Postări
Unora nu le convine că o ţară (Ungaria) se poate descurca - din ce în ce mai bine - fără reţetele Obama-UE-FMI, şi (re)încep aceleaşi linii de propagandă precum cele împotriva lui Haider (Austria, începutul anilor 2000), împotriva "gemenilor" din Polonia sau împotriva lui Václav Klaus.
Noi, românii, hipnotizaţi de lozincile anilor '90, ne-am dat seama destul de târziu (unii, nici acum) că problemele n-au dispărut odată cu socialismul de tip sovietic: ele reapar în altă formă, şi pe lângă ele mai apar şi altele noi, ca efecte ale neosocialismului globalist-europeist.
De câţiva ani Băsescu nu se mai afişează cu Orbán la şcoala de vară de la Băile Tuşnad. Cam din vremea în care făcea afirmaţia "Am făcut o trecere în revistă legată de problemele Uniunii Europene şi eu am susţinut nevoia unei mult mai puternice integrări şi nu mă jenez să reiau teza nevoii de a crea Statele Unite ale Europei". Până atunci purta altă mască, cea a populismului soft-naţionalist; de atunci s-a arătat ce este în realitate: un trădător, un lacheu al Bruxelului.
Atacurile împotriva lui Viktor Orbán se vor intensifica, în special la nivel internaţional. În România, pe lângă atacurile "fireşti" ale stângii, sar şi ţambalagii băsismului. Linia de bază a propagandei (chiar dacă formularea nu apare ad litteram) este "numai prin desființarea suveranității naționale se poate garanta democrația".
Troţkimăneanu ("Amețitorul viraj al lui Viktor Orban"):
Ceea ce acum un sfert de veac a fost superba promisiune a reinventării politicului prin renașterea liberalismului civic, pare acum sortit să se transforme într-un coșmar neo-autoritar. Viktor Orban anunță că democrația liberală este pe ducă. Se face campionul unui autoritarism care glorifică modelul etatist polițienesc de tip Putin. Renasc acele teze din interbelic susținute de profeții fascismului, de la Carl Schmitt la Nichifor Crainic. Se exaltă un corp politic omogen și sănătos. Liberalismul este putred, corupt și decadent. Este momentul “salvatorului magic”, asemeni demagogilor descriși de Erich Fromm în cartea sa clasică despre frica de libertate.Stanomir ("Democraţia liberală a murit, trăiască autocraţia! Despre Viktor Orban, Vladimir Putin şi viitorul tiraniei"):
Ceea ce este nou ține de metamorfozarea unui politican ajuns pe creasta valului ca partizan al valorilor liberale și care s-a transformat în avocatul valorilor contrare. Poate că e dur spus, dar cazul Orban amintește de convertirea lui Mussolini, acum un veac, din socialist internaționalist, în fascist naționalist…
Asemeni comuniştilor şi fasciştilor interbelici, Viktor Orban îmbracă mantia profetului, anunţând naşterea unei alte lumi.Cristian Câmpeanu ("Politica lui Orban amenință Europa de Est"):
Demonizarea opoziţiei nu este un accident, ci expresia unei convingeri de adâncime- naţiunea nu poate supravieţui decât dacă este unită, pregătită să facă faţă asaltului internaţional. Lupta cu finanţa globală, cu Statele Unite, iată fundalul pe care se plasează politicile noilor autocraţii.
Solidaritatea ideologică dintre Orban şi Putin este expresia acestui nou timp al încercărilor. O internaţională a autoritarismelor este pe cale să se constituie, sub ochii noştri.
Ce tip de societate vrea Orban să construiască în Ungaria este foarte apropiat de un „fascism cu față umană”. La Tușnad, premierul ungar a insistat că modelul statului asistențial occidental, care nu face decât să acumuleze datorii, a falimentat odată cu criza din 2008 și, ca atare, trebuie înlocuit.
Or, aceasta – totul (economie, societate, cultură) în interiorul Statului - este esența totalitarismului fascist așa cum a definit-o Benito Mussolini. Bineînțeles, un fascism adaptat la secolul al XXI-lea, care „respectă libertatea individuală și drepturile omului”, un fascism cu față umană.
