Tehnocraţi ! Când vă căraţi ?

24 iunie 2015

O IPOTEZĂ CARE SE CONFIRMĂ VERTIGINOS: SPRE O ROMÂNIE MILITARIZATĂ



Inpolitics:

Într-un articol publicat în februarie, analizam ceea ce numeam unul dintre cele mai misterioase evenimente politice post-decembriste, retragerea lui Crin Antonescu de pe culmile politicii pînă spre anonimatul aproape deplin, ținînd cont, în special, de anumite afirmații stranii ale acestuia. Pe baza elementelor luate în calcul, ne întrebam, atunci, dacă nu cumva urmează să se petreacă anumite evenimente spectaculoase, în politica autohtonă. Au trecut patru luni de atunci, iar mersul lucrurilor pare să confirme, din păcate, cele mai negre așteptări.

Să revedem o parte din articolul respectiv, pornind de la misterul retragerii lui Crin:

”(…)Unde s-ar putea afla cheia problemei?

Să știe Crin Antonescu ceva ce mulți alții nu știu?

Ceva, să zicem, despre direcția spre care se îndreaptă politica autohtonă pentru următorii – nu se știe cîți – ani?
O direcție aparte, în urma unui proces fără precedent la noi, în care regulile ”clasice” ale politicii vor fi anulate, în favoarea altora, să le zicem ”de criză”?

Răspunsul ar putea fi afirmativ, pentru că vin tot mai multe semnale, inclusiv dinspre noul președinte, că ne aflăm în fața unei schimbări majore de paradigmă.
România viitorilor ani ar putea fi țara în care să se consfințească de facto eșecul politicii tradiționale, victimă a aplecării exagerate spre corupție a liderilor dîmbovițeni, a influenței rușilor etc și în care să se aplice planul B, recte guvernarea semi-militarizată, pe bază de cătușe DNA și dosare SRI. Totul, în speranța că pe acest fundal se va crea o clasă nouă de lideri, fără metehnele celor vechi.

Iată ce spunea zilele trecute, despre efectele ”Dosariadei”, Klaus Iohannis, un președinte despre care se înmulțesc vertiginos datele că a fost promovat nu de alegători și de partide, ci de serviciile secrete:

”Eu cred că va creşte credibilitatea clasei politice, fiindcă aici avem foarte multe aşa-numite dosare grele, care acum ajung să fie lucrate şi acum se face lumină. Părerea mea, că după ce se termină, vom avea mai puţini politicieni cunoscuţi şi este loc pentru ceva ce se numeşte înnoirea clasei politice. Mulţi dintre cei pe care i-am văzut ani sau decenii la rând la televizor vor fi în altă parte sau vor sta acasă, în cel mai bun caz, şi se va face loc pentru noi lideri, noi politicieni, pentru o nouă credibilitate.”

Avem, iată, o recunoaștere oficială că acțiunea anti-corupție de la noi nu vizează doar pedepsirea infractorilor, ci și schimbarea din temelii a sistemului politic.

Scopul e nobil; se naște, totuși, întrebarea legitimă dacă asta intră în fișa postului zeiței Themis?

La scurt timp după declarația spectaculoasă a președintelui, iată ce declară Crin Antonescu, într-un interviu televizat, la B1TV:

”Iohannis, între puţinele lucruri pe care le-a spus în campanie, au fost două foarte grele. Dacă cineva nu l-a crezut, îl priveşte. Domnul Iohannis a spus <> (…) Doi, domnul Klaus Iohannis este, şi prin experienţa sa de viaţă, şi prin natura sa, ca personalitate, un om aşezat, calm, care face lucrurile pas cu pas, dar cu o tenacitate şi cu o forţă ieşite din comun. Klaus Iohannis, având în vedere şi conjuctura, va fi un preşedinte extrem de puternic al României. România, de facto, va fi în următorii ani, un regim prezidenţial. Ceea ce îmi doresc, nu am de unde să ştiu, şi nu văd temeiuri care să ne facă pesimişti deocamdată, este ca forţa pe care împrejurările istoriei acestor ani i-o dau lui Klaus Iohannis să fie folosită în direcţia corectă, a reconstrucţiei unei clase politice, dar pe care trebuie să o facă forţe politice, forţe civile, societatea, nu DNA, nu SRI, că nu e treaba lor”, a declarat Antonescu într-o emisiune la B1Tv.

Mai mult decît exploziv.

Pe de-o parte, el atrage atenția că urmează un regim de tip mînă prezidențială forte, și asta într-un moment în care Iohannis e perceput mai degrabă ca un boem, ușor paralel cu realitatea, în profundă antiteză cu fostul șef al statului.
Pe de alta, Crin sugerează că forța lui Iohannis nu-i aparține, ci e asigurată de ”împrejurări ale istoriei”.

