Tehnocraţi ! Când vă căraţi ?

31 decembrie 2014

Scandalul „Bjoza”, premeditat ?


Atenţie, au mai fost momente când „legionarismul” lui Bjoza ar fi putut fi „demascat”: pe 26 ianuarie 2012 a fost numit Ambasador onorific în Uniunea Europeană alături de Iolanda Balaş şi Sofia Vicoveanca; pe 1 octombrie 2014 a fost numit în funcţia de Subsecretar de stat la Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989.
Scandalul decorării "pro-legionarului Bjoza" este creat și cu voia lui Iohannis, ca să se legitimeze în fața electoratului PSD și a celui naiv-naționalist (Bjoza este doar un client al stângii, și nu un naționalist !). Altă țintă lovită cu acest prilej este electoratul de dreapta, prin menținerea culpabilizării dreptei, și scindarea ei prin promovarea grupării Băsescu (cu tot cu trompetele troțkimănene). Vorbesc la modul generic despre "dreapta", ea nefiind reprezentată real nici de PnL, nici de PMP - sunt doar două făcături care ocupă în mod abuziv această poziție, în lipsa unui partid conservator (Partidul Noua Republică fiind tot o operațiune de dezinformare de-a Sistemului). 

Cotidianul:

Scandalul „Bjoza”, premeditat?
Contraofensiva propagandiştilor lui Traian Băsescu

Cine credea că după 21 decembrie 2014, orele 13.50, Traian Băsescu intra în istorie, s-a înşelat. Deja fidelii săi au început contraofensiva. Vom avea parte de o nouă „coabitare” Ponta-Băsescu?

Traian Băsescu doar „pozează” în postura de bunic

Traian Băsescu ţinând în braţe nepoţica sa. Traian Băsescu cu nepoata la săniuş. Într-un cuvânt, Traian Băsescu bunic. Dacă este cineva care să creadă că din 22 decembrie 2014 fostul preşedinte şi-a început o nouă carieră, cea de bunic şi că îi va dedica majoritatea timpului său, se înşală amarnic. Nu Traian Băsescu – chiar dacă în acest moment nu se arată interesat de (falimentarul) PMP şi nici de o altă forţă politică – nu are nici cea mai mică intenţie de a renunţa la scena politică, mai precis de a juca un rol de prim plan pe această scenă. Şi, indirect, prin interpuşi, a început să-şi pregătească revenirea. Pe 16 noiembrie Traian Băsescu a avut un ghinion uriaş. Victoria lui Klaus Iohannis l-a scos practic din cărţi pentru postura de viitor lider al Opoziţiei. Apelul la „băsisşti” să iasă la vot nu l-a făcut în beneficiul lui Iohannis. L-a făcut în propriul beneficiu. Peste câteva luni, dacă nu o va vira spre o nouă „coabitare” cu Victor Ponta (se înmulţesc vocile care dau aproape certă o alianţă între cei doi pentru obţinerea unor rezultate bune în alegerile din 2016), Traian Băsescu îşi va aroga meritul „diferenţei” la urne dintre Iohannis şi Ponta (Complet eronat. Cu, şi fără apelul său, „băsiştii” tot ar fi ieşit la vot, dar în niciun caz nu au făcut ei diferenţa – n.a.). Şi dovada cea mai clară a pregătirii unei reveniri o reprezintă focurile încrucişate la care este supus Iohannis (sau oamenii săi) în ultimele zile. În acest moment nu doar Iohannis este pe post de „ţintă”. Nimeni nu a observat şi o altă „mişcare” la care cooperează de minune atât „băsiştii” cât şi „pontiştii”: tentativa de sabotare a procesului de fuziune dintre PNL şi PDL. De fapt aici este miza cea mai mare. Binomul Iohannis – (noul) PNL este unu redutabil pentru 2016 (poate chiar pentru 2015). În schimb un Iohannis având alături doar vechiul PNL şi un PDL fărămiţat, avantajează enorm PSD şi pe Traian Băsescu. 

Propaganda de „afară” scoasă din „adormire”

Cel mai recent atac la adresa noului preşedinte vine de la un vechi propagandist aflat în „slujba” lui Traian Băsescu şi anume Petre M. Iancu, redactor la site-ul deutsche welle.de. Pe 29 decembrie, sub titlul „Un bilanţ ambiguu la pragul anilor”, Petre M. Iancu publică un comentariu în care îl desfiinţează pe Iohannis pentru decorarea preşedintelui AFDPR, Octav Bjoza. Practic, Iancu preia atacurile lansate cu câteva zile în urmă de un ONG al comunităţii evreieşti şi amplificat de Vladimir (Volodea) Tismăneanu şi de alţi suporteri ai lui Traian Băsescu.

Dar nu comentariul din 29 decembrie şochează (repetăm, suntem în faţa unor reproduceri a atacurilor pornite din ţară), ci articolul apărut pe 30 decembrie seara, intitulat, „Precizări la dezbaterea privind decorarea lui O. Bjoza”. Un articol care se vrea, chipurile, o replică la „reacţia critică” a unui cititor la textul publicat pe 29 decembrie, care (cititorul – n.a.) ar fi scris (unde oare? că pe site dw.de nu am găsit niciun forum – n.a.) că întreg scandalul ar reprezenta o bătălie între „băsişti şi iohannişti”. Petre M. Iancu se mai arată deranjat şi de faptul că au existat reacţii „ultragiate” la articolul său şi cele ale lui Vladimir Tismăneanu şi Dragoş Paul Aligică (alt fan Băsescu), dar nici acest aspect nu este esenţial. Textul publicat pe 30 decembrie are o singură miză: „demonstraţia” că Octav Bjoja are simpatii legionare şi acest aspect, implicit reprezintă o continuare a atacului la adresa lui Iohanni cel care l-a decorat. „Dovada simpatiilor legionare ale domnului Bjoza e destul de lesne de obţinut. Ajunge o investigaţie fie şi sumară în internet, unde se poate descoperi între altele un film edificator despre opţiunile actualului şef al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici”, scrie Petre M. Iancu. Că lucrurile nu stau deloc aşa, că Iancu manipulează nu trebuie să mire. A mai fost acuzat de aşa ceva („...dl Petre Iancu, nu se face vinovat de nepricepere gazetărească, ci de manipulare conștientă a informației (...) Dl Iancu ar putea aparține speței de mercenari ideologici care-și oferă serviciile contra cost. Faptul că este evreu nu mă convinge neapărat să-l așez printre fundamentaliștii religiei sale. N-am un respect mai mare pentru fanatici și extremiști decît pentru mercenari. Dl Iancu este un banal pion pe o tablă pe care alții joacă șah” – Nicolae Manolescu, în urmă cu mai mulţi ani într-un editorial generat de un scandal monstru generat provocat de un articol al lui Petre M.Iancu).

Nu în ultimul rând, iată cum îl vedea înainte de alegeri Petre M. Iancu pe candidatul Klaus Iohannis: „De cealaltă parte, Klaus Johannis pare să fie prea puţin înzestrat spre a i se opune (lui Ponta – n.a.) cu succes. Handicapul lui nu e nici originea şi nici confesiunea. Johannis pur şi simplu nu e carismatic. Nu ştie nici să zâmbească, nici să vorbească. Mai grav, n-a ascultat de sfatul celor care i-au recomandat să-şi amplifice credibilitatea şi capacitatea de a mobiliza prin integrarea figurilor de proră ale dreptei”. Textul era relativ critic şi la adresa lui Ponta, dar Iohannis era vopsit în negru pentru că nu dorea „integrarea figurilor de proră ale dreptei”. Evident, pentru Petre M. Iancu, propa dreptei însemna Traian Băsescu şi acoliţii săi.

