21 aprilie 2018

Cine sabotează Centenarul?


8 comentarii :

Riddick spunea...

TREZESTE-TE GHEORGHE, TREZESTE-TE IOANE 2018 04 12

https://www.youtube.com/watch?v=AG8i7YY1ODY

https://www.youtube.com/channel/UCWtYfI4WDxjjOmepETLkO2Q/videos

Gabriel spunea...

Fără a fi urmărit materialul de o oră şi ceva: realitatea sabotează centenarul. Realitatea faptului că nu e nimic de sărbătorit. Simptomatică este absurda siglă şi slogan mincinos "România 100". România este capturată şi tratată ca posesiune de cei pentru care "România 100" exprimă un adevăr - fostele teritorii ungureşti. Pentru restul - Regat ca şi Basarabia, este o insultă. În privința basarabenilor, e o declarație clară că ei nu sunt invitați la petrecere - cum să sărbătoreasca ei "România 100"? Mai pe şleau: concetățenii noştri din fostele teritorii ungureşti sabotează centenarul, cei care au creat lozinca ticăloasă "România 100".

Riddick spunea...

Da, suspectă alăturarea România+100, ar fi trebuit Unirea 100. Basarabia e "tot 100" (ba chiar prima, martie nu decembrie 1918) dar... acum "nu-i aici". Şi nici nu cred că basarabenii vor în UE, deci nici re-unire.

Întreaga atmosferă care se degajă din Centenar (adică, din "organizare") este de un fuşerism abia mascat.

Gabriel spunea...

Basarabia e "tot 100", dar nu în România.

Gabriel spunea...

Atmosfera pur şi simplu nu e sărbătorească şi pe bună dreptate. Erdelienii se cred exploatați de mitici (dar nici ungurii nu li-s dragi). Noi, cu ajutorul internetului, descoperim treptat, cu stupoare, că suntem compatrioți cu nişte scârbe îngâmfate care au ajuns să se creadă chiar rasă superioară, aspect despre care am scris câteva articole pe blog. În primul rând lor li se datorează aservirea țării față de interese străine cărora le sunt fideli.Ei au impus toate transformările care au creat fața actuală a României, toate transformările politice şi economice care ne-au redus la actualul statut colonial. Ei mai mult decât oricare fac poliție politică în beneficiul unor puteri străine. Dacă te uiți la şefii DNA, SRI, chiar şi DIICOT cu Bica până a picat, actualii şi foştii sunt toți din fostele ținuturi ungureşti. Nu mai vorbim de actualul preşedinte, tot de ei dat. Nimeni dintre cei care contează nu are curaj s-o spună pe şleau, dar toți o ştiu mai puțin poate gradatul ăla imbecil de Tudose, care mai vrea să fluture unguri în ştreang de parcă ungurii ar fi problema. Când ai auzit fraza patriotică în PSD ultima oară? Eu nici nu-mi amintesc. Asta pentru că ei sunt de fapt tot mai nemuțumiți de relația cu Erdely, dar n-au curaj s-o spună. Doar Olguța ce a mai răbufnit (vreți posturi la Cluj? Dar ce rezultat electoral aveți?) Important nu e doar ce se spune, ci şi ce nu se (mai) spune.

Riddick spunea...

Chiar mă-ntreb, uneori, cum de nu se iau măsuri adecvate de contracarare a "mareei ardelenesti" care se revarsă peste majoritatea poziţiilor-cheie în stat.

Gabriel spunea...

Păi cine să mai ia măsuri? Statul e al lor. De-aia avem "România 100" în loc de "România Mare 100" sau "Unire 100". Am ajuns să mințim că nici n-ar fi existat România până în 1918. Au ajuns regățeni ca Dragnea să ceară regionalizare şi descentralizare în speranța naivă că scapă astfel de autoritatea centrală capturată dacă nu de erdelieni, măcar de agenda stabilită de ei aservită Berlinului şi Vienei.

Riddick spunea...

Da. Cum am mai zis eu, cu o expresie care nu-mi face plăcere, dar este potrivită: "infestare masivă".


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Cioroianu, 2009 ("Şi totuşi, Europa unită există – deşi nu toţi europenii votează"): Într-o Uniune Europeană ce întârzie să-şi legifereze unitatea (din moment ce Tratatul de la Lisabona nu este ratificat de toate statele membre), într-o Uniune care nu are încă o politică externă comună şi nici o politică de securitate energetică (vezi diferenţele mari dintre state comunitare precum Italia, Germania, România sau Lituania în privinţa relaţiilor lor cu Rusia, de exemplu), într-o Uniune al cărui „euro-parlament” de la Bruxelles & Strasbourg nu prea se ştie cu ce se ocupă, lipsa unui entuziasm comunitar nu poate surprinde. În anul 2007, cu ocazia unei vizite a lui H.G. Pöttering (preşedintele Parlamentului European) în România, în numele MAE român am organizat un prânz în onoarea oaspetelui – la care au fost invitaţi mulţi dintre politicienii exponenţiali ai tuturor partidelor noastre parlamentare. Cu toţii i-am povestit dlui Pöttering cât de unanimă a fost dorinţa românilor de a adera la Uniune şi cât de mult ne-am bucurat, de la mic la mare. Zâmbind, acesta ne-a spus că nu e convins că această unanimitate ar trebui să ne entuziasmeze – cu atât mai mult cu cât nimeni nu poate garanta cât de reală era ea. Date fiind problemele ce or să apară în procesul de integrare, poate ar fi fost mai bine să ştiţi mai precis cine crede într-adevăr în Uniune şi cine nu – a spus, în rezumat, invitatul nostru. Şi cred că acest raţionament era corect. Poate o să-l înţelegem mai bine în următorii ani, în care e foarte posibil să apară şi la noi curente (politice sau intelectuale) care să pună problema în termeni mai tranşanţi: ce aduce Uniunea Europeană unui stat ca România? Beneficiile sunt mai mari decât constrângerile? Avantajele sunt superioare concesiilor? Personal, cred că răspunsul la astfel de întrebări este cert pozitiv. Dar nu exclud eventualitatea ca unii români să nu vadă lucrurile astfel – şi, mă tem, numărul lor va fi, în următorul deceniu, în creştere".

Postări populare (nu P.P.E. !):