17 iulie 2014

UE era cât pe-aci să bage România-n război, cu complicitatea clasei politice


Noua Republică (România - un pion pe tabla de şah a Marilor Puteri?!):
Câți dintre noi am știut că în cazul unei interventii rusești/război civil în Ucraina, România a fost în prima linie de intervenție a Uniunii Europene în perioada 1 ianuarie -1 iulie 2014? Țara noastră - alături de Bulgaria, Cipru si Grecia - a asigurat capabilitatea de răspuns rapid din punct de vedere militar a Uniunii Europene, așa numitele EU Battlegroups. La decizia Consiliului European, România era nevoită să trimită forțe de menținere a păcii în Ucraina în interval de maxim 10 zile de la emiterea deciziei. Au fost cetățenii români suficient de bine informați cu privire la aceste obligații militare asumate ,,pe genunchi” de către actuala clasă politică? Din păcate nu. Executivul nelansând nicio dezbatere publică privind acest aspect de importanță vitală pentru viitorul acestei țări, iar adoptarea ,,poziției ștruțului” nu face decât să confirme lipsa de preocupare a Guvernului față de obiectivele strategice ale României în ansamblul european.
Acum, părerea mea: cine dracu' (din România) ar lupta pentru PENTRU ĂŞTIA ?! (de aici, de la Kiev şi din UE). Mai degrabă ar da o mână de ajutor să fie spânzuraţi !

Un comentariu :

Riddick spunea...

Dacă separatiştii n-ar fi agreat desfăşurarea de forţe de menţinere a minciunii (eu aşa le zic: pacea nu se obţine decât în urma unei victorii sau în urma unui acord reciproc), ar fi considerat acele trupe ca fiind inamice.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Papahagi, 2012: "Nu mă voi ascunde după deget: suplimentul FCD este într-adevăr un manifest, fiindcă socotim că Uniunea Europeană este un proiect neterminat și că doar desăvârșindu-l, creând adică Statele Unite ale Europei, putem să evităm perspectiva deloc încântătoare de a deveni un vulgar apendice al Asiei, un muzeu al civilizațiilor sau o simplă piață de desfacere pentru economiile emergente. Înainte de toate, doream să subliniez, prin contrast cu îngustimea identităților naționale, care sunt niște constructe relativ recente, larghețea identității europene și universalitatea celei creștine. Creștinismul transcende națiile, cu tot tribalismul și triumfalismul lor războinic".

 

Postări populare: