Dez-ocuparea: CTP: "Oprescu este un marţafoi, un răcnète"

12 februarie 2014

CTP: "Oprescu este un marţafoi, un răcnète"

Gândul:

Cristian Tudor Popescu, la Gândul LIVE: "Dacă acest marţafoi, răcnete, ajunge preşedintele României, mă retrag din gazetăria politică". VIDEO

Soluţia PSD în cazul ruperii USL, de a-l propune pe Sorin Oprescu la o candidatură pentru preşedinţia României, este considerată un bâlci de editorialistul gândul Cristian Tudor Popescu, care afirmă că social-democraţii îşi doresc să fie la guvernare, şi nu la Palatul Cotroceni. „Dacă acest Oprescu ajunge preşedintele României, eu încetez orice fel de comentariu politic, mă retrag din gazetăria politică, nu mai scriu decât despre filme, despre tenis, despre orice altceva decât politică, pentru că nu mai am pentru cine să scriu”, a spus Cristian Tudor Popescu.

Cristian Tudor Popescu a declarat, la Gândul LIVE, că va renunţa la gazetăria politică dacă actualul primar al Capitalei, Sorin Oprescu, va fi ales preşedintele României.

"Este evident o luptă pentru putere în dispreţul electoratului USL, în dispreţul poporului. Îl aduc pe acest marţafoi etern, numit Oprescu... Eu am văzut multe, dacă acest Oprescu ajunge preşedintele României, eu încetez orice fel de comentariu politic, mă retrag din gazetăria politică, nu mai scriu decât despre filme, despre tenis, decât orice altceva decât politică, pentru că nu mai am pentru cine să scriu. Te poţi bate cu oricine, dar nu cu poporul... El este un răcnete, scoate mugetele alea seara. El nu numai că este agramat, nu numai că este anacolutic tot timpul. Eu nu pricep ce vorbeşte omul ăsta. Una vorbim, başca ne înţelegem", afirmă tranşant editorialistul gândul. "Nu înţeleg cum se menţine în funcţia aia de primar al Capitalei. E un oraş puternic Bucureştiul dacă rezistă cu acest domn. Îl aduci pe acest marţafoi să scoată mugetele alea şi să pretindă pentru a nu ştiu câta oară să spună. 'Ehehe, vedem noi, când o fi cu preşedinţia, atunci ne mai gândim noi, că nu suntem ca mireasa'... şi din nou începe cu clismele alea verbale, ... după ce a mai plecat o dată de la primăria la care l-au pus aceşti concitadini ai mei. Nu am înţeles de ce l-au pus în detrimentul lui Vasile Blaga. Indiferent de apartenenţa lui politică, mi s-a părut mai serios. Cu aceleaşi rânjete aberante a candidat la preşedinţie acest domn (Sorin Oprescu n.r.)", a adăugat jurnalistul.

7 comentarii :

Riddick spunea...: Unii dondăneau ca nebunii, până-i apuca ameţeală; alţii o duceau numai într-un muget, cetind până le pierea vederea; la unii le umblau buzele parcă erau cuprinşi de pedepsie; cei mai mulţi umblau bezmetici şi stăteau pe gânduri, văzând cum îşi pierd vremea, şi numai oftau din greu, ştiind câte nevoi îi aşteaptă acasă. Şi turbare de cap şi frântură de limbă ca la aceşti nefericiţi dascăli nu mi s-a mai dat a vedé; cumplit meşteşug de tâmpenie, Doamne fereşte!

(Ion Creangă - Amintiri din copilărie); 2/12/2014
Anonim spunea...: Superb !
Parca il si vad pe basescu la Zidul Plingerii !!!; 2/12/2014
Riddick spunea...: CTP despre Băsescu (2004):

"Băsescu nu este diavolul, e doar o pocitanie politică, o znamenie născută din partea întunecată a omului carpato-danubian. Ca seara preşedinţilor să fie perfecta, C.V. Tudor, maestrul în materie de schimbat pielea ca şarpele al lui Băsescu, precum şi fostul vecin de scară al acestuia, "Adriane!" Năstase, ne-au intrat şi ei în case."

http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1251294-seara-presedintilor.htm

ZNAMÉNIE s. v. hâdoșenie, monstru, monstruozitate, pocitanie, pocitură, schimonositură, sluțenie, sluțitură, urâciune, urâțenie.

http://dexonline.ro/definitie/znamenie

CTP, scriitor SF din RSR. În 1987, când era pregătit "de cineva" să fie în atenţia publică, ca "la momentul necesar" să aibă o mai mare valoare de întrebuinţare.

