28 iunie 2018

La mir


Când statul este atacat sistematic de forţe care îşi ascund natura şi obiectivele, trebuie trecut rapid la demascarea şi anihilarea lor, cu orice mijloace.

Am tradus un pasaj dintr-un discurs de-al lui Hermann Göring, de după incendierea Reichstagului (era preşedintele parlamentului, şi cu atribuţii pe politică internă). Concluziile rămân valabile, ar trebui doar înlocuite câteva cuvinte: "statul burghez" cu "statul liberal" ("european"), "comunişti" cu "globalişti" sau "trădători", şi "cămăşile brune" cu "Gărzile Naţionale" ("Miliţiile Populare", etc.).

"Compatrioţii mei, acţiunile mele n-or să se încurce în niciun fel de dileme juridice. Acţiunile mele n-or să se împiedice de nicio birocraţie. Aici n-am venit să pun în practică justiţia, am venit să anihilez şi să extermin, nimic altceva! O asemenea luptă n-o voi purta cu mijloacele poliţieneşti. Asta o fi făcut-o statul burghez. Desigur, voi folosi resursele de stat şi poliţieneşti la maxim, domnilor comunişti, nu cumva să trageţi concluzii greşite, veţi intra în agonie când vă voi pune mâna-n gât împreună cu cei de faţă, cămăşile brune."

3 comentarii :

Riddick spunea...

"Volksgenossen, meine Maßnahmen werden nicht angekränkelt sein durch irgendwelche juristische Bedenken. Meine Maßnahmen werden nicht angekränkelt sein durch irgendeine Bürokratie. Hier habe ich keine Gerechtigkeit zu üben, hier habe ich nur zu vernichten und auszurotten, weiter nichts! Einen solchen Kampf führe ich nicht mit polizeilichen Machtmitteln. Das mag ein bürgerlicher Staat getan haben. Gewiß, ich werde die staatlichen und polizeilichen chtmittel bis zum äußersten auch dazu benutzen, meine Herren Kommunisten, damit Sie hier nicht falsche Schlüsse ziehen, aber den Todeskampf, in dem ich Euch die Faust in den Nacken setze, führe ich mit denen da unten, das sind die Braunhemden."

cineva spunea...

Nu ştiu dacă discursurile lui Göring sunt cea mai fericită sursă de inspiraţie, dar la noi s-a depăşit faza atacării statului încă din 1989 sau cel mai târziu în anii '90. Forţele care l-au atacat au câştigat iar statul a supravieţuit formal tocmai datorită faptul că a fost acaparat în totalitate, a capitulat necondiţionat (datorită lipsei de patriotism a românilor, în primul rând).
În acest moment, ceea ce se numeşte Statul Român este inamicul poporului român şi, dacă ne dorim şansa unui viitor mai bun, trebuie restructurat chiar cu preţul unor pierderi teritoriale (de exemplu Ţinutul Secuiesc independent = câteva sute de mii de voturi în minus pentru iohanişi sau băsei = never Băsannis again).
E un nonsens apărarea a ceea ce se numeşte stat astăzi. Ei, neocolonialiştii, sunt în situaţia apărării statului (lor) prin orice mijloace şi chiar o fac - dovadă complicitatea evidentă dintre puterile occidentale, binom şi abuzivul Iohannis care încalcă legea şi Constituţia cu binecuvântarea lor.

Riddick spunea...

N-am făcut-o din "adeziune" la doctrina lui Göring, ci pentru "mesaj". Nici nu cred că era un "nazist" în convingeri, ci mai degrabă un naţionalist german, un "jingoist". Şi unul dintre "creierele" regimului, chiar dacă unii n-o recunosc sau dacă mai avea şi naivităţi.

Statul n-a dispărut - în accepţiunea sa "clasică" - chiar peste tot. Chiar şi unde părea c-a dispărut, "se (mai) întoarce". Cred că până în toamnă-iarnă ne vom da seama care va fi cursul urmat de RO pentru minim un deceniu.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: