Aţi făcut tot ce aţi ştiut voi mai bine. Aţi privatizat politica şi aţi făcut din ”cetăţi” firme căpuşă. Dar aţi uitat de ”memoria focului”

Ziarul Financiar:

Privatizarea politicii a început când, nemaiavând ce hrăpări prin fostul Comitet Central şi prin anexele lui, unii au zis: hai să ne întoarcem acasă aşa cum odată se întorceau acasă “fii satului”.

Acum, dacă ar fi să mijloceşti pentru o clasă politică aşa formată, să o aperi împotriva celor care o acuză de corupţie, de inadecvare, de fariseism sau de sodomie politică, trebuie să mijloceşti pentru ea ca Avraam pentru cetatea Sodomei: “Vei nimici tu oare pe cel drept împreună cu cel rău? Poate în mijlocul acestei cetăţi sunt cincizeci de oameni drepţi…”

Avraam, patriarhul, este un negustor priceput, negociază cu Dumnezeu la sânge şi obţine salvarea Sodomei, cu condiţia ca între zidurile ei să fie 10 oameni buni.

Nefericirea cetăţii este tocmai că între zidurile ei nu s-au găsit 10 oameni buni!

Povestea biblică nu este una despre bunătatea lui Avraam, ci mai curând despre suportabilitate/responsabilitate.

Ce poţi să spui când vezi ce se întâmplă la Cluj cu preşedintele Consiliului judeţean liberalul Horia Uioreanu arestat pentru 30 de zile pentru mită? După precedentul primarului din Cluj, democrat-liberalul Sorin Apostu, condamnat pentru mită?

Că Uioreanu şi Apostu refac ”dreapta politică” în puşcărie e una, dar, dacă în Cluj, oraşul european cum drag ar fi să fie toate oraşele noastre se întâmplă asta, ce să poţi presupune că se întâmplă în altele?

Dacă Parlamentul refuză pe bandă rulantă cereri de cercetare sau de arestare a membrilor săi corupţi – ultima fiind cea care îl priveşte pe baronul mituitor cu pui a electoratului Florin Popescu, şef al PDL Dâmboviţa, – nu este asta justiţie privată ce priveşte o castă politică privatizată? Cât va mai lipsi până ce pe frontispiciul clădirii Parlmentului va scrie – ”proprietate privată – câine rău?”

La Cluj e PNL şi PDL, la Mehedinţi, Prahova, Argeş, Vrancea şi Constanţa PSD (la Constanţa şi primarul municipiului şi preşedintele Consiliului judeţean sunt cercetaţi penal şi acuzaţi de corupţie), la Neamţ e primarul Ştefan de la PDL, în Parlament toţi îşi dau mâna pentru propăşirea castei şi pun bocancul pe grumazul justiţiei pubice. Fosta soţie a lui Uioreanu, deputată, este şi ea vizată în scandalul de la Cluj al fostului soţ, au furat împreună înainte de partaj, spun procurorii. Va putea fi cercetată în lipsa acordului justiţiei private?

În toate aceste cazuri şi multe altele – la Râmnicu Vâlcea, de pildă, unde doi primari, unul după altul au fost condamnaţi pentru corupţie, iar la Baia Mare, situaţia este pe cale să se repete - vorbim despre deturnarea sensului ”politică” (din grecescul ”polis” – cetate). Politica cetăţii a devenit o politică privată. Cetatea, bunul public, sumă a cetăţenilor ei, a devenit o societate privată în care acţionarii nu sunt cetăţenii, ci şefii consiliilor judeţene sau primarii şi consilierii locali sau familiile lor. Întreg profitul este al ”consiliului de administraţie” – Uioreanu, nevasta şi câţiva apropiaţi – nu al cetăţii. Cetatea nu mai e for de dezbatere – trebuie să extindem aeroportul, cum facem şi cu ce bani!? Căpuşa suge sânge, nu întreabă al cui e.

Înainte de a fi preşedinte al Consiliului judeţean, Uioreanu a avut două mandate de deputat. Omul ăsta a făcut legi, a votat legi! Florin Popescu de la Dâmboviţa a împărţit poporului tone de carne pentru a fi ales (şi a fost ales, Dumnezeule mare!), iar acum face legi! Ce fel de legi au făcut sau fac aceşti aleşi penali? Pot ieşi legi drepte din mâinile unor oameni strâmbi?

Dacă îi cercetezi unul câte unul, câţi oameni drepţi poţi găsi între zidurile cetăţii politice a României ca să poţi mijloci cu speranţă: “Vei nimici tu oare pe cel drept împreună cu cel rău? Poate în mijlocul acestei cetăţi sunt cincizeci de oameni drepţi…”

Ce ar trebuie să se întâmple cu aşa cetate, dacă în ea nu se vor găsi 10 oameni drepţi?

Noi conştientizăm greu – votăm cu puiul, înjurăm plini de silă că toţi sunt şpăgari - dar clasa politică tinde să devină originea metastazei societăţii. Ajungem în acel punct în care cel bun va fi nimicit laolaltă cu cel rău, organul bun laolaltă cu cel rău. Cel bun va întoarce capul scârbit, nu se va mai implica, nu va mai avea niciun cuvânt de spus, şi nici dorinţa de a o face, în treburile cetăţii. Nu va mai fi socotit între cei buni pentru că nu va mai face, practic, parte din rândul celor 10 care pot salva cetatea.

În faţa acestei metastaze există soluţia radicală, singura ce mai e posibilă acum, bisturiul - niciun fel de imunitate pentru nimeni dintre cei care ocupă funcţii publice (de ce să aprobe Parlamentul cercetarea şpăgarilor?), indiferent de argument; eliminarea pensiilor special pentru magistraţii şi poliţiştii corupţi; confiscarea întregii averi a funcţionarilor şi demnitarilor corupţi; pedepse grave pentru toţi cei care se angajează să fi ”servi” pentru cetăţeni şi nu sunt.

Este singura soluţie înaintea focului. Focul are memorie.