"Cassargoz"

Cassargoz, Klaus Saura Cassargoz, zis și Cap Pătrat atît datorită încăpățînării, cît și efectiv, formei craniului său, înainta aproape fericit prin torentul uman de pe Avenida Walladon. Cînd trecuse pe aici, cu două ore în urmă, toată lumea îl ocolea cît putea la vederea salopetei cafeniu cu verde, a lui ”Old Joe” – pușcociul greu pe care-l căra în spinare - și mai ales a mutrei lui. Acum, cînd din toate astea nu mai rămăsese decît mutra – și aia îmbunătățită, pentru că se bărbierise, se schimbase și îmbucase ceva la restaurantul hotelului – îl împingeau toți fără nici o reținere.

Seara era una din obișnuitele seri sufocante ale Tebridei. Ideea de briză venind dinspre ocean nu reușea să clintească cu vreo iotă căldura umedă și stătută, tolănită ca un cotoi enorm peste oraș. Prea puțin se sinchisea Cassargoz de căldură umedă și stătută, învățase demult că atunci cînd nu zaci prin vreo rîpă, cu o gaură cît aluna în dosul urechii și furnicile mărșăluindu-ți pe cornee, vremea nu poate să fie decît minunată, indiferent dacă e arșiță, furtună sau ninge.

Din America de Sud se întorsese cu un teanc de hîrtii de o mie, gros cam cît o cărămidă, cu creierii intoxicați de politică și cu urma unei guri de rezervă situată la o palmă sub cea de la mama natură, cu care încercase să-l înzestreze un cetățean slujindu-se de o macetă. De atunci luase obiceiul să poarte la gît o eșarfă albă, îi plăcea culoarea asta fiindcă, la o adică, dacă gluma se îngroșa prea mult, aveai ce să agăți în vîrful bățului și să agiți. [...]

https://sites.google.com/site/fanzinicon/proza-fantastica/cassargoz; 2/12/2014
Riddick spunea...: Tot din Cassargoz:

De aproximativ un minut rezista pe ecran o mutră asimetrică, fălcoasă, cu niște ochișori porcini mijind sub pălăria de cowboy de operetă, peste care explodau și se stingeau intr-una cuvintele:

BLANKʹS CASINOS
UN MILION ÎNTR-O NOAPTE
SAU
UN GLONȚ ÎN CAP SPRE ZIUĂ
AUT CAESAR AUT NIHIL
BLANKʹS CASINOS

”S-ajung closetar la azilul de bătrîni dacă ăsta nu e Filozofuʹ. Aproape că uitasem că-l cheamă Blank.”
De fapt, ceea ce-i impresionase retina și apoi creierul fusese citatul latinesc, nu figura bărbatului de pe ecran. Trebuiau operate niște corecții pentru ca aceasta să aducă cu ce-și amintea Cassargoz: pălăria de cowboy trebuia înlocuită cu o cască verde, împănată cu frunze, iar figura prosperă și rînjitoare cu una suptă, demult nerasă și la fel de rînjitoare.
”S-a îngrășat”, constată Cassargoz. ”S-a îngrășat ca un porc. Și nu mai poartă ochelari fumurii. Daʹ de citate latinești văd că tot nu se lasă. Mă întreb cîți au idee, în orașul acesta împuțit, ce va să zică «aut Caesar».”
Imaginea de pe ecran se schimbase. Era arătat acum un metiș – o corcitură zdrențăroasă de indian cu negru probabil – agitînd cu un zîmbet duios și tîmp un teanc de bancnote, în timp ce Leonard S. Blank îl bătea protector pe umăr.

VREȚI SĂ AJUNGEȚI CA EL?
JUCAȚI!
ÎN FIECARE SEARĂ CAZINOURILE BLANK
DESCHISE PENTRU TOATĂ LUMEA!

