_ _ _ _ Arhivă:

Scriam, mai spre începutul anului:
Nu văd niciun partid scoţând afişe electorale cu un mesaj gen: 
NOI [partidul Cutare]
Vă garantăm că vom face tot ce ţine de noi ca ROMÂNIA SĂ NU INTRE ÎN RĂZBOI.
- - - - -
"Au început afişele", şi - previzibil - nu văd nicăieri mesajul. Orice altceva, numai asta nu apare.
Mai scrisesem atunci "[nu-i văd] nici măcar pe şoşoci". N-aş generaliza acum, deocamdată, fiindcă încă n-am văzut vreun afiş de-al lor. Voi reveni abia după ce apar.
Nu cred că există/rezistă alibiul "da, dar ce să caute tema asta aici, că doar nu sunt alegeri parlamentare?"
 
 

Maratonul reinformării,

mobilizarea generală

împotriva globaliştilor.

“Principiul esenţial al prezentei metaideologii europene este post-democraţia, cu instituţii supranaţionale în locul vechilor instituţii democratice ale unui stat-naţiune bine definit şi suveran, promovarea tuturor “isme”- lor posibile, cum ar fi: multiculturalismul, feminismul, ecologismul, homosexualismul, ONG-ismul, politicile apolitice şi neîncrederea în ordinea spontană a lucrurilor.

Europeiştii cred într-o societate umană structurată pe verticală şi ierarhizată. Ei doresc să proiecteze, să planifice, să reglementeze şi să-i administreze pe ceilalţi, pentru că numai ei ştiu ce este bine. Ei cred că proiectul făcut dinainte este întotdeauna mai bun decât un rezultat neprevăzut al interacţiunilor dintre cetăţenii liberi. Conform acestei ideologii, piaţa este în primul rând anarhie şi guvernul este aici pentru a o corecta.”


"Ce este europeismul ?"

"Apărarea democraţiei împotriva democraţiei liberale"

Václav Klaus












Urmăriţi prin e-mail


21 aprilie 2021

Ultrascurte

# aprilie 21, 2021
Etichete: , , , , , ,

4 comentarii :

Gabriel spunea...

Apocalipsa se amână pentru o dată care va fi comunicată ulterior. Rușii se retrag de la graniță.
Nici nu cred că a existat vreun pericol decât în imaginația propagandei isterice occidentale, căreia și noi i-am căzut pradă. Chiar și eu, scepticul de serviciu, ajunsesem să cred că urmează ceva major. Marea armadă oscila între 80.000 și 150.000 de ruși dintre care o parte în Crimeea, cifre ridicole dacă vorbim de un război pe scară largă cu Ucraina.
Totul a fost ori pe bune o aplicație, ceea ce rușii au susținut de la început, ori au avut informații despre vreo tentativă ucraineană de a soluționa prin forță problema separatistă, iar atunci probabil intimidarea a funcționat.
OK, aceeași propagandă care a zugrăvit imaginea unei apocalipse pregàtite de Putin, va susține că Rusia "a clipit", deși dacă te uiți la cifre realizezi că nu urma o invazie a Ucrainei, ci maxim o implicare locală în Donețk pentru a respinge armata ucraineană.

4/22/2021
Riddick spunea...

..

Rău fac(e Putin). De va fi o dată viitoare, va fi cu mult mai costisitor. Io intram din prima peste ăia, din 2014. Astea nu sunt ocazii de ratat.

4/22/2021
Gabriel spunea...

Asta da, în 2014 poate ar fi mers cu 150.000 de oameni contând și pe sprijinul rusofonilor din Ucraina. Dar acum trebuiau să aducă forțe cel puțin comparabile cu cele de la invazia Irakului, ceea ce înseamnă aproape toată armata rusă. Ori ei nu pot face asta, căci au și alte granițe de apărat. Acum fără mobilizare și fără nucleare, greu de crezut să viseze măcar la război total cu Ucraina.

4/22/2021
Riddick spunea...

Se poate, dar cu "blitz" şi cu activarea militară a propriilor susţinători "din teritorii", cărora însă ar trebui să li se paraşuteze arme şi ofiţeri de legătură. Chiar crezusem că se vor mobiliza, în 2014 - nu, au făcut-o "ăilalţi", deşi "la o zecime" din efective faţă de pro-ruşi.

4/22/2021

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii ( Atom )

Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO
Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: