Ce mai lansează pe piaţă laboratoarele de anticipaţie

Două pasaje din articole apărute pe siteul LEAP2020 ("Laboratoire européen d’Anticipation Politique"), un think-tank europeist despre care am mai scris. Se enunţă paşii către alte tratate UE, iar extinderea "viitoarei UE" s-ar face în jurul unui nucleu care ar impune condiţiile iniţiale, şi care ar trebui acceptate ca atare de "noii-veniţi". O lovitură de stat constituţională (deşi termenul de "stat" este impropriu ca definiţie pentru entitatea politică proiectată).


Toward the “Estates General” of the Euroland

(Înspre convocarea "Stărilor Generale" ale Eurolandului)

[...] Într-adevăr, ei trebuie să organizeze un forum democratic european, format din europeni, care înțeleg Europa și stau departe de interesele sistemelor politice pur naționale care folosesc nivelul european exclusiv pentru propriile lor scopuri. Dar ar trebui să avem încredere (dacă nu vrem să ne pierdem speranța într-un viitor pentru Europa) că mulți europarlamentari, chiar dacă aceştia provin din sisteme naționale, sunt europeni adevărați. În plus, ei ar trebui să înțeleagă că, având în vedere criza existențială în care se găsește Europa (care şi-a trădat rolul său istoric de protagonist al păcii, și care ar juca mai degrabă jocul "hai să mergem la război, împreună cu americanii"), este sarcina lor de a se aduna sub forma "Stărilor Generale" ale Eurolandului (zonei euro, n.t.) pentru a discuta în cele din urmă problemele care contează astăzi în Europa: Ce fel de Europă ne dorim ? Pentru ce ? Cum ar trebui să îi dăm o legitimitate democratică ? Ce distribuiri de puteri şi de competențe trebuie să fie adoptate între instituțiile europene și statele naţionale ? În plus, această dezbatere trebuie să dea naștere dorinței de a crea o Adunare Constituantă a Eurolandului, având menirea de a scrie o Constituție a  Eurolandului care reunește toate statele membre ale zonei euro, şi care împărtăşesc dorința de a schimba acest "obiect sui generis" al dreptului internațional public, într-o entitate politică autentică. Stările Generale ale Franței și Navarrei pe care Ludovic al XVI-lea le-a chemat să voteze pentru noi impozite, dar care, având în vedere urgența situației istorice, au fost capabile să se ridice mai sus de rolul lor din cadrul vechiului regim, au acționat tocmai în acest fel. Desigur, acest lucru ar fi o revoluție, dar situațiile extreme cer acțiuni extreme. Aceasta este fie o Europă îndelung suferindă, fie o Europă orientată spre viitor. De data aceasta este într-adevăr o situație TINA (there is no alternative / "nu există alternativă"). Europarlamentarii, aleși în mod democratic în statele lor membre, au în mod justificat oportunitatea - și legitimitatea - să facă acest pas; desigur, cu condiția ca aceştia să ratifice proiectul de constituție printr-un referendum transeuropean. Dacă oficialii noștri europeni aleși nu găsesc curajul necesar, ideea unei Europe independente, democratice, paşnice și prospere este în mare pericol. Destinul nostru ar fi apoi să intrăm sub controlul SUA, să fim împinşi spre un antagonism anti-rus și anti-BRICS complet învechit, contrar intereselor europenilor. Aceasta este o sarcină uriașă. Acesta este un risc imens. Dar a rata această șansă ar însemna a rata istoria și a trăda intențiile părinților fondatori ai proiectului european.

http://www.leap2020.net/2014/05/vers-les-etats-generaux-deuroland/?lang=en
 

NO to any enlargement of the Euroland as long as the political union is not accomplished !

(NU oricărei lărgiri a Eurolandului câtă vreme uniunea politică nu este realizată !)

[...] În lumea de mâine, căreia zona Euro dorește să-i aparțină, Rusia va fi un partener și nu un dușman ereditar. Având în vedere situația actuală a UE, beligerantă și subordonată Statelor Unite, ar trebui să facem orice pentru a evita ca zona Euro să devină Uniunea Europeană fără Marea Britanie. Situația demnă de milă a UE nu este doar vina guvernului Maiestății Sale. Unele dintre statele membre îşi văd apartenența la UE doar ca o trecere forțată spre a deveni un bun stat aliat transatlantic al Statelor Unite. Acesta este cazul Poloniei, de altfel. La sfârșitul domniei foarte atlantiştilor fraţi Kaczynski, alegerea lui Donald Tusk ca prim-ministru în 2007 părea să arate că Polonia iese din era post-Căderea Zidului. Noul lider anunţa politici hotărât pro-europene, împotriva amplasării rachetelor SUA, și a făcut tot ce a putut pentru a restabili legăturile cu Rusia ... până în iulie 2008. Atunci a refuzat pentru ultima dată instalarea scutului antirachetă, care îi era impus implacabil de către SUA. Aşadar, în august 2008, el a cedat și a ieșit cu o declaraţie cum că "datorită scutului, SUA și Polonia ar fi mai sigure". Iar în cadrul crizei din Ucraina, polonezul Tusk a jucat un rol primordial în creștere tensiunilor euro-ruse. Polonia - un candidat hotărât la moneda euro în ultima vreme, ce coincidență amuzantă - trebuie să decidă ce loc și rol are de jucat în Europa: de aliat loial al Statelor Unite sau de stat european din zona euro ? Proiectul Euroland poate fi unul de succes numai cu condiția ca uniunea politică să fie finalizată cu un număr limitat de state. După aceea, ușa poate fi deschisă pentru toți candidații gata să se alăture în conformitate cu termenii prestabiliţi. Extinderea UE a dovedit un lucru: orice speranță de aprofundare în cadrul unui proces de extindere constantă este zadarnic. Ordinea corectă ar trebui să fie respectată în mod imperativ.

http://www.leap2020.net/2014/05/no-to-any-enlargement-of-the-euroland-as-long-as-the-political-union-is-not-accomplished/?lang=en