Numai că fața fascismului ungar al lui Orban nu e chiar atât de umană…
ONG-urile liberale din Ungaria au fost acuzate de Orban că sunt „agenți politici străini, finanțați din străinătate”, care susțin Opoziția. Exact aceeași poziție pe care o are Putin, care a obligat ONG-urile ce primesc finanțare din străinătate să se înregistreze ca „agenți străini”.
13 comentarii :
da, exact asa e: atacuri coordonate. exista coordonare, e absolut clar. probabil ca nu sint chiar toti-toti coordonati. unii, la fel ca pe vremea lui ceasca, sint doar oportunisti in cautarea unui cur de lins. tot timpul la pinda sa vada de unde bate vintul si, cum s-au prins ca e o cit de mica schimbare de directie, sar pe ocazie ca sa arate cit de utili pot ei sa fie, doar-doar o sa le arunce cineva o "colaborare", o carte tiparita, un articol platit gras, un post, o sinecura...
vazusem articolele celor trei pe care ii amintesti. niste gunoaie. si mai sint foarte multi ca ei.
tismaneanu vorbind bascalios (crede el) despre... viraje. pfff...
stanomir, o bita proasta. sters, plat, neinteresant; singurul amanunt care atrage atentia in textele lui chinuite, inodore, incolore si insipide e jegul de prostituata nespalata.
cristian câmpeanu, un ultramediocru ridicol si plin de sine, un neant narcisist si grafoman.
cu nimic mai buni decit propagandistii de pe vremuri; tot astia ar fi facut presa si daca raminea comunismul, si daca ne ocupau rusii, nemtii sau turcii.
Trebuie arătat celor care încă nu înţeleg, esenţa atacului: nu e atacată "dictatura" (practicată oricum la nivelul UE), ci linia naţională, independentă.
corect.
dar, pina la urma, pe mine nu m-ar deranja sa vad insi care incearca in mod sincer sa argumenteze cit pot ei de bine in favoarea unor idei in care cred din cine stie ce motive (lecturi proaste, incultura, sint dezinformati, manipulati fara stirea lor etc.), indiferent cit de aberante ar fi ideile alea. cu astia e posibila dezbaterea, dialogul, pot fi lamuriti. ori poate ma lamuresc ei pe mine in cazul in care eu sint cel in deficit de informatie.
problema cu astia de mai sus e ca sint simple cozi de topor cu care dialogul nu are nici un rost. ce dreaq sa discuti cutismaneanu?
"Pe sticlă" nu vor avea acces cei care vor dialoga real, ci numi cei care vor mima - cel mult - "poziţia cealaltă".
nu sint fan Limbaugh dar, in articolul pe care tocmai l-am citit (Rush Limbaugh: ‘There is no journalism anymore’), are perfecta dreptate.
http://www.washingtontimes.com/news/2014/jul/29/rush-limbaugh-there-no-journalism-anymore/
cnn, fox, washpost, evz.ro, hotnews.ro etc. - tot un drac.
am mai dat si peste niste cugetari mai vechi:
Everything you read in newspapers is absolutely true, except for the rare story of which you happen to have first-hand knowledge. - Erwin Knoll
The man who reads nothing at all is better educated than the man who reads nothing but newspapers. - Thomas Jefferson
ce vremuri de rahat.
De Gaulle despre ziarişti : "partida străinătăţii, împotriva partidei naţionale"
De Gaulle, citat de Peyrefitte
"Peyrefitte, te rog să nu-i tratezi pe jurnaliști cu prea multă considerație. Atunci când se iveşte vreo problemă, de fiecare dată aceasta faună se înrolează în partida străinătăţii, împotriva partidei naţionale, a cărei purtătoare de cuvânt totuşi se pretinde a fi. Este imposibil de imaginat o astfel de josnicie - și, în același timp, o astfel de inconștiență a josniciei.