Atacurile din ţară, premeditate

Se ştie, în ţară „scandalul” decorării lui Octav Bjoza a pornit de la un comunicat al unui ONG al comunităţii evreişeti care a acuzat onorarea unui „simpatizant al Mişcării legionare” şi a fost amplificat da fanii lui Traian Băsescu în frunte cu Vladimir Tismăneanu şi de axa Evenimentul Zilei – B 1 TV. Într-un amplu interviu acordat publicaţiei gandul.info, întrebat dacă nu crede că scandalul a fost premeditat, Octav Bjoza spune: „În primul rând, cred că este vorba de o lipsă de comunicare. Orice situaţie de acest gen poate fi dezamorsată prin comunicare. Nu trebuie să ne năpustim în acest fel, până nu stăm de vorbă. Ca să fiu sincer, tot ceea ce se întâmplă mă pune pe gânduri…

Această ultimă afirmaţie nu trebuie deloc ignorată. Sunt mai multe elemente care „se leagă”. În primul trebuie să observăm cronologia faptelor. ONG-ul comunităţii evreieşti (Centrul pentru monitorizarea şi combaterea antisemitismului din România) emite comunicatul la care ne-am referit mai sus, după care imediat intră în scenă Vladimir Tismăneanu, urmat de alţi fani băsişti şi cele două organe media. Fără comunicatul respectivului ONG, ieşirea la rampă a lui Tismăneanu & co. nu ar fi avut niciun suport. Dar dacă privim înapoi, pe 10 septembrie 2013, la castelul Peleş, MS Regele Mihai I l-a decorat pe Octav Bjoza cu decoraţia regală „Nihil Sine Deo”. Atunci nu a existat nicio reacţie, nici de la ONG-ul mai sus amintit. (aşa zisa „dovadă” a faptului că Bjoza ar fi „simpatizant” al legionarilor „exista” din 2009, dar NIMENI nu a făcut caz de ceva, ce ...nu există – n.a.). Atenţie, au mai fost momente când „legionarismul” lui Bjoza ar fi putut fi „demascat”: pe 26 ianuarie 2012 a fost numit Ambasador onorific în Uniunea Europeană alături de Iolanda Balaş şi Sofia Vicoveanca; pe 1 octombrie 2014 a fost numit în funcţia de Subsecretar de stat la Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989. Deci, pe 1 octombrie când devine membru în aparatul guvernului Octav Bjoza NU este „simpatizant legionar” pentru respectivul ONG, iar după numai 83 de zile, este catalogat „simpatizant legionar”. Atenţie, un post de subsecretar de stat este, într-un fel, poate mai important decât gestul onorific al unei decorări. Oare cum se explică toate acestea? Foarte simplu. Trebuia găsită o modalitate de atac la Iohannis şi nu numai. Nu avem dovezi, dar există o ipozeză de lucru: respectivul ONG (Marco Maximilian Katz, directorul fondator al ONG-ului a fost parte în scandalul monstru al „duty-free”-urilor de la Otopeni din deceniul trecut) a fost scos la înaintare la iniţiativa fanilor lui Traian Băsescu şi bănuim că printre iniţiatori s-ar afla Vladimir Tismăneanu.

Cine a urmărit tot ce s-a scris a mai putut observa ceva: alături de Iohannis este desfiinţat şi consilierul acestuia, Andrei Muraru, acestuia fiind considerat ca fiind cel care l-a consiliat pe preşedinte în ceea ce priveşte decorarea lui Bjoza. Dar, dacă ne uităm în CV-ul lui Muraru, ce credeţi că găsim: în mai 2012 preia conducerea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, unde de fapt a lucrat încă din 2006. Cine a fost preşedinte înaintea sa aici?. Nimeni altul decât Vladimir Tismăneanu. Şi aici lucrurile se leagă. Muraru a făcut mai multe dezvăluiri privind activitatea lui Tismăneanu la institut, în plus ştie şi mai multe decât a dezvăluit despre Tismăneanu. Deci pentru „Volodea” încă un punct ochit, punct lovit. Nu întâmplător, Tismăneanu a cerut acum demiterea lui Muraru din funcţia de consilier prezidenţial. Putea să-l atace (şi) pe Muraru fără să existe comunicatul ONG-ului condus de Maximilian Katz?. Evident că nu.

