Tehnocraţi ! Când vă căraţi ?

13 iulie 2014

Generaţia care a făcut bani din dezastrul demografic şi secarea României



Ziarul Financiar:

România are la ora actuală cei mai mulţi milionari şi miliardari în lei, dolari sau euro pe care i-a avut vreodată, iar toţi au făcut aceşti bani în ultimii 24 de ani din economia românească. Pe Ion Ţiriac Revoluţia l-a prins în Germania de Vest cu vreo 200 de milioane de mărci germane, după cum spune el, dar acum sigur este miliardar. Cu excepţia Rusiei, nicio altă ţară fostă comunistă nu a produs mai mulţi milionari.

La polul opus, după 24 de ani, populaţia României a scăzut sub 20 de milioane de locuitori (este cel mai scăzut nivel din 1968 încoace), 2,35 de milioane de români, parte a celei mai bune şi şcolite generaţii din istoria noastră, au plecat şi lucrează în afară, unde le este mai bine şi nici nu se mai întorc, femeile românce pleacă în străinătate la vârsta la care ar trebui să facă copii, iar natalitatea este la unul dintre cele mai scăzute niveluri din istoria noastră, la jumătate faţă de `89, adică 37 născuţi vii la o mie de femei era rata de fertilitate, faţă de o rată de 66 acum 24 de ani.

4,3 milioane de angajaţi cu acte în regulă şi cu un salariu mediu de 1.700 de lei pe lună (380 de euro) susţin 5 milioane de pensionari şi 8-9 milioane de minori. Aproape două milioane de români lucrează în economia informală, de unde statul nu ia niciun fel de taxe.
 
Guvernatorul BNR Mugur Isărescu îşi punea problema, în public, acum vreo doi ani, cine o să-i plătească lui pensia, uitându-se la generaţia care vine din spate. Într-adevăr, este greu ca dintr-un salariu mediu de 1.700 de lei pe lună, dintr-un salariu minim în economie de 900 de lei, să acoperi o pensie care sigur va fi de câteva mii de euro, având în vedere că salariul guvernatorului se învârte în jurul a 15.000-16.000 de euro net pe lună. Toţi plătiţi pe cartea de muncă.

Zece judeţe din cele 42 produc 70% din businessul României şi au 80% din totalul angajaţilor din companii. Dacă un judeţ din cele zece se “închide”, avem o mare problemă.

În cel puţin o treime din judeţe, principalul angajator este o instituţie de stat - spitalul judeţean sau centrul de asistenţă socială. Săptămâna trecută a fost rândul judeţului Caraş-Severin să intre sub analiza ZF Economia judeţelor la raport. Coloşii industriali cu 15.000 de angajaţi s-au transformat în mormane de fier vechi. Industria siderurgică nu mai există, iar Caraş-Severin, cu un total de numai 5.300 de companii, se află pe penultimul loc în România la cifra de afaceri totală a companiilor. Dar în schimb, Caraş-Severinul a dat României pe Sorin Frunzăverde, preşedintele Consiliului Judeţean şi lider de 15 ani al judeţului, fost ministru, fost lider important al PD-L, actualmente influent vicepreşedinte PNL, care stă la masă pentru a-l aduce pe Iohannis candidat al opoziţiei pentru Cotroceni. Cum a ajuns Sorin Frunzăverde să conducă România după ce în judeţul lui este un dezastru economic şi social? Puteţi extinde acest exemplu şi către multe alte judeţe, unde liderii politici au sărăcit comunităţile locale, nu au adus investitori, nu au creat locuri de muncă. Dar în schimb au creat milionari în jurul lor, dacă nu chiar pe ei înşişi.

Economia noastră are înregistrate 600.000 de companii, dintre care numai 400.000 funcţionează curent, pentru că celelalte nu au angajaţi, iar 100.000 de companii sunt în insolvenţă.

Gradul de intermediere financiară şi de bancarizare este poate printre cele mai proaste din Europa. Activele bancare raportate la PIB au ajuns la 57%, faţă de 67% în 2009 şi 60% în 2007, la intrarea în Uniunea Europeană. Ponderea creditelor în PIB a coborât la 35% anul trecut după 40% în 2011. În 2004, la începutul perioadei de boom a creditării, ponderea era de 17%. Suntem pe locul trei în Europa ca nivel al creditelor neperformante (22-23%), după Grecia şi Slovenia.

La un PIB de 140 de miliarde de euro pe an, datoria externă, atât a statului, dar mai ales a sectorului privat, este de 100 de miliarde de euro. Atât noi, care intrăm în categoria persoane fizice, cât şi companiile am împrumutat 70 de miliarde de euro.

Populaţia României îmbătrâneşte, iar pentru cei care nu ştiu, pensia medie este de aproape 850 de lei, adică 200 de euro.

În actualul ritm demografic în care femeile pleacă, natalitatea scade, populaţia îmbătrâneşte, în 2040 România va avea 16 milioane de locuitori (prognoza ONU) sau 17 milioane de locuitori (estimarea Institutului Naţional de Statistică şi a Eurostat).

Cum a putut România să producă în două decenii cei mai mulţi milionari şi miliardari, dar în acelaşi timp să se îndrepte spre cel mai mare dezastru demografic şi social din toată istoria ei? Cine ar trebui să răspundă la această întrebare? Generaţia “Escu” care a condus şi conduce România atât politic, cât şi economic de mai bine de două decenii? Noi sau voi, cei care stăm sau staţi pe margine şi comentaţi?

Nu ştiu câţi dintre voi aţi citit ce a spus vineri Institutul Naţional de Statistică privind evoluţia demografică a României. Nu cred că această temă, care are în spate date statistice şi tendinţe, a intrat pe lista subiectelor de interes pentru cei care conduc acum România, indiferent dacă sunt la putere sau în opoziţie.

Vorba unui ministru, care m-a întrebat în 2012-2013 de ce tot pun întrebări din trecut (el mai fusese de câteva ori ministru) şi nu mă uit în viitor, ce a fost a fost, important e ce va fi, ce vrem să facem în continuare! Oricum nu a făcut nimic nici în continuare, dar era plin de proiecte.

Cum se poate opri acest dezastru demografic, social şi economic? Dar mai ales cine poate opri acest lucru? Generaţia “Escu” şi urmaşii ei, pe care i-a crescut şi care sunt mai lacomi? Câţi milionari şi miliardari mai poate să producă România, din care numai în ultimii doi ani au plecat 200.000 de locuitori?

Discuţia nu este “jos cu milionarii şi miliardarii”, ci cum pot fi oprite aceste bombe demografice, sociale şi economice, care vor sări în aer în deceniul următor.

Asta este o temă pentru campania prezidenţială, pentru cine va conduce România în următorii cinci ani. Aceste bombe nu se dezamorsează deschizând sticle de şampanie că bine că pleacă Enel din România, că “au luat” destul, că Lafarge îşi vinde fabricile, că Millennium îşi vinde banca către OTP sau câte exemple mai sunt. Până una-alta, chinezii nu au venit în România, iar ceilalţi investitori pot fi număraţi pe degete.

Căderea demografică nu poate fi oprită din vorbe sau prin creşterea salariului minim pe economie, din call-centere sau din ajutoare de stat.

Nu ştiu ce va spune cel care va fi preşedintele României şi cel care va fi primul-ministru pe 1 decembrie 2018, la aniversarea unui secol de la formarea statului român. Generaţia “Escu” lasă moştenire milionari şi miliardari, dar o ţară unde în 30 de judeţe s-a dărâmat totul în jur, unde s-au secat resursele de creştere, iar salvarea pentru un loc de muncă vine de la spitalul de urgenţă.

Întrebarea este ce vor spune cei care vor aniversa 150 de ani.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO:

Radu Carp, 2012: "Iar pentru a pune această întrebare în contextul României de azi, dincolo de problema naţională sau cea a păstrării Tradiţiei şi a religiei, nu cumva orice structură federală ar conveni unui stat care, oricum am lua-o, se află şi se va afla la periferia geografică a Europei ? O Românie parte a unui stat federal care să aibă aceeaşi pondere cu orice alt stat membru… ar fi sau nu în interesul naţional ? Ori este cumva în interesul naţional să menţinem aceeaşi elită birocratică necompetitivă care se auto-regenerează tocmai pentru că ne aflăm la periferie şi undele de şoc ale unui model mai eficient de organizare nu mai sunt aproape deloc resimţite ? Suveranitatea pe care unii dintre noi sunt gata să o apere cu preţul vieţii nu este nimic altceva decât un concept determinat istoric, născut pentru a legitima modelul statului centralizat împotriva unor ameninţări externe şi contestări interne".

Postări populare (nu P.P.E. !):