Despre ce se înțelege prin asta explică tot Antonescu, atunci cînd vorbește despre DNA și SRI, atrăgînd direct atenția că nu e treaba lor reformarea sistemului politic.

Afirmațiile lui Crin, care însoțesc anunțul legat de retragerea sa definitivă din politică, în scurt timp, conturează, deci, imaginea unei Românii în care, în următorii ani, puterea va trece din mîinile partidelor politice, ale parlamentului și guvernului în mîinile parchetelor și serviciilor secrete, cu șeful statului ”la acoperire”.

Prin această prismă, retragerile lui Crin devin doar gesturile unui vizionar care a înțeles înaintea altora că vine marele ”reset”. Și că nu mai are nicio șansă în viitorul apropiat, așa cum nu mai au mulți alții.

E bine, e rău că se va întîmpla așa?

Numai istoria o va dovedi.

Europa ultimelor decenii a cunoscut dictaturile lui Franco, Salazar, regimul coloneilor, în țări precum Spania, Portugalia, Grecia. În Italia, creștin-democrații au fost ținuți, adesea artificial, la putere jumătate de secol după război, Au fost perioade sumbre, dar justificate de dorința Vestului, a SUA în primul rînd, de a ține țările respective departe de amenințarea comunistă, cu prețul încălcării unor drepturi ale oamenilor, a unor reguli ale democrației.

Poate că mai mult de atît nu s-a putut face, poate a fost soluția extremă la care s-a mai putut apela, mai ales dinspre exterior, în asemenea țări.
Vom ști, abia peste mulți ani, dacă soluția care începe să se contureze în România a fost o idee bună sau, nu.
Sigur e că urmează vremuri tare complicate. (Bogdan Tiberiu Iacob)”

––––––––––––––––––––––––––––––––-
Ce s-a întîmplat în perioada scursă de atunci?

Klaus Iohannis, în primul rînd, s-a afirmat tot mai puternic ca o marionetă a structurilor, lipsindu-i cu desăvîrșire personalitatea politică, inițiativa ori capacitatea de reacție. Cu toate acestea, modul în care a fost concepută Strategia de Apărare indică dorința clară a întăririi prerogativelor sale, prin includerea încă și mai multor domenii în rîndul chestiunilor care țin de siguranța națională. Ceea ce îi va permite intervenția instituțională în tot atîtea problematici. O republică tot mai prezidențială, pentru un om tot mai dezamăgitor, ca prestație. Cui prodest?

Partidele politice stau și mai prost. Tot mai mulți lideri tradiționali încăpuți pe mîna parchetelor, fără ca din spate să vină garnituri de schimb solide. Nu vorbim doar de păpușa cu cheiță din fruntea partidului Brătienilor, dar, la nivelul uriașului PSD s-a ajuns în situația halucinantă de a nu se întrezări prea lesne un înlocuitor al actualului lider, Victor Ponta, în caz de nevoie. Zgonea? Rovana Plumb? Subțire ofertă.

Parlamentul e băgat în corzi, în planul imaginii, pînă spre anihilare; fiecare gest, fiecare inițiativă, sunt tocate mărunt de o armată de lideri de opinie, sugestia generală fiind că e un for tot mai inutil, care nu face decît să tărăgăneze lucrurile. Așa se face că Strategia de Apărare e adoptată pe loc, fără minimă dezbatere, deși e unul dintre cele mai importante documente ale statului și am văzut/vedem cu toții ce a însemnat adoptarea codurilor penale fără dezbateri. Orice lege care amenință să taie din avîntul procurorilor, precum cea a răspunderii materiale a magistraților, moare în fașă.

Curtea Constituțională e în criză profundă, judecătorii dînd cu subsemnatul cu rîndul, la parchet, pentru scandalul suspendării din 2012. Chiar se vrea cu adevărat aflarea adevărului, ori se încearcă intimidarea lor, eventual pentru a stopa declararea pe bandă rulantă de articole din codurile penale drept neconstitutionale? Tăierea din atribuțiile procurorilor – vezi ultimul scandal, cu redeschiderea dosarelor – nu are cum să convină structurilor de forță.

Înalta Curte de Casație și Justiție se devoalează, și ea, tot mai mult drept un al treilea element al binomului SRI-DNA, după ce președinta Livia Stanciu rămîne netulburată pe fotoliu după scandalosul caz Rarinca.
CSM se relevă drept spălătoria SRI, vezi respingerea teoriei că declarațiile generalului Dumbravă ar afecta imaginea justiției.

DNA continuă spectacolele de justiție televizată, cu arestări direct de pe aeroport șamd, și cu sume auritoare identificate drept prejudicii în diverse cauze, vezi scandalul Chiliman.

