21 aprilie 2021

Ultrascurte

4 comentarii :

Gabriel spunea...

Apocalipsa se amână pentru o dată care va fi comunicată ulterior. Rușii se retrag de la graniță.
Nici nu cred că a existat vreun pericol decât în imaginația propagandei isterice occidentale, căreia și noi i-am căzut pradă. Chiar și eu, scepticul de serviciu, ajunsesem să cred că urmează ceva major. Marea armadă oscila între 80.000 și 150.000 de ruși dintre care o parte în Crimeea, cifre ridicole dacă vorbim de un război pe scară largă cu Ucraina.
Totul a fost ori pe bune o aplicație, ceea ce rușii au susținut de la început, ori au avut informații despre vreo tentativă ucraineană de a soluționa prin forță problema separatistă, iar atunci probabil intimidarea a funcționat.
OK, aceeași propagandă care a zugrăvit imaginea unei apocalipse pregàtite de Putin, va susține că Rusia "a clipit", deși dacă te uiți la cifre realizezi că nu urma o invazie a Ucrainei, ci maxim o implicare locală în Donețk pentru a respinge armata ucraineană.

Riddick spunea...

..

Rău fac(e Putin). De va fi o dată viitoare, va fi cu mult mai costisitor. Io intram din prima peste ăia, din 2014. Astea nu sunt ocazii de ratat.

Gabriel spunea...

Asta da, în 2014 poate ar fi mers cu 150.000 de oameni contând și pe sprijinul rusofonilor din Ucraina. Dar acum trebuiau să aducă forțe cel puțin comparabile cu cele de la invazia Irakului, ceea ce înseamnă aproape toată armata rusă. Ori ei nu pot face asta, căci au și alte granițe de apărat. Acum fără mobilizare și fără nucleare, greu de crezut să viseze măcar la război total cu Ucraina.

Riddick spunea...

Se poate, dar cu "blitz" şi cu activarea militară a propriilor susţinători "din teritorii", cărora însă ar trebui să li se paraşuteze arme şi ofiţeri de legătură. Chiar crezusem că se vor mobiliza, în 2014 - nu, au făcut-o "ăilalţi", deşi "la o zecime" din efective faţă de pro-ruşi.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."

 

Postări populare: