Pe măsură ce se apropie "inaugurarea" lui Trump, şobolănimea propagandei RO este tot mai plouată şi îşi ascunde tot mai greu ostilitatea faţă de el. Asta arată ceva foarte important: "centrul lor de comandă" nu este în zona guvernamentală SUA (acum, acolo "se întâmplă ceva").

22 iulie 2014

De cine să te fereşti ca să te păzeşti?



Ilie Şerbănescu (Jurnalul Naţional):

În acest moment înălţător şi mai mult decât caraghios în care ciobanul (Hajdinjak, şeful E.On România) cere el însuşi ca oile să fie doar tunse şi nu jupuite direct, a intervenit în ecuaţie şi preşedintele Putin cu tăieri ale gazelor pentru Ucraina şi cu avertizări către ţările importatoare de gaze ruseşti, printre care şi România, privind pericolele pentru aprovizionarea cu gaze ruseşti în cazul în care nu se reglementează în mod rezonabil problema datoriei ucrainene pentru gazele ruseşti (citeşte, mai degrabă, în cazul în care Occidentul forţează nota şi nu ia în considerare interesele ruseşti). Pericolele cu pricina nu prea există, pentru că, vorbind serios şi realist, dependenţa masivă a UE de gazele ruseşti va face ca interesele ruseşti să fie luate până la urmă în considerare.

Astfel că situaţia României, care tocmai în condiţiile menţionatei dependenţe a UE a ajuns caraghioasă, va fi mereu mai caraghioasă în anii ce vin. Zăcămintele convenţionale cunoscute din România ar urma să se epuizeze în 10-15 ani. Deci, în principiu, România ar putea rămâne dependentă de gazele ruseşti între puţin şi derizoriu. Dar OMV, primind deja drept de export, ar putea de la anul, odată cu inaugurarea conductei de gaze spre Vest să îndrepte gazele româneşti de pildă spre Austria, pentru a micşora dependenţa acestei ţări de gazele ruseşti. Şi, prin consecinţă, consumatorii din România ar putea fi nevoiţi să importe gaze din Rusia într-o proporţie crescândă, mai ales că şi celălalt producător de gaze, Romgaz, ar putea proceda la fel ca OMV, odată cu privatizarea sa (cel mai probabil către străini). Exploatările de gaze off shore din Marea Neagră (de către OMV şi Exxon), ca şi cele de şist (de către Chevron), în lipsa oricărei obligaţii privind destinaţia spre piaţa internă, ar putea avea acelaşi impact. Deci, în mod absolut caraghios, dependenţa consumatorilor din România de gazele ruseşti s-ar putea chiar adânci în ciuda creşterii exploatărilor de gaze româneşti, care, în loc să diminueze dependenţa României de gazele ruseşti, o vor reduce pe a altora! Iar cât priveşte preţul, acesta nu va fi legat de costul exploatării din România, ci de preţul la care economia dominantă din UE, respectiv Germania, se va aproviziona de la principalul furnizor, adică Rusia. Chiar şi acum, când Romania nu mai importă gaze din Rusia, preţul la care obligă aşa-zisa liberalizare impusă de la Bruxelles este cel al importurilor de gaze din Rusia!

Ce să înţelegi din toate acestea? Că, pur şi simplu, cum o dai tot prost iese! Dacă n-ai avea resurse, atunci măcar ai şti o treabă: ai fi total dependent de Rusia. Dacă ai resurse, nicidecum nu-i mai bine! Îţi ia Occidentul resursele – desigur ca să ţi le protejeze de Rusia! – şi îţi dă şi ţie ceva când vrea, cât vrea şi dacă vrea! Oricum, în privinţa preţului pentru consumator, acesta este acelaşi, indiferent dacă te aprovizionezi din Rusia sau din resursele lăsate ţie de Dumnezeu (dar exploatate de companiile occidentale, desigur, repetăm, spre a le feri de Rusia)!

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Teodor Baconschi, 2011: "România nu a ajuns târziu și din întâmplare în construcția Europei unite, ci a participat încă de la început, prin voci precum Gafencu și Ciorănescu, la gândirea acestui proiect.Totodată, îmi permit să evoc în acest ilustru sediu ideea federalismului european, concept creștin-democrat căzut în desuetudine. Consider că a reînvia astăzi ideea Statelor Unite ale Europei nu este lipsit de importanță, ba chiar de o anumită urgență. Asistăm cu toții nu doar la o criză de creștere sau la o reticenţă a lărgirii Uniunii (enlargement fatigue), ci la o adevărată criză a spiritului european. Criza actuală nu e pur economică sau financiară, ci e o criză a valorilor fondatoare, a viziunii și a identității europene. Mai mult ca oricând, trebuie să evităm riscul revenirii, pe fondul crizei, a discursurilor naționaliste, xenofobe, rasiste. Tentația închiderii în sine e mare. O Europă care se îndoiește de beneficiile euro sau ale spațiului Schengen este deja o Europă în devoluție. Tocmai fiindcă știm că alternativa la partidele populare riscă să fie partidele populiste, dorim să creăm în România o Mișcare Populară cu vocație majoritară, asemănătoare cu UMP în Franța sau PDL în Italia. Europa are nevoie să mențină în guvernele naționale partide populare capabile să răspundă întreitului imperativ al momentului: să reformeze în spiritul responsabilității, să se opună populismului crescând al stângii și al extremei drepte, și să continue construcția europeană. În fine, criza Europei nu are ca soluţie resurgența discursului naționalist și redescoperirea frontierelor, ci determinarea creștin-democraților, a tuturor guvernelor și partidelor afiliate PPE, de a continua până la capăt proiectul Statelor Unite ale Europei, oricât de extrem ar părea acest lucru."


Postări populare (nu P.P.E. !):