21 octombrie 2014

Renault pleacă de la Piteşti


Ilie Şerbănescu (Jurnalul Naţional):

Ceea ce părea o profeţie urâtă, aruncată viperos, nu de mult, de preşedintele Băsescu în disputa politico-electorală cu premierul Ponta, dar ceea ce putea fi de fapt o informaţie culeasă de la serviciile secrete – anume că Renault va pleca de la uzinele Dacia din Piteşti – se adevereşte deja. Să-l cităm pe dl Constantin Stroe, cel păstrat de francezi la uzină ca să nu se spună că n-ar fi şi români în conducere: „Nu se pune problema ca Renault să se retragă complet din România. Dar producţia se poate muta puţin câte puţin. Dacă un singur schimb de producţie este transferat de la Mioveni la Tanger, înseamnă disponibilizarea a 3000 de angajaţi de la uzina Dacia şi a 18000 de la furnizorii de componente, iar această avalanşă nu va mai putea fi oprită”.

Să menţionăm că deja în proporţie de 70% producţia modelului Sandero a fost mutată pe platforma din Maroc. Si mutarea va continua. Este în logica organizării producţiei şi comercializării într-o multinaţională. Mulţi oficiali susţin prostia păguboasă că este esenţială menţinerea salariilor mici în România ca atractivitate pentru investitorii străini. Nimic mai fals! În construcţiile auto, nu există o productivitate a muncii în Cehia şi o alta în România decât în măsura diferenţei de înzestrare tehnologică decisă de multinaţionalele din domeniu pentru unităţile lor amplasate în Cehia şi, respectiv, în România. În schimb, salariile practicate în aceste unităţi sunt cele din Cehia şi, respectiv, România. Tocmai din această diferenţă de salarii derivă deciziile multinaţionalelor pentru amplasarea teritorială a unităţilor lor de producţie şi comercializare. Ecuaţia este inversă decât în minţile oficialilor români. Dacă ai salarii mici, multinaţionalele te vor alege pentru a depune munci salahoriale. Asemenea activităţi presupun input mare de forţă de muncă, profiturile obţinându-se preponderent din valorificarea unor salarii mici. N-are rost să se cheltuie masiv cu inputurile tehnologice ca să se înlocuiască forţă de muncă în situaţia în care aceasta costă derizoriu. Dimpotrivă, acolo unde salariile sunt mari, se cheltuie cu inputuri tehnologice consistente, pentru că se înlocuieşte forţă de muncă scumpă.

Salariile mici din România – expresia statutului de colonie al ţării în UE – pecetluiesc acest statut, îl invederează şi prelungesc. Date făcute publice de însuşi trustul Renault arată de ce acesta va părăsi România. Renault produce la Piteşti maşini de 8-10000 euro, cu 14000 salariaţi. La Palencia în Spania produce maşini de 15-20000 euro cu 1800 salariaţi. Salariile sunt de 3 ori mai mici la Piteşti (diferenţa de statut între Spania şi România), iar productivitatea pe salariat este de 5 ori mai redusă la numărul de maşini şi chiar de 13 ori la valoare (diferenţa de înzestrare tehnologică). La Palencia, Renault câştigă din tehnologie, la Piteşti din salarii. Tehnologic, la Piteşti nu se poate fabrica ceea ce se fabrică la Palencia. În Maroc se poate face însă ceea ce se face la Piteşti, iar acolo salarile sunt de alte 2 ori mai mici. Vivat coloniile!

2 comentarii :

Anonim spunea...

Pai, daca e asa, iar Renault nu face vreun joc electoral, atunci nu mai ramine, cu adevarat, decit ''Solutia Orban '', indifferent de risc.
Orice aminare prelungeste agonia si contribuie la desavirsirea distrugerii, ireversibile, a ceea ce am cunoscut noi pina acum a fi Romania.

Riddick spunea...

Se poate face, dar cu alte partide decât cele existente acum.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: