească a gândi şi a râde. Mulţi dintre ei au căzut jertfa îndrăznelii lor. Huliţi şi urgisiţi de cei mai aproape ai lor, înfieraţi ca reacţionari, vrîjmaşi ai poporului, ai naţiunii, ai libertăţii, ai patriei, - legenda i-a executat fără nicio milă. Dintre aceştia, unii de frunte au fost oameni superiori cari se chemau Petre Mavrogheni, Costaforu şi Boerescu.
... Tot aşa şi Eminescu şi bunul său prieten Manolache Costache. Câţi au murit, s'au dus toţi cu inima înegrită de credinţa că orice revoltă e de prisos, că legenda va triumfa totdeauna asupra adevărului, că tirania vorbei şi-a clădit în România un imperiu vecinic. Iar cei ce n'au murit, obosiţi de luptă, au desarmat cu aceeaşi tristă credinţă."
am uitat linkul
http://ro.wikisource.org/wiki/Lasc%C4%83r_Catargiu
Oho... tare, articolul lui Caragiale...
Manolescu rămâne, per ansamblu, un personaj pozitiv. Păcat că a crezut în amăgirile AC/PAC din anii '90, sau nu a întărit (cu "intelectualii") PNL sau PNŢCD (ori un partid nou, dar credibil).
Excelent textul lui Caragiale !
Nici o diferenta fata situatia de azi nu numai din Romania
Trimiteți un comentariu