Ironia pe muchie de cuțit din textul reclamei îl convinsese defintiv pe Cassargoz că e vorba de Filozofuʹ.
Următoarea imagine, fără cuvinte, era în același stil: o sală de joc pustie, toate mesele acoperite cu cîte un giulgiu negru – semn că a fost spartă banca – și pe cea din mijloc, întins între lumînări, cu mîinile pe piept și vegheat de niște crupieri cu mutre lungi, Leonard S. Blank în persoană. Un tinerel în blugi, cam șoios și tîmpițel tocmai părăsește sala cărînd fericit cîteva săculețe dolofane cu ajutorul a două pițipoance.
Cassargoz aprecie exactitatea psihologică a construcției reclamelor. S-ar fi putut cădea ușor în greșeala de a arăta niște supermani și supermance în ținută de seară, plesnind de trai bun. Dar tipii ăștia își cunoșteau meseria, știau că amărîților trebuie să le arăți umplîndu-se de bani tot niște amărîți ca ei.
Iată că în flash-ul următor era vorba și de un supeman în ținută de seară. Avea o moacă oarecum pleoștită și își sprijinea tîmpla în țeava unui Walther. Lîngă el, omniprezentul Leonard S. Blank îi apuca cu o mînă brațul care ținea pistolul, iar cu cealaltă îi băga în jiletcă o hîrtie de o mie. De-a curmezișul ecranului pulsau cuvintele:

NIMIC NU E PIERDUT ÎN AFARĂ
DE ONOARE!
ÎNCEARCĂ ȘI MÎINE SEARĂ!

”E dat dracului Filozofuʹ”, își zise Cassargoz. ”Pe lîngă îmbierile mălăiețe care trec de obicei drept reclame, astea sînt de-a dreptul agresive.”; 2/12/2014
Riddick spunea...: Bubuitura aproape îi sparse urechile și în aceeași clipă fu pe burtă, cu nasul în noroiul fetid. Trupul acționase reflex, fără intervenția creierului ocupat să gîndească cu fulgerătoare nepăsare că glonțul care te lovește nu-l auzi decît după aia.
Se rostogoli de cîteva ori lateral, pe urmă ascultă. Urechea exersată prinse neregularitatea în zgomotele junglei. Privind într-acolo zări un petic albastru sclipind pentru o clipă în zidul verde. Simți cum urcă în el, de nestăvilit, furia.
”Înghiți-te-ar iadul de bestie dementă! Ți-ai deșertat puhoiul scîrbos de nebunie în creierii mei și acum vrei să scapi de mine. Aveai nevoie și de spectatori adevărați, cabotinuʹ dracului, unul singur măcar, chiar și un amărît ca mine.”
Se ridică brusc și țîșni înainte. Alergă cocîrjat, în zigzag, vreo douăzeci de metri și se aruncă iarăși în mocirlă. În timpul cursei, în minte i se condensase imaginea negrului tînăr care fugea tot în zig-zag prin savana frontierei namibiene, cu roverul condus de Carson Clipici pe urmele lui. Pe locul din dreapta, Filozofuʹ urla cît îl țineau plămînii:
”Te-am văzut, un, doi, trei, drumul vieții ni-i scurt, Blackie Boy, ș-avem o vorbuliță amîndoi! Bau!”
În clipa în care negrul încetinise puțin goana și privise înspăimîntat înapoi, Filozofuʹ îi trîntise o încărcătură pentru elefanți în plină figură. Clipici, la volan, rîdea cu lacrimi.; 2/12/2014
Anonim spunea...: Mare e ctp-ul asta !!!
Cu siguranta ca unele dintre abilitati le-a dobindit in timpul indelungilor partide de tenis de cimp in care il avea ca partener pa Harnagea Catalin, cind era ditamai consilierul pe probleme de securitate nationala a lui Milica(al doilea, in ordine cronologica, om postdecembrist al Moscovei pus in scaun de licurici la Bucuresti) si, apoi, cind a devenit directorul S.I.E..
Cred ca de atunci a dobindit ctp ura atavica impotriva ''securistilor'' care, totusi, pina la urma, i-o vor trage (pacat ca nu i-a sifonat mecla Gigi Becali atunci in circiuma)!!!
CTP este un gunoi !
Daca nu indeplinesc normele civice minime puteti sa nu postati acest punct de vedere !; 2/12/2014
Riddick spunea...: O iau ca pe un pamflet. ;-)

Sincer, nu cred că mai e o miză CTP.; 2/12/2014

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii ( Atom )

Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."