Cel mai grav, însă, la cîrma guvernului ajunge, în mod ciudat, un militar de carieră, primul din ultimii 70 de ani, care începe să vorbească instantaneu despre militarizarea guvernului, despre ordine și disciplină cazonă la Palatul Victoria etc.

Un delir verbal al unui șef de partid al penalilor, netrecut prin alegeri, dar în fața căruia, și mai ciudat, PSD pare complet paralizat.

Abia ajuns în funcție, Oprea se vede cu șeful SRI, presează pentru votarea rapidă a strategiei de apărare și anunță sprijin deplin pentru propunerea lui Iohannis la SIE mai înaintea ca ea să fie formulată.
Ordinul se excută, nu se discută.
Peste granițele țării trec într-o veselie tancuri americane, legea staționării de trupe la noi e modificată rapid, pentru a permite desantul yankeu, iar Rusia vorbește de cea mai mare agresiune de după Războiul rece.

De cîteva luni încoace, România se militarizează vertiginos, politicul lăsînd loc structurilor de forță.
Și confirmînd destul de mult ceea ce scriam în februarie.

Întrebarea e ce va urma în perioada imediat următoare și dacă nu cumva ieșirea lui Ponta din schemă – temporar sau definitiv – nu e, de fapt, refuzul mascat de a gira anumite decizii extrem de importante, dar și periculoase, cu un preț politic mare.
Prăbușirea lui Emil Constantinescu în sondaje a început, reamintim, după celebra decizie de a acorda NATO dreptul de survol peste România pentru a bombarda Iugoslavia. Poate, dacă ar fi știut ce îl așteaptă, și fostul președinte și-ar fi pus piciorul în ghips, lăsîndu-l pe președintele Senatului să-ia măciucile în cap.
Să știe și Ponta ceva ce noi nu știm despre evenimente foarte grave care urmează să se petreacă în acest colț al Europei, în zilele care vin? Nu putem decît să așteptăm, pe mai departe, și să urmărim; oricum, poporul e ultimul informat oficial. (Bogdan Tiberiu Iacob)

5 comentarii :

Anonim G spunea...

Scanariul Chile !!!!!!
Sa fie Oprea Pinochet ???
Oprea sau nu, scenaruil e clar , autorii fiind aceiasi!

Anonim G spunea...

iobanasul utc-ist stie ce spune !

http://www.activenews.ro/stiri/Adrian-Severin-despre-tacerea-ambasadelor-Puterile-garante-se-vor-intelege-pentru-un-regim-fantosa-care-sa-gestioneze-Romania-din-mandat-extern-118443

Riddick spunea...

Nu e tocmai la fel. Allende şi Pinochet reprezentau fiecare interesele altei puteri, iar aici Ponta e tot de-al lor şi mimează "surprinderea". Ţinta e PSD-ul şi guvernarea. Deşi nu simpatizez deloc cu PSD, nu pot să nu remarc faptul ca pentru moment este singura "nucă tare" în calea anumitor planuri externe care ne vizează.

Anonim G spunea...

Da, dar artizanul e acelasi !

Nuca asta e de plastilina daca sta ca mielul la taiat !

Ii ''face'' izmanarul din ''poignee'' si ei stau pe coada !

Singura nuca tare am putea fi noi, toti, dar ne trebuie un cap !

Ia uite colea cum comunistii lor sint buni si altii sint rai(desi cred ca stiai nu e rau sa mai vada si altii):

https://vremuritulburi.wordpress.com/

Ma gindesc la faptul ca ai lor sint buni fiindca fac foarte rar infectii urinare(cei de sex masculine, desigur) !

Riddick spunea...

Să nu uităm cine l-a cerut pe Izmană interimar: Ponta !

PSD ar fi cazul să se trezească.

Cât despre "noi" (românii), parc-am fi împăiaţi.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO:

Radu Carp, 2012: "Iar pentru a pune această întrebare în contextul României de azi, dincolo de problema naţională sau cea a păstrării Tradiţiei şi a religiei, nu cumva orice structură federală ar conveni unui stat care, oricum am lua-o, se află şi se va afla la periferia geografică a Europei ? O Românie parte a unui stat federal care să aibă aceeaşi pondere cu orice alt stat membru… ar fi sau nu în interesul naţional ? Ori este cumva în interesul naţional să menţinem aceeaşi elită birocratică necompetitivă care se auto-regenerează tocmai pentru că ne aflăm la periferie şi undele de şoc ale unui model mai eficient de organizare nu mai sunt aproape deloc resimţite ? Suveranitatea pe care unii dintre noi sunt gata să o apere cu preţul vieţii nu este nimic altceva decât un concept determinat istoric, născut pentru a legitima modelul statului centralizat împotriva unor ameninţări externe şi contestări interne".

Postări populare (nu P.P.E. !):