Anti-Maidan

22 iulie 2014

"Candidatul obligatoriu al dreptei"


'Candidatul obligatoriu al dreptei' este cel căruia Victor Ponta ar trebui să îi ridice o statuie în fața Guvernului.

Pentru că așa este: acest 'candidat obligatoriu al dreptei' este cel mai mare aliat al succesului prezidențial din toamnă al lui Victor Ponta.

Cristina Pocora (PnL), comunicat:

Nu știu dacă, într-o zi, votul va deveni obligatoriu pentru cetățenii români, deși discuțiile există de multă vreme. Ceea ce știu este că, în ultimele zile, unii oamenii politici de dreapta sunt pe cale să inventeze 'candidatul obligatoriu al dreptei'.

Acest tip de candidat pleacă de la ideea că fără persoana sa nu se poate. Că țara îl așteaptă. Că poporul îl iubește. Că democrația, fără EL sau fără EA, nu mai are viitor.

'Candidatul obligatoriu al dreptei' nu vrea vot cetățenesc obligatoriu, ci un partid care să îl(o) desemneze, pe EL sau pe EA, obligatoriu în cursa pentru Cotroceni.

'Candidatul obligatoriu al dreptei' trăiește un coșmar văzând cum PNL și PDL au puterea să treacă peste toate și să construiască, fără EL sau EA în prim-plan, marele partid de dreapta așteptat 25 de ani.

'Candidatul obligatoriu al dreptei' crede sau lasă să se creadă că, fără EL sau EA, dreapta e distrusă, democrația e în pericol, justiția e pe butuci, drepturile cetățenești sunt călcate în picioare.

'Candidatul obligatoriu al dreptei' nu are proiecte majore, are doar orgolii mărunte.

'Candidatul obligatoriu al dreptei' nu are dorințe de schimbare, are doar frustrări constante.

'Candidatul obligatoriu al dreptei' este cel căruia Victor Ponta ar trebui să îi ridice o statuie în fața Guvernului.

Pentru că așa este: acest 'candidat obligatoriu al dreptei' este cel mai mare aliat al succesului prezidențial din toamnă al lui Victor Ponta.

'Candidatul obligatoriu al dreptei' dinamitează de fapt dreapta, o fărâmițează, o descompune dintr-o imensă vanitate, pe principiul 'fără mine, potopul'.

De aceea, fac un apel către 'candidatul obligatoriu al dreptei', cum s-o numi acum sau câți vor mai apărea în lunile următoare: să renunțe la orgolii deșarte și să nu mai candideze în toamnă!

Să înțeleagă că niciun război nu se câștigă cu o armată formată doar din generali!

Să renunțe să iasă în față cu orice preț pentru că prețul plătit la alegeri prin eșecul dreptei va fi unul crâncen!

Să îl sprijine pe candidatul unic al PNL-PDL pentru că, altfel, Președintele va fi dat în mod cert de către PSD!

Și, în fine, să priceapă, în ultimul ceas, că țara asta are nevoie și în politică, sau mai ales în politică, de un strop de decență. Se poate? Se aude? Se înțelege?

22 iulie 2014

Cristina Ancuța Pocora,

Deputat PNL

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Papahagi, 2012: Înainte de a fi români, am fost europeni. Şi creştini. Ce altceva suntem decât un amestec rasial daco-romano-slavo-cuman? Nu Europa, ci statul naţional obliterează această diversitate.

De ce ne temem, aşadar, de Statele Unite ale Europei, de parcă am pierde mai mult decât am câştiga? De parcă acquis-ul comunitar nu prevalează deja asupra legislaţiilor naţionale. De parcă nu am fi atins deja un grad maxim de interdependenţă economică pe care actuala criză îl pune atât de dureros în evidenţă.

Acum, în Europa, ca în 1788 în America, ideea federalistă are viitor. Statele Unite ale Europei sunt unica soluţie pentru ca ethos-ul nostru născut din cultura Decalogului, filozofia ateniană şi dreptul roman să supravieţuiască: adunaţi, reprezentăm o treime din populaţia Chinei; separaţi, devenim de-a dreptul irelevanţi. Acest proiect nu e nou; el a fost doar diluat pe parcurs. Este proiectul federalist al creştin-democraţilor care în anii 1940-50 au pus bazele Uniunii Europene. Un proiect abandonat la jumătate de drum: Parlament European, dar nu şi guvern federal european. Monedă unică, fără guvernanţă financiară unică. Spaţiu comun de securitate, fără armată comună. A venit momentul să desăvârşim proiectul gândit de Robert Schuman, Alcide de Gasperi, Konrad Adenauer, Grigore Gafencu şi alţi politicieni creştin-democraţi după cel de-al doilea război mondial.

Departe de a fi liberticidă, Europa ne poate salva de îngustimea străină de creştinism a naţionalismului şi provincialismului. Cu condiţia să construim Statele Unite ale Europei, nu Uniunea Sovietică Europeană.


Postări populare (nu P.P.E. !):