Tehnocraţi ! Când vă căraţi ?

19 noiembrie 2014

Perspectiva rusească asupra alegerilor prezidenţiale



Vocea Rusiei:

Radiografia pe scut a alegerilor prezidenţiale

Dumnezeu a dat poporului român bogății naturale care l-ar fi făcut să trăiască cel mai bine din Europa. Din păcate la doar 20 % din el, i-a dat caracter, dorință de a face performanță și încredere în propriile forțe. 

Să fi fost vorba doar de patriotismul unui singur om de vină (președintele Nicolae Ceaușescu) atunci cînd România era o țară puternică din punct de vedere economic sau mai degrabă, de piramida ierarhiei valorice românești care avea la vîrf 20 % din acei români cu caracter și buni profesioniști?

 
De ce și-au mai pus românii speranțe iluzorii pentru un viitor mai bun, odată cu alegerile prezidențiale din 2014, atîta timp cît clasa politică a rămas încemenită în mlaștina indusă odată cu decembrie 1989 ? Ocazie cu care piramida valorilor a fost întoarsă cu capul în jos, cu voia românilor.

 
Am fi ipocriți dacă n-am recunoaște că statutul de membru al NATO și UE al României, precum și parteneriatul strategic cu SUA, au făcut ca alegerile prezidențiale din România anului 2014 să capete o miză geopolitică. În condițiile în care la granițele țării se derulează un război civil în care SUA, alături de UE, pe de-o parte și Rusia, pe de altă parte, au interese uriașe.

România, cea care din punct de vedere militar a ajuns o cantitate neglijabilă, capătă dintr-odată o importanță crucială, din punct de vedere al subordonării politice, întrucît este situată pe linia de contact cu Ucraina. Și SUA dorește un președinte român de tip guvernator, dispus să-i execute întocmai și la timp ordinele, oricare ar fie ele.

E Washingtonul vinovat că ne cunoaște perfect istoria ? Că fratele-și scurta de cap domnitorul promițînd Înaltei Porți că-i dă mai mult decît acesta ? A fost vinovat Ceaușescu că a încercat și a reușit să împiedice pentru o vreme aceste practici, adică trădare și dat pe degeaba avuția națională ? De ce l-am omorît pe Ceaușescu? Nu cumva ca să ne întoarcem la vechile practici cu Înalta Poartă ? Nu sunt oare aceiași americani, de ce atunci s-a putut să nu tratăm în genunchi cu ei și acum nu?

 
Dată fiind conjunctura amintită anterior, a avut posibilitatea să se înscrie în cursă și a candidat doar cine a avut susținerea unor formațiuni politice puternice sau a unor grupuri de afaceriști care controlează trusturi media de top. Sfera ambelor noțiuni incluzînd drept criteriu de success, consimțămîntul dat de Înalta Poartă, reprezentată azi de Washington și parțial Bruxelles.

Din acest motiv, orice s-ar fi întîmplat, în turul doi nu puteau accede decît Ponta și Iohannis, percepuți de Washington ca avînd cel mai mare potențial în calitate de executanți. Așadar n-a fost deloc o competiție în care toți candidații să beneficieze de drepturi egale și în care ar fi putut câștiga oricare dintre cei 14 candidați.

Nici confruntarea din turul doi, nu s-a mai desfășurat sub forma unor dezbateri televizate între cei doi candidați, care să reliefeze care are profilul cel mai apropiat de fișa postului președintelui României. Dezbateri care datorită experienței politice și inteligenței native, l-ar fi favorizat clar pe Ponta.

În locul dezbaterilor, conducerea ostilităților a fost preluată pe nesimțite, de VIP-urile așa numitelor aparate de transmitere, considerate neoficial drept ”a patra putere în stat”. Adică de instituțiile media private, aservite unuia sau altuia dintre cei doi candidați. Populația României neînțelegînd de fapt că aceste instituții profită că dețin monopolul de transmitere către electorat a legitimității și a autorităţii candidatului dorit doar de ele.

Sincronizîndu-se magistral cu diversiunile create de profesioniști la votul din diaspora, acea parte a presei susținătoare a lui Iohannis a surclasat-o net pe cea aservită lui Ponta, prin tupeul de a-și lua cu de la sine putere, dreptul de a legitima o diversiune. Pe care a prezentat-o ca fiind un act de patriotism autentic. Uzînd din plin de procedee agresive de generare a unei indignări fără suport real. Cu scopul de a induce electoratului din țară o stare de nervozitate în turul doi al alegerilor prezidențiale, menită să-l facă să reacționeze la urne emoțional și nu rațional. Și spre surprinderea celor care credeau că diversiunea din decembrie 1989 nu mai e posibilă, iată că ea a fost re-editată în 2014.

Ca o concluzie, cîțiva patroni media sunt cei care controlează total electoratul din România. Afișînd o falsă conştiinţă imparțială, care ascunde scopurile reale și apartenenţa la aceași clasă de parveniți ca și baronii formațiunilor politice aflați în spatele candidatului marionetă la președinție, pe care-i susțin.

2 comentarii :

Anonim spunea...

Prima fraza putea sa sune asa:
"Dumnezeu a dat poporului rus bogății naturale care l-ar fi făcut să trăiască cel mai bine din Europa"
EI VORBESC?

Riddick spunea...

Rusia se întinde şi-n Asia, nu doar în Europa. ;-)

Titlul (dacă nu-i ortografiat greşit) face aluzie la ridicarea pe scut sau aducerea sub scut. Prima "operaţiune" se referă la căpeteniile militare medievale care erau omagiate după victorii, mai ales cele din Imperiul Franc (carolingian), efectiv erau purtaţi pe un scut-"platformă" ţinut de mai mulţi inşi (4-5-6...). "Sub scut" erau aduşi comandanţii morţi în bătălii, fie ele victorioase sau nu (erau puşi întinşi pe spate într-o căruţă, cu un scut peste ei).


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO:

Radu Carp, 2012: "Iar pentru a pune această întrebare în contextul României de azi, dincolo de problema naţională sau cea a păstrării Tradiţiei şi a religiei, nu cumva orice structură federală ar conveni unui stat care, oricum am lua-o, se află şi se va afla la periferia geografică a Europei ? O Românie parte a unui stat federal care să aibă aceeaşi pondere cu orice alt stat membru… ar fi sau nu în interesul naţional ? Ori este cumva în interesul naţional să menţinem aceeaşi elită birocratică necompetitivă care se auto-regenerează tocmai pentru că ne aflăm la periferie şi undele de şoc ale unui model mai eficient de organizare nu mai sunt aproape deloc resimţite ? Suveranitatea pe care unii dintre noi sunt gata să o apere cu preţul vieţii nu este nimic altceva decât un concept determinat istoric, născut pentru a legitima modelul statului centralizat împotriva unor ameninţări externe şi contestări interne".

Postări populare (nu P.P.E. !):