Bilanţul dur al situaţiei

(Everac - Carcaletele)

[...] Dacă de pildă cineva vrea să facă acum un bilanţ dur al situaţiei, şi sunt oameni capabili să-l facă, şi sunt oameni care chiar îl fac, încât în zece minute îţi dai seama că suntem în oală şi fierbem ca nişte raci fără ieşire, peste alte cinci minute vine emolientul, vine show-biz-ul şi dă cu zeamă dulce-acrişoară de uitare, nivelează, drege, acoperă, reduce la proporţii de mic amănunt trecător grozăviile tragice care s-au spus, hotărâtoare pentru viaţa noastră, le tăvălugeşte cu zâmbete, cântece şi fese goale, cu reclame de pampărşi, cu bonomii tâmpe sau deşucheate; şi le anulează, le scoate din actualitate, înfigând peste ele alte actualităţi, cât mai divertizante. Nimeni nu mai ţine azi un discurs al naţiei neastupat de fleacuri, nedisputat de saloane de automobile şi de praf pentru curăţat bideuri. Nimeni nu mai e capabil să vorbească serios o oră în România, din cauza show-biz-ului şi reclamei, a facerii şi afacerii diversiunii. În timpul ăsta translaţia capitalurilor străine continuă, în tăcere, cu toate ţâţânile unse.

Nu suntem (departe de asta) o ţară de alcooluri tari (decât într-o anumită părticică a Transilvaniei). Ţuicuşoarele noastre sunt îndeobşte uşurele. Iar peste vin turnăm apă minerală sau sifon, ca să facem şpriţ. Nu suntem ţară de votcă, şnaps sau whisky, ci de şpriţuri răcoroase, aici ne duce firea. Iar dacă vinul nu e destul de bun şi de dulceag, dacă e poşircă ordinară, greţoasă, turnăm peste el sirop. Facem adică un carcalete... şi ne ameţim cu el. E vocaţia noastră.

http://riddickro.blogspot.ro/2012/01/everac-potpourri-ii.html