18 septembrie 2013

Aleksandr Dughin, oaspetele PSD


Aleksandr Dughin: "Crearea axei Berlin – Moscova, ca o construcţie occidentală portantă a Imperiului Eurasiatic, presupune câţiva paşi serioşi privind ţările Europei de Est situate între Rusia şi Germania"
Fundaţia Europeană Titulescu, unul dintre think-tank-urile asociate PSD (şi care este sub controlul aripii Iliescu-Năstase-Severin) anunţă vizita lui Dughin, un ideolog al Kremlinului şi un apropiat al lui Putin:
Unii îl consideră un important filosof, sociolog şi politolog. Alţii îl etichetează drept ideologul neo-eurasiatismului şi promotor al unor teorii geopolitice obscure. Depinde în care parte a lumii te afli. Oricum ar fi, Aleksandr Gelyevich Dugin este un personaj interesant care, ieri, s-a aflat în vizită la Fundaţia Europeană Titulescu.

Pasionat de Lucian Blaga şi prieten cu Jean Parvulesco, el mi-a mărturisit admiraţia sa pentru cultura românească şi mi-a împărtăşit câteva dintre ideile care, în viziunea sa, constituie punţi de legătură cu spaţiul eurasiatic, cea mai importantă dintre acestea fiind filonul ortodox profund al identităţii şi spiritualităţii româneşti. Desigur, discuţia a fost mult mai amplă, fiind abordate atât evoluţiile actuale în plan internaţional, cât şi posibile scenarii legate de viitoarea configuraţie geo-strategică a lumii.
PSD a avut permanent o atitudine duplicitară privind alianţele externe ale României. De exemplu, în 2002, premierul Năstase declara (discursul avea titlul "Care este locul României într-o Uniune Europeană extinsă ?"):
"Consider că Uniunea nu mai are decât câţiva ani ca să se afirme ca un câştigator al scenei globale. În al doilea rând, UE trebuie să-şi definească cât mai curând poziţia faţă de centrele de putere. Care este viitorul relatiei trans-Atlantice, care ar fi cea mai bună politică faţă de Rusia, cum putem aborda China ? Cum putem menţine echilibrul între aceşti actori, mai ales în ceea ce priveste Rusia şi SUA ?"
"Menţinerea echilibrului" - de parcă SUA şi Rusia ar fi ceva echivalent pentru UE, care ar trebui să le trateze identic.


De citit şi

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):