Institutul Václav Klaus - reacţie faţă de calomniile fostului colaborator al lui Putin

De ce repetă Illarionov minciuni anti-Klaus ? 

(Why does Illarionov repeat anti-Klaus lies ?)

La data de 30 mai 2014, serverul ceh Echo24 a publicat un articol cu ​titlul: "De ce Klaus repetă minciunile Kremlinului, se întreabă un critic al lui Putin". Este un interviu cu Andrei Illarionov, economist rus și fost colaborator apropiat al președintelui rus Vladimir Putin, care la scurt timp după ce a căzut în dizgrația regimului din ţara sa s-a mutat în SUA, iar acum șochează lumea cu propaganda anti-rusească și declaraţiile bizare din mass-media cum că Rusia "se concentrează" acum asupra balticilor și a Finlandei ca următoare victime după Ucraina.

Și pentru că mass-media din Cehia pare să-l considere un expert în dezbaterea cehă cu privire la criza din Ucraina, oferindu-i un spațiu amplu, fără nicio evaluare critică asupra persoanei sale sau a punctelor sale de vedere, considerăm necesar a da o replică privind conținutul acestui interviu.

O simplă afirmaţie, de neînțeles la prima vedere, poate deveni destul de logică atunci când se are în vedere contextul corect al istoriei personale și al intereselor personale. Declarațiile lui Andrei Illarionov, fostul consultant economic al lui Putin, sunt un exemplu de manual în privinţa acestui tip de opinii.

El a fost un membru al echipei prezidențiale a lui Putin, a pus în aplicare politicile economice ale lui Putin, a predicat propaganda lui Putin și a urmărit scopurile politice ale lui Putin. Despărțindu-se în cele din urmă de Putin, el a plecat în Statele Unite, unde a devenit o marfă mult-căutată. În urma conflictului său cu Putin, el a fost dispus să spună orice împotriva fostului său angajator, păstrându-şi în același timp eticheta de insider, de om care deţine cunoştinte vaste despre funcționarea internă a Kremlinului și despre președintele Putin.

Imediat, Illarionov si-a dat seama ce poziție îi va asigura popularitatea necesară și ce opinii vor fi cele mai profitabile în noua sa patrie. De aceea el nu se deranjează, de exemplu, să analizeze contextul evoluțiilor actuale din Ucraina. Noilor săi întreţinători le-ar fi mai greu să înțeleagă, dacă el ar încerca să le explice că situația nu este chiar aşa de simplă. Ei vor auzi mai degrabă confirmarea propriilor lor prejudecăți și opinii simplificate. Și aceasta este exact ceea ce le dă Illarionov.

El înțelege bine că reprezentându-l pe Putin ca pe un nou uzurpator al Europei, din Finlanda în Țările Baltice, este exact ceea ce se așteaptă de la el. El, care a câștigat bani fiindu-i loial ani de zile lui Putin, nu ezită să-l compare cu Castro sau cu regimul nord-coreean.

Pe de o parte, se poate vedea povestea vieții lui Illarionov prin ochii unui psihanalist, precum un exemplu de manual despre iubirea respinsă care se amortizează în cele din urmă prin refugierea simultană în plăcere și profit. Dar o astfel de atitudine confortabilă are, de asemenea, consecințele sale maligne. Aceasta contribuie la climatul în care se iau deciziile decidenţilor din politica externă americană.

Alegând să credem că nu există nicio problemă, că răsturnându-l pe monstrul Ianukovici întreaga țară va defila în paradisul lumii libere, vom pierde în mod necesar buna orientare în complexa criză ucraineană.

Am fi convinşi că tot ce trebuie este doar a pune presiune pe Rusia, și problema ucraineană va dispărea. Ea nu va dispărea. Ea are rădăcini adânci în Ucraina contemporană, în caracterul eterogen al întregii țări, în modul controversat în care actualele elite ucrainene şi-au asumat preluarea puterii, precum și în faptul că loialitatea sudului și estului țării faţă de puterea centrală de la Kiev este redusă nu numai din motive lingvistice, istorice sau politice, dar, de asemenea, din motive de natură economică și socială.

Toate acestea trebuie să fie respectate ca realităţi contemporane, ca fiind starea de azi a realităţii ucrainene. Acesta este singurul mod de a evita escaladarea conflictului și de a facilita o soluție stabilă, care ar putea fi acceptată de către diversele grupuri de interese implicate.

Illarionov nu este preocupat de nimic din toate acestea. Fapt care nu-l ajută să marcheze puncte în confruntarea cu cei care vor să audă doar răspunsuri simple. De aceea el tot repetă tezele sale despre cauzele externe (ruseşti) ale conflictului ucrainean.

La urma urmei, probabil pentru a dovedi că transformarea dintr-un fost expert care şi-a făcut cariera lângă Putin într-un dușman al lui Putin a fost finalizată, el recurge la atacuri personale, sperând că ele îi vor asigura popularitatea necesară în mass-media și în mainstream-ul politic.

El îl acuză pe Václav Klaus că ar predica propaganda lui Putin. El spune că Klaus a afirmat în mod repetat că Georgia a atacat Rusia în 2008. Ce prostie ! O țară mică, cum ar fi Georgia, cu patru milioane de locuitori, atacă un gigant nuclear de 150 de milioane, conform lui Klaus !

Problema este că Klaus nu a spus niciodată aşa ceva. El doar a spus ceea ce mulți alți observatori, jurnaliști, diplomați (inclusiv ambasadorul SUA de acolo) știau. Și anume că marea Georgie de patru milioane a atacat mica Osetie de Sud de optzeci de mii. Osetia de Sud, care a fost inclusă cu forța în Georgia de către Stalin, fiu al Georgiei, Osetia de Sud care nu s-a simțit niciodată parte din Georgia, îşi căuta independenţa sau unirea cu Osetia de Nord încă din anii '90. A fost regimul Saakashvili cel care a atacat pe timp de noapte cartierele de locuinţe din orașul Tskhinvali din Osetia de sud, cu rachete Grad, în prima zi a Jocurilor Olimpice.

Enunţarea faptelor evidente nu are nimic de-a face cu poziția noastră cu privire la Rusia sau la președintele acesteia, Putin. Aceasta nu este altceva decât o expresie a respectului pentru adevăr, iar etichetele simple, de propagandă, nu ajută la înțelegerea problemelor.

Chestiunea ucraineană este similară. Illarionov susține că Klaus a spus că ucrainenii l-au provocat pe Putin să anexeze Crimeea. El nu a spus nimic asemănător unui astfel de basm banal. Este, evident, prea complicat pentru ascultătorii recunoscători ai lui Illarionov să li se descrie temerile autentice și preocupările oamenilor din Crimeea cu privire la noul regim al Maidanului, care şi-a manifestat ideile sale de consolidare a unității ucrainene pe toată întinderea ţării.

Nu este demn să denaturezi faptele, să-i ataci pe cei cu puncte de vedere diferite și să-i pui un chip fals realităţii, dintr-un complex de inferioritate înrădăcinat în propriul tău trecut, și din dorința de a plăcea noilor tăi prieteni. Adevărata problemă este, că deciziile care vor fi motivate de afirmaţii ieftine ale unora precum Illarionov vor duce la mai multă suferință, în multele crize care stau să vină.

Ladislav Jakl, Jiří Weigl, Institutul Václav Klaus, 13. 6. 2014

http://www.klaus.cz/clanky/3592

*      *      *

De văzut şi

• Václav Klaus - texte traduse

• Ucraina, după Europuci