22 iulie 2014

"Candidatul obligatoriu al dreptei"


'Candidatul obligatoriu al dreptei' este cel căruia Victor Ponta ar trebui să îi ridice o statuie în fața Guvernului.

Pentru că așa este: acest 'candidat obligatoriu al dreptei' este cel mai mare aliat al succesului prezidențial din toamnă al lui Victor Ponta.

Cristina Pocora (PnL), comunicat:

Nu știu dacă, într-o zi, votul va deveni obligatoriu pentru cetățenii români, deși discuțiile există de multă vreme. Ceea ce știu este că, în ultimele zile, unii oamenii politici de dreapta sunt pe cale să inventeze 'candidatul obligatoriu al dreptei'.

Acest tip de candidat pleacă de la ideea că fără persoana sa nu se poate. Că țara îl așteaptă. Că poporul îl iubește. Că democrația, fără EL sau fără EA, nu mai are viitor.

'Candidatul obligatoriu al dreptei' nu vrea vot cetățenesc obligatoriu, ci un partid care să îl(o) desemneze, pe EL sau pe EA, obligatoriu în cursa pentru Cotroceni.

'Candidatul obligatoriu al dreptei' trăiește un coșmar văzând cum PNL și PDL au puterea să treacă peste toate și să construiască, fără EL sau EA în prim-plan, marele partid de dreapta așteptat 25 de ani.

'Candidatul obligatoriu al dreptei' crede sau lasă să se creadă că, fără EL sau EA, dreapta e distrusă, democrația e în pericol, justiția e pe butuci, drepturile cetățenești sunt călcate în picioare.

'Candidatul obligatoriu al dreptei' nu are proiecte majore, are doar orgolii mărunte.

'Candidatul obligatoriu al dreptei' nu are dorințe de schimbare, are doar frustrări constante.

'Candidatul obligatoriu al dreptei' este cel căruia Victor Ponta ar trebui să îi ridice o statuie în fața Guvernului.

Pentru că așa este: acest 'candidat obligatoriu al dreptei' este cel mai mare aliat al succesului prezidențial din toamnă al lui Victor Ponta.

'Candidatul obligatoriu al dreptei' dinamitează de fapt dreapta, o fărâmițează, o descompune dintr-o imensă vanitate, pe principiul 'fără mine, potopul'.

De aceea, fac un apel către 'candidatul obligatoriu al dreptei', cum s-o numi acum sau câți vor mai apărea în lunile următoare: să renunțe la orgolii deșarte și să nu mai candideze în toamnă!

Să înțeleagă că niciun război nu se câștigă cu o armată formată doar din generali!

Să renunțe să iasă în față cu orice preț pentru că prețul plătit la alegeri prin eșecul dreptei va fi unul crâncen!

Să îl sprijine pe candidatul unic al PNL-PDL pentru că, altfel, Președintele va fi dat în mod cert de către PSD!

Și, în fine, să priceapă, în ultimul ceas, că țara asta are nevoie și în politică, sau mai ales în politică, de un strop de decență. Se poate? Se aude? Se înțelege?

22 iulie 2014

Cristina Ancuța Pocora,

Deputat PNL

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):