29 decembrie 2013

Ce a "contestat" Băsescu la CCR ?!


Memorandumul prin care Rompetrol/KazMunaiGaz urma să primească o scutire de nişte datorii mai vechi a fost contestat pe fond la CCR de către PDL şi UDMR, fiind declarat constituţional. Mai apoi, acelaşi memorandum, aprobat prin votul parlamentului, este contestat de Băsescu sub aspectul inadmisibilităţii trecerii lui prin vot parlamentar (deci, contestare pe formă, nu pe fond).

Blatul USL-Băsescu-KazMunaiGaz (încheiat pe cârca noastră) nu a fost blocat. Echipa Băsescu de la CCR a respins contestaţia pe fond depusă de PDL privind memorandumul Rompetrol. Iar el a retrimis - de chichi - legea de aprobare înapoi la parlament, apoi - tot de chichi - a contestat doar "câteva observaţii tehnice pe conţinutul memorandumului". 
Băsescu: "Preşedinţia, neatacând pe fond conţinutul memorandumului, el rămâne valabil. Numai că domnul prim-ministru va trebui să şi-l asume cu toţi cei 400 de milioane de dolari care i-a făcut cadou companiei Rompetrol, va trebui să şi-l asume prin Hotărâre de Guvern dacă simte nevoia. Dacă nu, rămâne cu memorandumul şi-l pune în aplicare."
Şi iată motivarea CCR (publicată pe 21 decembrie), prin care i se dau indicaţii guvernului cum să mai piardă aiurea nişte sute de milioane de dolari:
„Decizia Curţii Constituţionale nu va produce niciun efect asupra existenţei, conţinutului şi efectelor juriduce pe care contractul de stat le produce între părţile semnatare”, arată Curtea, dându-i premierului şi soluţia rapidă pentru a-şi pune în practică ceea ce a negociat cu kazahii: hotărârea de Guvern. 

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: