Dez-ocuparea: Cu ce ocazie să plătim (şi) noi "consumaţia" Kievului ?!

25 octombrie 2014

Cu ce ocazie să plătim (şi) noi "consumaţia" Kievului ?!

Iar îi face Băsescu un serviciu lui Ponta, anunţând el duda (a vrut să "reprezinte" el România la Consiliul European, să-i mai lase timp de campanie lui Ponta).

Deşi guvernul PSD ar face plata gazului ars de Ucraina. După alegeri, desigur.

"În cazul în care Ucraina se va confrunta cu dificultăţi în ceea ce priveşte plata, bineînţeles că România nu se va opune să o ajute să achite nota de plată."

5 comentarii :

Crystal Clear spunea...: Urmatorul update va cuprinde şi butoiul gol numit România...

Nici vorbă pe "pulbere" pentru apărare..; 10/25/2014
Riddick spunea...: Râsu'-plânsu'...; 10/25/2014
Crystal Clear spunea...: Acum vad ca am pus gresit comentariul.Am vrut sa comentez la postarea "Cartoon"
Ni s-a oprit curentul de mai mult de ora .
N-avem nici caldura, nici apa.

Linia telefonica pentru reclamatii Enel e blocata.

Dar madam Rotschild ne ia banii...; 10/25/2014
Riddick spunea...: Mi-am dat seama - aici: http://riddickro.blogspot.ro/2014/10/cartoon.html

Am vorbit cu cineva de la ELCEN (termocentralele bucureştene). Dezastru - nu s-a mai investit major de vreo 25-30 de ani, ţevile sunt varză.; 10/25/2014
Crystal Clear spunea...: Este EXACT ca inainte de 1989 !.Si cu linia telefonica blocata.
EXACT la fel.

Doar ca acum nu mai platim la statul roman ci la statul federal MAFIOT UE; 10/25/2014

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii ( Atom )

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."