Cum pot fi identificaţi complicii ocupantului: deviază atenţia de la agenţii străini ajunşi la butoane în România, la ţinte secundare pe care le numesc "statul mafiot", "sistemul băsist", "corupţia generalizată".

05 decembrie 2013

Ponta şi Băsescu - mascarada "conflictului total" ascunde strategia reală: controlul spectrului politic



Şi totuşi, nu Ponta ar putea fi beneficiarul (la alegerile prezidenţiale), ci un alt pion al sistemului.

Ion Cristoiu, în Evenimentul zilei - "Gravele consecinţe ale războiului total Traian Băsescu – Victor Ponta":

[...] Consecinţele acestui Război au fost mai puţin analizate.

Totuşi, ele există şi, dacă războiul va dura încă un an, ele, consecinţele, se vor adînci în chip dramatic.

Iată cîteva dintre ele:

1) Funcţiile, dar şi personalităţile, fac acest ca Război să împingă în plan secund orice altă personalitate de pe scena noastră politică. Principala victimă e Crin Antonescu. Lăsat pe margine, Crin Antonescu încearcă din cînd în cînd să-şi facă auzită vocea. E însă o voce slabă, deoarece – că vrea sau nu – Crin Antonescu trece ca aparţinînd oastei lui Victor Ponta.

E drept, e general, dar unul dintre generali, nu Comandantul, care e Victor Ponta.
Pentru a-şi face auzită vocea, Crin Antonescu ar trebui să se situeze deasupra acestui Război. Aşa ceva nu e posibil cîtă vreme el rămîne la Putere.

Trecerea în Opoziţie l-ar transforma într-un al treilea personaj principal al scenei noastre publice.

N-are curaj s-o facă.

De aceea, pe măsura scurgerii timpului, el dispare treptat, treptat ca figură politică.

Victime sînt şi personalităţile din Opoziţie: Cătălin Predoiu, MRU, Aurelian Pavelescu.

De regulă, Puterea atrage cu sine creşterea liderilor Opoziţiei. Cum însă Traian Băsescu şi-a asumat misiunea de a fi nu Liderul Opoziţiei, ci chiar întreaga Opoziţie, în planul normal al bătăliei Opoziţie – Putere, Opoziţia nu-şi poate face vocea auzită distinct.

Un exemplu e mai mult decît convingător.

Votarea Bugetului e unul dintre momentele cînd Opoziţia parlamentară îşi face auzită vocea în spaţiul public.

Anul acesta, Opoziţia n-a existat la votarea Bugetului.

Toată lumea s-a concentrat pe Războiul Traian Băsescu – Victor Ponta în chestiunea Bugetului şi nu pe războiul PDL-USL.

2) Prin dominarea scenei de către cei doi, în clasa politică nu mai poate să apară nici o voce nouă. Pentru ca ea, această voce, să fie auzită, ar trebui o întreagă maşinărie mediatică pusă în slujba ei, pentru a o cultiva ca o a treia cale între cele două căi.

Nu e cazul la noi.

3) Dezbaterea aprofundată a problemelor social-politice, morale, economice nu mai e posibilă.

Mai întîi pentru că orice opinie asupra unei probleme e raportată automat la Traian Băsescu sau la Victor Ponta.

Pe de alta, pentru că, ocupată cu duelul verbal dintre cei doi, presa trece cu vederea orice altă problemă.

Dintre toate relele însă împărţirea schizofrenică a scenei publice în două tabere înverşunate mi se pare catastrofală.

Ziarele şi televiziunile de ştiri s-au împărţit şi şi-au împărţit, ca nişte biserici în conflict, enoriaşii.

Cititorii unui ziar, telespectatorii unei televiziuni pro nu vor să audă decît Trăiască în legătură cu Adoratul (Traian Băsescu sau Victor Ponta) şi Jos! în legătură cu Duşmanul Adoratului.

Să luăm, de exemplu, afacerea terenurilor de la Nana.

Nici un ziar, nici o televiziune n-a reuşit o investigaţie neutră a afacerii, cum se întîmplă în presa americană.

Fiecare ziar, fiecare televiziune dă doar informaţiile care convin uneia dintre tabere.

Indiferent de rezultatul Comisiei parlamentare, opinia publică nu va afla niciodată Adevărul despre această afacere.

Electoratul lui Traian Băsescu va rămîne convins că Preşedintele e imaculat.
Electoratul lui Victor Ponta va rămîne convins că Preşedintele e un bandit.
Pînă la prezidențialele din 2014 mai e un an.

Îşi imaginează cineva un an de acum încolo scurgîndu-se sub semnul acestui Război?!

Da.

Numai că la un moment dat, dacă protagoniştii nu se trezesc la realitate, Războiul va obosi atît de tare cealaltă parte a electoratului – cea mai mare – partea neutră în acest Război, încît amîndoi protagoniştii vor pierde în favoarea unui al treilea.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Teodor Baconschi, 2011: "România nu a ajuns târziu și din întâmplare în construcția Europei unite, ci a participat încă de la început, prin voci precum Gafencu și Ciorănescu, la gândirea acestui proiect.Totodată, îmi permit să evoc în acest ilustru sediu ideea federalismului european, concept creștin-democrat căzut în desuetudine. Consider că a reînvia astăzi ideea Statelor Unite ale Europei nu este lipsit de importanță, ba chiar de o anumită urgență. Asistăm cu toții nu doar la o criză de creștere sau la o reticenţă a lărgirii Uniunii (enlargement fatigue), ci la o adevărată criză a spiritului european. Criza actuală nu e pur economică sau financiară, ci e o criză a valorilor fondatoare, a viziunii și a identității europene. Mai mult ca oricând, trebuie să evităm riscul revenirii, pe fondul crizei, a discursurilor naționaliste, xenofobe, rasiste. Tentația închiderii în sine e mare. O Europă care se îndoiește de beneficiile euro sau ale spațiului Schengen este deja o Europă în devoluție. Tocmai fiindcă știm că alternativa la partidele populare riscă să fie partidele populiste, dorim să creăm în România o Mișcare Populară cu vocație majoritară, asemănătoare cu UMP în Franța sau PDL în Italia. Europa are nevoie să mențină în guvernele naționale partide populare capabile să răspundă întreitului imperativ al momentului: să reformeze în spiritul responsabilității, să se opună populismului crescând al stângii și al extremei drepte, și să continue construcția europeană. În fine, criza Europei nu are ca soluţie resurgența discursului naționalist și redescoperirea frontierelor, ci determinarea creștin-democraților, a tuturor guvernelor și partidelor afiliate PPE, de a continua până la capăt proiectul Statelor Unite ale Europei, oricât de extrem ar părea acest lucru."


Postări populare (nu P.P.E. !):