Jurnaliștii dumitale au în comun cu burghezia franceză faptul de a fi pierdut orice sentiment de mândrie națională. Ca să poată să ia masa în oraş, ca de obicei, burghezia ar accepta orice asuprire a națiunii. Deja, încă de la '40, ea a fost în spatele lui Pétain, pentru că i-a permis să continue să ia masa în oraş, în ciuda dezastrului național. Cât de minunat ! Pétain era un mare om. Nu-i nevoie de austeritate, nici de efort ! Pétain a găsit aranjamentul. Totul urma să se facă în combinaţie cu germanii, ceva minunat. Bunele afaceri s-ar relua. Desigur, aceştia reprezintă 5% din națiune, dar 5% care, până la mine, au dominat. Revoluția franceză nu a adus la putere poporul francez, ci această clasă artificială care este burghezia. Această clasă care s-a declasat, ajungând să devină trădătoarea propriei sale ţări.
Desigur, "prostimea" nu împărtășeşte nicidecum acest sentiment. "Prostimea" are reflexe sănătoase. "Prostimea" simte unde este interesul național. Nu greşeşte de prea multe ori. În realitate, există două burghezii. Burghezia banului, care citeşte Le Figaro, și burghezia intelectuală, care citeşte Le Monde. Cele două sunt complementare şi se sprijină reciproc. Ele se înţeleg şi îşi împart puterea. Eu unul nu dau doi bani pe faptul că jurnaliștii dumitale sunt împotriva mea. Chiar m-aş îngrijora dacă aceştia nu ar fi. Mi-ar veni rău, mă-nţelegi ! În ziua în care Le Figaro şi L'Immonde ar anunţa că m-ar sprijini, aş considera că are loc o catastrofă naţională !"
http://riddickro.blogspot.ro/2013/05/de-gaulle-despre-ziaristi-partida.html
ehe, avea dreptate gheneralu'.
cu ani in urma nu prea ii intelegeam anti-americanismul, credeam ca fusese doar orgoliul stupid al unei foste mari puteri. intre timp m-am lamurit de ce "On March 7, 1966, General Charles De Gaulle, the French President, informed the United States government the all foreign troops must leave France.", de ce nu avea incredere in dolarul-hirtie (azi se spune ca singura industrie care mai merge din plin in usa e tiparirea de dolari) si le-a cerut americanilor aur in schimbul dolarilor pe care franta ii avea, aurul ala de care ziceau americanii ca sta in spatele fiecarui dolar de hirtie. a fost mare deranj atunci, cu parfum de panica pe la fed.
ce zici de asta? (DE GAULLE predicted the US monetary crisis in 1965)
http://youtu.be/i-g2iGskFPE
Cu dolarul ca dolarul, dar ieşirea din NATO a fost o prostie. Preşedintele SUA de atunci (Lyndon Johnson ?) a întrebat, retoric: "Trebuie să evacuam şi rămăşiţele celor din cimitirele militare americane din Franţa ?" Asta după ce francezii au cerut evacuarea Cartierului General NATO, care atunci era în Franţa.
Europa fără de popoare: pe scurt despre un mare hold-up
L'Europe sans les peuples : petite histoire d'un grand hold-up HD
https://www.youtube.com/watch?v=cvmr0loiQ6w
vazui " L'Europe sans les peuples : petite histoire d'un grand hold-up HD."
personal, sint mai la curent cu problemele americii de nord decit cu cele ale UE. documentarul e o privire de pe pozitiile frantei lucide asupra problemelor europei. ce e interesant e ca opinii foarte asemanatoare poti citi pe multe bloguri americane despre problemele aproape identice ale usa. ideea de separare, de secesiune e uneori urlata cu disperare. chestia aia cu "m-am saturat de romania" e o nimica toata in comparatie cu ce poti citi pe mii si mii de bloguri americane. unul la care ma uit destul de des desi ma deprima de fiecare data e
http://www.theburningplatform.com/
Cea mai puternică mişcare secesionistă este în Texas (stat conservator şi pro-guns), şi a mai apărut o propunere a unuia - să se dividă California în şase "state".