„Adevărul” – un partizan al toaletelor defecte

După Evenimentul Zilei şi B1 TV (nu întâmplător postul din Calea Victoriei s-a întărit cu două dintre piesele de rezistenţă ale lui Sebastian Ghiţă – după Silviu Mânăstrire, şi Cătălin Striblea a venit aici), deja clar angajate împotriva preşedintelui, şi Adevărul lansează o torpilă spre Palatul Cotroceni. Este urechiat Iohannis pentru intenţiile consilierei sale Tatiana Niculescu Bran de a moderniza interiorul incintei prezidenţiale. Când este ceva real de criticat – vezi numirea cam nepotrivită a lui MRU în calitate de consilier personal – inclusiv Cotidianul nu l-a graţiat pe Iohannis, dar când criticile sau atacurile ţin de domeniul absurdului, atunci generează suspiciuni. Sub forma patentată în campania electorală – scrisoarea (sau opinia) unui alegător – Rapona Ursu, în „Adevărul”, îl dojeneşte pe Iohannis pentru pentru tot ce a postat Tatiana Niculescu Bran pe Facebook în legătură cu ce nu i-a plăcut că a găsit la Palatul Cotroceni. Nu ştim câtă dreptate are sau nu, consiliera preşedintelui. Dar este de neînţeles următoarea formulare din text: „Citesc că doamna e scârbită şi de < >, găsite tot la Palat. Că nu, nu poate munci, pe banii noştri, fără un aparat cu napolitane sau cu Coca-Cola pe lângă birouaş. Citesc, domnule preşedinte, şi mă gândesc la eroii aceia din turul doi, care au îngheţat la cozile umilinţei întinse la ambasade, care au plâns ca să voteze, care n-au mâncat, care n-au dormit, care n-au avut linişte până când nu au pus ştampila pentru o Românie normală, aşa cum şi-o doresc”. Păi nu este normal, nu doar la palatul prezidenţial, ci şi în locuinţa oricărui om ca instalaţiile sanitare să nu fie într-o stare precară? Ori poate Ramona Ursu le are în curte sau în grădină? Oare nu este normal ca într-o instituţie unde lucrează peste 100 de angajaţi să existe măcar un simplu bufet, dacă nu o „cantină” unde oricare dintre salariaţi să poată servi în condiţii civilizate o masă? (Am înţeles că la Palatul Cotroceni nu există nimic, nici măcar un bufet – n.a.). Şi care este oare „contrastul” dintre cele două elemente ce ţin de civilizaţie şi „eroii din turul II”?

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO:

Radu Carp, 2012: "Iar pentru a pune această întrebare în contextul României de azi, dincolo de problema naţională sau cea a păstrării Tradiţiei şi a religiei, nu cumva orice structură federală ar conveni unui stat care, oricum am lua-o, se află şi se va afla la periferia geografică a Europei ? O Românie parte a unui stat federal care să aibă aceeaşi pondere cu orice alt stat membru… ar fi sau nu în interesul naţional ? Ori este cumva în interesul naţional să menţinem aceeaşi elită birocratică necompetitivă care se auto-regenerează tocmai pentru că ne aflăm la periferie şi undele de şoc ale unui model mai eficient de organizare nu mai sunt aproape deloc resimţite ? Suveranitatea pe care unii dintre noi sunt gata să o apere cu preţul vieţii nu este nimic altceva decât un concept determinat istoric, născut pentru a legitima modelul statului centralizat împotriva unor ameninţări externe şi contestări interne".

Postări populare (nu P.P.E. !):