Probabil că urmează să aflăm în curând că nu mai există (în aceeaşi formulă) majoritatea parlamentar-guvernamentală. Prin migrarea unor "pontişti" de la PSD şi a "marginalizaţilor" de la ALDE către un partid nou. Majoritatea însă se va recompune pe baza unui compromis, fiind posibilă şi asocierea UDMR. Desigur, vom mai afla că urmează nişte ajustări de program, pe linia de-acum clasică pornită cu jocul UnPR (2010-2012), spargerea USL şi predarea puterii către tehnocraţi ("eh, aţi văzut că noi am vrut, dar iată că nu mai este posibil").

© my angry rants

04 ianuarie 2017

Problema este că doar apare pusă o denumire. Fondul este cu totul altceva.



La Cultură, cum să fie urmată o linie naţională, când avem guvern/e de stânga iar acum este ministru Ionuţ Vulpescu, "crescut" ca politician de globalistul Ion Iliescu? (da, globalist: gorbaciovismul - platforma lui politică din '89 - este globalism, dar tâmpiţii şi interesaţii continuă să-l eticheteze pe Ilici drept "comunist").

Chiar dacă venea la minister Daniel Barbu (ALDE), era acelaşi lucru. Doar s-a renunţat la varianta "progresisto-militantă" în favoarea celei "insinuanto-impostoare". Daniel Barbu, "Bunicul Broscoi"/"Sticle de sifon", care susţinea că "Pentru creştinism, ca formă de cultură colectivă, nu mai este loc de 200 de ani în Europa !" - adică, de la Revoluţia Franceză (din 1789), sau începând cu secolul XVIII, numit şi "al Luminilor" (masonice!). USL a mers pe varianta militantismului progresist, cu Daniel Barbu la Cultură şi cu activistul pro-gay Remus Cernea plasat pe un loc eligibil la intervenţia personală a lui Ponta. Acum (încă mai) prostesc electoratul naţionalist.

Ca să credibilizeze deghizamentul "naţional/ist" al PSD-ALDE, progresiştii se alarmează, "ce legătură are stânga cu identitatea naţională?"



„Se numește de data asta Ministerul Culturii și Identității Naționale! Foarte de stânga! Foarte de stânga! Da, sunt ironic. Ce legătură este între stânga și identitatea națională?! Poate domnul Dragnea să ne explice, poate consilierii domniei sale de extremă-dreapta din Israel, pentru care, nu-i așa, doamna ambasadoare din Israel a devenit ministru în acest guvern, ministru pentru românii de pretutindeni.

Mă întreb dacă acest guvern va rezista presiunilor extraordinare geopolitice din zonă. Suntem într-un moment dificil și astăzi, un prieten al dlui Tăriceanu, președintele Senatului, vorbesc de domnul Guy Verhofstadt, care este președintele grupului ALDE din Parlamentul European, a transmis o scrisoare, „Să rezistăm războiului hibrid pe care Putin îl duce împotriva Occidentului”, în care dl. Verhofstadt avertizează, pe baza datelor pe care CIA le-a pus la dispoziție, dar și pe baza altor date, că asistăm în momentul de față la două pericole importante. Asistăm ca Uniune Europeană, deci România este în centrul acestui ciclon. Este vorba despre un revizionism istoric, pe care îl vedem și care încearcă să pună sub discuție toate tratatele care există, dar mai ales este o încercare de a se implica în campaniile electorale din toate țările Uniunii Europene. Credeți că România a fost o excepție în alegerile care s-au încheiat în urmă cu trei săptămâni? Credeți că Rusia n-a fost prezentă aici? Oare întâmplător sau nu astăzi ambasadorul rus Valeri Kuzmin spunea că noul guvern să contribuie la dezvoltarea relațiilor româno-ruse? Dincolo de angajamentul formal pe care în seara zilei de 11 decembrie dl. Dragnea l-a luat, cum că vom respecta alianțele, dacă ei vor fi, din punct de vedere economic, destul de deschiși – ceea ce mi s-a părut o condiționare interesantă – dincolo de asta, ce garanții avem că prin acest guvern vom rezista presiunilor geopolitice importante? Cu un singur ministru experimentat, cu dl Meleșcanu?!”

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Gabriel Andreescu, 2001: "În jurul anului 2006 ar fi necesar ca arhitecţii Uniunii Europene să ia deciziile pentru o reformă radicală a Uniunii; deciziile privind Europa federală. Ca acest lucru să fie posibil, sînt necesari cîţiva ani pentru pregătirea locuitorilor Europei, ca să înţeleagă şi să accepte un asemenea proiect. Iată de ce într-un an-doi, ideea unei Europe federale trebuie să prindă un contur operaţional, iar în doi-trei ani, ea trebuie să se afle pe masa de lucru a actorilor politici şi în dezbaterea opiniei publice europene".

Postări populare (nu P.P.E. !):