Stânga atacă permanent capitalismul, şi e linişte. Când Viktor Orbán spune că trebuie să isprăvim cu lăcustele - "e fascist !"
Orbán n-a atacat nici democraţia pluralistă, nici capitalismul (clasic), ci lăcustele globaliste şi corporatiste, cu tot cu larvele lor din mass-media.
Capitalismul financiar-bancar, contra căruia Stânga-sistem se face că latră.
"Democraţia liberală a murit ! Dacă vrem să schimbăm tot ceea ce nu ne convine în lumea care ne înconjoară, atunci trebuie să creăm un sistem care să ne convină."
Prime Minister Viktor Orbán’s Speech at the 25th Bálványos Summer Free University and Student Camp
[...]
Ladies and Gentlemen,
In order to be capable of achieving this, in 2010, and especially these days, we had to make a statement that, similarly to the statements I quoted for you earlier, was also categorised as blasphemy by the liberal world. We had to state that a democracy does not necessarily have to be liberal. Just because a state is not liberal, it can still be a democracy. And in fact we also had to and did state that societies that are built on the state organisation principle of liberal democracy will probably be incapable of maintaining their global competitiveness in the upcoming decades and will instead probably be scaled down unless they are capable of changing themselves significantly.
Ladies and Gentlemen,
The fact is that if we view the events that are happening around us from this perspective, then what we usually pick as our starting point is the fact that until now we have known three forms of state organisation: the nation state, the liberal state and the welfare state. And the question is, what’s next? The Hungarian answer to this question is that the era of the work-based state is approaching. We want to organise a work-based society that, as I have just mentioned, undertakes the odium of stating that it is not liberal in character. What does all this mean?
[...]
http://www.miniszterelnok.hu/in_english_article/_prime_minister_viktor_orban_s_speech_at_the_25th_balvanyos_summer_free_university_and_student_camp
[...]
Ladies and Gentlemen,
What this means is that we must break with liberal principles and methods of social organisation, and in general with the liberal understanding of society. I only mean this with regard to two dimensions for now, I don’t want to go into a lengthy lecture; I just want to touch on the subject so that the importance of the issue can be felt. With regard to the relationship between two people, the starting point of the liberal organisation of society is based on the idea that we have the right to do anything that does not infringe on the freedom of the other party. This is the ideological principle and starting point onto which the Hungarian world was constructed in the twenty years prior to 2010, in acceptance of the general principle in Western Europe, by the way. However, we needed twenty years here in Hungary before managing to determine the problem that although this is an extremely attractive idea, it is unclear who is going to decide the limits beyond which someone is infringing on our freedom. And since this is not automatically given, somebody must decide it. And since we have not appointed anybody to decide it, what we experienced continuously in everyday life was that the strongest decided. What we continuously experienced was that the weak were trampled over. Conflicts on the acceptance of mutual freedom are not decided according to some abstract principle of justice, but what happens instead is that the stronger party is always right. It is always the stronger neighbour who decides where the driveway will be; it is always the stronger party, the bank, who decides the interest rate on mortgages, and who changes it mid-term if needed, and I could continue on with a long list of instances that individuals and families with weaker economic defences experienced regularly during the previous twenty years. It is in reply to this that we suggest, and are attempting to construct Hungarian state life around this idea, that this should not be the principle on which society is built. This cannot be entered into law, we are talking about an intellectual starting point now. The principle around which Hungarian society is organised should not be that everything is allowed that does not infringe on the other party’s freedom, but instead should be that one should not do unto others what one does not want others to do unto you. And we are attempting to build the world that we call Hungarian society around this principle in Hungarian public thinking, within the education system and through personal example with our own behaviour. If we look at this same idea with relation to the relationship between individual and community, because we have been talking about the relationship between individual and individual until now, then we see that in the previous twenty years the Hungarian liberal democracy that had developed was incapable of implementing a good many things. I have prepared a short list of the things it was incapable of doing.
[...]
Trimiteți un comentariu