Titulescu poate fi un reper pozitiv doar pentru duşmanii României

Petre Roman ("Destin european"): "În ultima vreme în Europa se răspândește o îndoială cu privire la destinul comun al țărilor europene. Cred că este un sentiment profund greșit. Unul dintre marii oameni ai Europei, Nicolae Titulescu, spunea că “soarta este  opera celor tari și scuza celor slabi”. Noua Europă, bazată pe egalitatea statelor și construcția tratatelor care le leagă într-o formidabilă întreprindere comună de progres și dezvoltare a fost opera unor politicieni de mare forță și viziune. Retrogradarea Europei într-un ansamblu fărâmițat de state cu vocație națională, dar putere nesemnificativă în lumea globalizată a marilor puteri economice și militare este obiectivul unor politicieni slabi, capabili de populism, dar incapabili de construcție. Îmbrățișarea Europei luminilor și democrației este calea mântuirii de petele negre din istorie, de întunecimea fatalismului și mlaștina corupției." 

Ştia Carol II (cu toate "bubele" lui...) de ce l-a scos din guvern pe "marele diplomat" Titulescu.

Înainte de 1990, pe lângă personalităţile "clasice" (Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Mircea cel Bătrân...), două nume mai erau întâlnite printre denumirile unor bulevarde: Titulescu şi Cantemir. Ambii favorabili Rusiei (primul, URSS-ului). Dimitrie Cantemir a murit în exil în Rusia, unde a scris mai multe cărţi. Rămăşiţele sale au fost repatriate în anii '30 din URSS, Titulescu având o contribuţie aici (ca ministru de externe, va stabili relaţii diplomatice între România şi URSS). După "revoluţie", ambele nume vor fi întâlnite în denumirile unor universităţi şi fundaţii ale unor apropiaţi ai regimului Iliescu. Desigur, tot în linia bunei colaborări cu URSS/Rusia. În legătură cu Titulescu s-a lansat o campanie prin care să i se creeze o imagine de mare personalitate politico-istorică, persecutată pentru "vederile sale progresiste, democratice".

De fapt, Titulescu a fost un trădător:

RAZBOIUL CIVIL DIN SPANIA SI ATITUDINEA OFICIALA A ROMANIEI

[...] La 13 septembrie 1936, Gheorghe Cantacuzino, seful organizatiei judetene Dolj a Partidului National Liberal condus de Gheorghe I. Brãtianu, transmitea urmãtoarea informatie: "Pânã la 10 septembrie 1936, urmau sã soseascã în România 100 de tunuri si 3 escadrile de avioane, care au fost comandate de guvernul român la uzinele din Franta. La începutul lunii septembrie 1936 a fost trimis la acele uzine d-nul subsecretar de stat Caranfil, care a constatat cu surprindere cã tunurile si avioanele comandate de România au fost demult gata, însã d-nul Titulescu, care fusese personal la uzine, a spus cã tara româneascã nu are nevoie de acel armament si de avioane si cã pot sã le trimitã în Spania, care solicitase si ea asemenea materiale. Acele tunuri si avioane, dupã cum rezultã din rapoartele date de agentii de spionaj ai Germaniei si Marii Britanii, ar fi fost debarcate parte în Barcelona, iar celelalte în Bilbao si îndreptate spre frontul comunist din Spania. Aceastã faptã, la care se mai adaugã si cele specificate la punctele nr. 1, 2 si 3 de mai sus (care se referã la pozitia lui Titulescu în problema agresiunii italiene din Abisinia si la Conferinta de la Montreux, n.n.), a fost adusã la cunostintã Majestãtii Sale regelui Carol al II-lea si din aceastã cauzã d-nul N. Titulescu a fost debarcat de la Ministerul Afacerilor Strãine, fãrã a mai fi consultati ceilalti membri ai guvernului." (28) Potrivit rapoartelor informative ale Sigurantei Generale a României, cele 100 de tunuri si 15 avioane cedate Spaniei republicane au fost transportate direct pe frontul de la sudul Madridului. Intermediarii acestui transport au fost fratii Itzaak si Levi Kahan, bancheri olandezi originari din Rusia si rude prin aliantã cu Lev Trotki (29). [...]

http://www.scrigroup.com/istorie-politica/istorie/RAZBOIUL-CIVIL-DIN-SPANIA-SI-A92244.php


Scrisoarea lui Nicolae Titulescu către Walter Roman, 1936.

“Domnului Walter Roman, comandantul de artilerie al Brigazii XI Internationale,

Sincere multumiri pentru atentia dumneatale plina de caldura.

Cand pacte nu sunt respectate si oameni de stat devin falimentari, imi face o deosebita placere sa pot felicita ostasi romani care, actionand in spiritual echitatii si dreptatii, reinvie departe de patrie virtutile stramosesti. Nicolae Titulescu.”

http://foaienationala.ro/corespondenta-dintre-titulescu-si-roman-din-1936.html


Titulescu - ministrul dusmanului

[...] Titulescu este in istoria Romaniei o tragica si fantastica aratare. Tragica prin influenta ce-a avut-o asupra destinelor Tarii; fantastica nu numai prin aparenta sa fizica si prin caracterele personalitatii sale, dar si prin originea misterioasa a puterilor care il stapaneau si ii dictau purtarea. Hraparet si cheltuitor, milioanele curgeau in mainile lui si curgeau din ele. Corupator si corupt, un deputat francez a putut zice despre el: “Titulescu ar fi in stare sa plateasca, doar-doar s-o gasi vreunul sa-l cumpere”. Se simtea bine numai la Paris, la Geneva, la Saint Moritz, la Lido, la Cap Martin, urand pamantul Tarii sale, de unde fugea in graba dupa scurtele vizite la care era silit pentru uriasele sale cereri de fonduri si pentru tainicele operatii ale politicii sale. Titulescu era nascut in Tara Romaneasca, traia in opulenta si moliciunea unei rafinate cadane, multumita banilor si influentei pe care aceasta Tara i le daruia, dar nu era roman … ultimul peceneg printre noi.

Nu trebuie insa trecut cu vederea ca misterul Titulescu era o parte dintr-o taina mult mai cuprinzatoare. Cum se explica faptul ca de la Rege pana la ultimul ministru, toti conducatorii unui popor, adanc simtitor, in totalitatea lui, au neglijat groaznica primejdie ce-o reprezenta ravna cotropitoare a vecinului de peste Nistru, cum se poate explica ca acest Rege si acesti ministri au ales sa ramaie orbi la aceasta primejdie si surzi la atatea strigate de alarma, pana in momentul cand Muscalul a ajuns la Chisinau? [...]

http://www.fgmanu.ro/Istorie/articol204