12 noiembrie 2013

Ilie Şerbănescu: Contul curent pe plus înseamnă nivel de trai pe minus

Scopul programului FMI a fost atins! Un scop despre care însă programul nu putea vorbi! Nu numai că scăderea nivelului de trai nu putea fi pusă pe afiş, dar în joc era de fapt baliverna principală pe care o tot vântură FMI şi colegii săi colonialişti de la Bruxelles în încercarea de a-l împopoţona pe împăratul care este gol puşcă : anume că România nu dispune de bani şi că trebuie să vină capitalul internaţional pentru a o face să funcţioneze. Or, un cont curent echilibrat sau în excedent înseamnă nimic altceva decât că România fiinţează doar pe banii ei, buni sau răi, mulţi sau puţini, dar cu niciun aport din afară!
Contul curent extern al României s-a echilibrat, ajungând în unele din ultimele luni chiar pe plus. Aceasta înseamnă că, în operaţiunile curente cu străinătatea (schimburi comerciale de mărfuri şi servicii şi diferite transferuri necomerciale), intrările de bani în ţară depăşesc ieşirile. Căci, evident, dacă ieşirile sunt cele care depăşesc întrările avem de-a face cu un deficit. Totdeauna, însă, semnificaţia din punct de vedere economic a situaţiei concrete trebuie interpretată prin corelaţie cu cea a contului de capital, care evidenţiază balanţa transferurilor financiare pe termen lung. Ieşirile mai mari decât intrările în contul curent înseamnă de fapt că finanţări externe acoperă deficitul, traducându-se într-o îndatorare. Iar în cazul unei ţări îndatorate, trecerea de la un deficit la un excedent în contul curent nu semnifică un fapt neapărat pozitiv, cum ar exista tentaţia să se aprecieze, ci mai degrabă oprirea unor intrări financiare, care nu mai sunt în măsură să compenseze ieşirile, fiind vorba concret de plăţi nete din datoria acumulată care nu pot fi făcute decât prin scăderea nivelului de trai.

Aceasta este din păcate integralmente situaţia României! După deficitele uriaşe şi prelungite din contul curent în anii 2000 – care au fost generate de creditele acordate din bani externi de către băncile străine pentru un consum nefinanţabil intern şi care au dus la o gravă îndatorare externă – oprirea finanţării externe de către aceleaşi bănci începând din 2009 a subţiat treptat nivelul intrărilor financiare. Consumul intern a coborât spre cotele posibilităţilor economice şi, cererea internă scăzând, s-a subţiat presiunea importurilor, principala cauză a deficitului postdecembrist al contului curent. Aceasta, în vreme ce a sporit presiunea plăţii datoriei externe.

În 2013, buba a spart! Deficitul din contul curent, considerat aproape cronic, a fost înlocuit de un excedent! Cea mai simplă explicaţie este că intrările de finanţări noi în contul de capital au devenit atât de mici încât nu mai compensează nici măcar rambursarea creditelor vechi, plăţile pentru acestea fiind acoperite acum din restrângerea cheltuielilor (ieşirilor) în operaţiunile curente, care, pe cât au fost limitate, au ajuns să fie depăşite chiar şi de subţiatele (şi ele) intrări din aceste operaţiuni. Plata netă se face evident din reducerea nivelului de trai! Scopul programului FMI a fost atins! Un scop despre care însă programul nu putea vorbi! Nu numai că scăderea nivelului de trai nu putea fi pusă pe afiş, dar în joc era de fapt baliverna principală pe care o tot vântură FMI şi colegii săi colonialişti de la Bruxelles în încercarea de a-l împopoţona pe împăratul care este gol puşcă : anume că România nu dispune de bani şi că trebuie să vină capitalul internaţional pentru a o face să funcţioneze. Or, un cont curent echilibrat sau în excedent înseamnă nimic altceva decât că România fiinţează doar pe banii ei, buni sau răi, mulţi sau puţini, dar cu niciun aport din afară!

http://jurnalul.ro/editorial/contul-curent-pe-plus-inseamna-nivel-de-trai-pe-minus-655258.html

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."

 

Postări populare: