13 aprilie 2015

Statul ne aruncă pe drumuri a doua oară



Capital:

Paradoxul face că deşi guvernele susţin că trebuie să ajungem din urmă Uniunea Europeană, adesea tot ele ne dau peste degete când vrem să ne apucăm de treabă. „Nu cumva să munciţi!“, par a ne spune. La acest capitol putem include şi hăituirea IMM-urilor de către agenţii fiscali din ultimele săptămâni. Lacătul pe uşă, dacă nu sari cu bani mulţi la bugetul de stat! Se laudă că vor face totul pentru crearea de locuri de muncă, însă apoi n-au jenă să-i silească pe antreprenori să trimită oamenii acasă.Nu ar fi prima dată când statul ne ajută să ajungem pe drumuri. Acum vreo 17-18 ani, în plin elan de dezindustrializare, Guvernul a spus-o din capul locului că a abdicat de la orice ambiţie de a mai fi manager al economiei. Un întreag angrenaj construit în socialism a rămas orfan. Utilajele trecute la fier vechi, proprietăţile imobiliare încăpute pe mâna şmecherilor de tranziţie, iar salariaţii lăsaţi de izbelişte.

Aruncaţi pe drumuri, oamenii s-au văzut nu numai lipsiţi de pâinea de ieri, dar au fost obligaţi şi să suporte de pe margine suduielile cu iz de peluză ale unor nefericiţi îngrămădiţi într-o gloată cu pretenţii de intelighentsie. „V-aţi obişnuit pe vremea lui Ceauşescu să tăiaţi frunză la câini!“, au fost apostrofaţi salariaţii fabricilor închise. Guvernanţilor le-a convenit de minune alibiul că „românii nu ştiu să muncească“ proclamat de aceeaşi pseudo-elită. Care unde a putut! Unii s-a refugiat în pensionările anticipate, iar trei milioane de români au luat calea pribegiei pentru o pâine câştigată în Occident. Acolo nu li s-a spus că nu ştiu să muncească; dimpotrivă au fost puşi la cele mai grele munci. Au dobândit un drept la viaţă refuzat lor în România oligarhică. Nu puteam însă să plecăm cu toţii! Suntem şi în economia privată românească. Nu mulţi! Doar vreo trei milioane de lucrători. Este ceea ce statul ne-a îndemnat să facem la finele anilor ’90, când a culcat la pământ fabricile sale. Românii au luat pieptiş economia de piaţă, muncind pe rupte pentru salarii departe de cele câştigate de confraţii refugiaţi în ţările din Vest.

Ar fi suprema ironie istorică, însă este o ticăloşie de-a dreptul, faptul că acum este tot statul cel care ne hinghereşte şi în mediul privat. „Ia închide matale magazinul sau cârciuma dacă nu ai bani să ne dai nouă!“, vine Fiscul şi spune. Nici măcar nu sunt modeşti: 16% pe profit, 24% pe tot ce consumăm, o infinitate pe forţa de muncă. Acum 18 ani au abdicat spunând că statul e cel mai prost administrator; în prezent, vor să ne demonstreze, însă, că statul este cel mai bun colector de taxe. Puţin le pasă dacă ne pun pe drumuri pentru a doua oară...

4 comentarii :

Riddick spunea...

Da, ştiu, "a scris-o A. Păunescu"...

Da' ce bine se potriveşte (şi) acum...

Scrisoare către țara pe linie moartă
de Adran Păunescu

Toate-ale tale sunt sfinte,
dar părăsite cu voia,
leagăne, vieţi şi morminte,
lideri ce au paranoia.

Ţară de cumpeni depline,
ţară cu plaiuri şi raiuri,
este o boală în tine,
vine un grai fără graiuri.

Încă în râuri ai peşte,
încă ai oameni în case
şi Dumnezeu te iubeşte,
parcă n-ar vrea să te lase.

Dar te distrugi în gâlceavă
şi te urăşti cu ardoare,
măduva ta e bolnavă,
lanţuri îţi cresc la picioare.

Şi, ca la câini, ţi se-aruncă
pâine străină în gură,
nu ai nici dreptul la muncă,
vai, şi cinstiţii tăi fură.

Eşti ca un bâlci la răscruce,
dusă mereu în ispită,
să te dezveţi a produce,
până vei fi răstignită.

Narcotizată de-aceea
să ţi se mistuie vatra,
ai părăsit lumea-a treia,
ca să ajungi în a patra.

Poate e ultima oară,
când te mai afli pe hartă,
ţară uitată-ntr-o gară,
ţară pe linie moartă.

Un semafor dă de veste
cum că dezastrul se-ngroaşă:
nu numai moarte îţi este,
linia-i sinucigaşă.

Nu mai există nici şine,
ca să porneşti vreodată,
nimeni nu pleacă, nu vine,
ai îngheţat la erată.

Scări şi ferestre sunt sparte,
gara e toată ruină,
totul miroase a moarte
şi la păianjeni se-nchină.

Un ţiuit ce răneşte
fără sfârşit se aude,
cum te consumă câineşte,
ţară lipsită de rude.

Necunoscute păcate
ai ispăşit totdeauna,
vai, cum le ai tu pe toate,
fără să guşti pe niciuna!

Poate e ultima oară
când te mai afli pe hartă,
ţară uitată-ntr-o gară,
ţară pe linie moartă..”

Riddick spunea...

vine un grai fără graiuri:

= deznaţionalizare

= monopol mediatic/ideologic

= destructurarea societăţii, în indivizi între care nu mai există încredere (deci, nu mai pot reacţiona ca mase)

= "reprogramarea mentală" (prin propagandă, învăţământ, etc.)

Crystal Clear spunea...

În noul cod fiscal au prevăzut ca firmele care plătesc impozit pe venit ( mici) şi care n-au angajaţi să plătească un impozit suplimentar...
Nemernicie mai mare nu se putea...

Riddick spunea...

Vor să termine clasa de mijloc - obiectiv urmărit pe plan mondial, nu doar aici.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Mirel Axinte ("Bleen"), 2016: "A vorbi despre o Uniune a națiunilor e absurd atâta timp cât Uniunea în sine e o reacție împotriva națiunilor. Est-europenii au văzut aderarea la UE ca o ocazie pentru afirmarea națională, după 50 de ani de bocanc rus. Sunt națiuni tinere și întârziate, nedezvoltate, care nu și-au dus copilăria național-acneică până la capăt. De națiuni nu mai poate fi vorba în UE. Națiunea e un onanism sinucigaș și păgubos. Fuse și se duse. Da, noi, esticii, suntem neterminați național dar asta e, timpul nu stă în loc pentru noi. Nu ne-am exersat suficient statalitatea și națiunea dar nu ne mai putem întoarce în secolul XIX.
Singura șansă a UE e transformarea în federaţie.
E nevoie de federație din două motive:
1) Guvernările statelor, indiferent de ce grupări s-ar afla la putere, nu pot influența sau bloca politicile federale. Indiferent ce țăcăniți ajung la putere în unele state componente, UE și politicile federale nu sunt afectate.
2) Statele membre nu pot părăsi uniunea și nu se pot juca de-a șantajul.
Cum se vor împăca etniile, națiunile, într-o astfel de construcție federativă?
Cum se vor aglutina?
Imigrația din afara Europei și migrația în interiorul Europei. Ăsta e răspunsul. Marile centre urbane nu mai au identitate națională și acest trend se va extinde. Dinamica socială și economicătransformă identitatea națională în identitate europeană."


Mirel Axinte ("Bleen"), 2017: "Orice acțiune de subminare a suveranității naționale pentru occidentalizarea României e o acțiune benefică. Obiectivul final și idealul nostru ar trebui să fie topirea statalității românești într-un stat (federal/confederal) european-occidental. De fapt, nu ar trebui să fie, chiar ăsta e."

Postări populare (nu P.P.E. !):