Anti-Maidan

13 martie 2014

Indignări parţiale



Băsescu, Ponta şi Antonescu au căzut de acord: "trebuie luate măsuri" ca extremiştii ("de dreapta", desigur) să nu mai poată intra în România. O fi vrând Jobbik "doar" Transilvania, dar ce te faci cu bilderbergi ca Etienne Davignon şi Thierry de Montbrial ? Care conferenţiază în România despre disoluţia statelor naţionale şi "avantajele" integrării europene; care mai au şi întrevederi "discrete" cu premierul şi cu preşedintele; fiind şi decoraţi. "Da, dar ei nu sunt extremişti" (n-aşa ?!). Despre extremiştii care organizează marşuri gay şi propaganda aferentă - nimic, desigur...

Certificatele verzi. Sindicatele din industrie ar protesta oriunde, numai nu şi unde trebuie: în faţa sediului Reprezentanţei UE în România şi în faţa sediului PSD, care a negociat Capitolul 14 ("Energie"), înainte de aderarea la UE. Se vede de la un kilometru că Ponta şi Băsescu joacă în acelaşi scenariu: niciunuia nu-i trece prin cap să ceară eliminarea acestei escrocherii, prin care statul ia bani de la cetăţean pentru nişte servicii neefectuate şi-i dă "investitorilor" în energia verde. Iar Băsescu îi face jocul lui Ponta, opunându-se scăderii preţului facturii. Invocă nuştiuce norme UE, iar Ponta invocă interesul cetăţeanului-consumator.

4 comentarii :

Riddick spunea...

Iulie 2004:

'Capitolul 14 Energie, o promisiune indeplinita', a spus Dan Ioan Popescu, ministru de stat, ministrul Economiei si Comertului, pe 23 iunie, cand a fost pusa in discutie, in cadrul Grupului de Largire a Consiliului, inchiderea provizorie a Capitolului 14. Asa cum s-a afirmat si in conferinta de presa a Ministerului Economiei si Comertului din data de 22 iunie, ieri, 30 iunie, s-a derulat ultima secventa in procesul de inchidere a Capitolului 14 - Energie. Finalizarea acestui capitol al negocierilor cu UE reprezinta nu doar indeplinirea unui angajament politic, ci si un pas important in derularea procesului de modernizare si restructurare a sistemului energetic, implicit a unei importante parti din economia romaneasca.

http://www.amosnews.ro/arhiva/dan-ioan-popescu-capitolul-14-energie-o-promisiune-indeplinita-02-07-2004

Crystal Clear spunea...

De Soros care vine pe furiş , în România şi le promite tiganilor Ţara Lor, adica Oltenia Noastră , nu spune niciunul nimic...
Ba mai vine si cu http://roncea.ro/2013/05/11/soros-in-romania-intalnire-pe-sest-cu-basescu-si-ponta-miza-rosia-montana-tigania-bancii-mondiale-stimulata-de-reteaua-deschisa-soros/

Riddick spunea...

Ce să zică, "goarnele"...

Riddick spunea...

Uitasem de alt "oaspete", Aleksandr Dughin. ideolog al euro-asianismului, apropiat de Putin, şi care a fost invitat de o fundaţie PSD:

http://riddickro.blogspot.com/2013/09/aleksandr-dughin-oaspetele-psd.html


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Cioroianu, 2009 ("Şi totuşi, Europa unită există – deşi nu toţi europenii votează"): Într-o Uniune Europeană ce întârzie să-şi legifereze unitatea (din moment ce Tratatul de la Lisabona nu este ratificat de toate statele membre), într-o Uniune care nu are încă o politică externă comună şi nici o politică de securitate energetică (vezi diferenţele mari dintre state comunitare precum Italia, Germania, România sau Lituania în privinţa relaţiilor lor cu Rusia, de exemplu), într-o Uniune al cărui „euro-parlament” de la Bruxelles & Strasbourg nu prea se ştie cu ce se ocupă, lipsa unui entuziasm comunitar nu poate surprinde. În anul 2007, cu ocazia unei vizite a lui H.G. Pöttering (preşedintele Parlamentului European) în România, în numele MAE român am organizat un prânz în onoarea oaspetelui – la care au fost invitaţi mulţi dintre politicienii exponenţiali ai tuturor partidelor noastre parlamentare. Cu toţii i-am povestit dlui Pöttering cât de unanimă a fost dorinţa românilor de a adera la Uniune şi cât de mult ne-am bucurat, de la mic la mare. Zâmbind, acesta ne-a spus că nu e convins că această unanimitate ar trebui să ne entuziasmeze – cu atât mai mult cu cât nimeni nu poate garanta cât de reală era ea. Date fiind problemele ce or să apară în procesul de integrare, poate ar fi fost mai bine să ştiţi mai precis cine crede într-adevăr în Uniune şi cine nu – a spus, în rezumat, invitatul nostru. Şi cred că acest raţionament era corect. Poate o să-l înţelegem mai bine în următorii ani, în care e foarte posibil să apară şi la noi curente (politice sau intelectuale) care să pună problema în termeni mai tranşanţi: ce aduce Uniunea Europeană unui stat ca România? Beneficiile sunt mai mari decât constrângerile? Avantajele sunt superioare concesiilor? Personal, cred că răspunsul la astfel de întrebări este cert pozitiv. Dar nu exclud eventualitatea ca unii români să nu vadă lucrurile astfel – şi, mă tem, numărul lor va fi, în următorul deceniu, în creştere".

Postări populare (nu P.P.E. !):