07 noiembrie 2013

Ce aşteaptă ong-urile, şi alţii

(Printr-o scrisoare deschisă, 15 organizaţii nonguvernamentale au cerut ieri premierului Victor Ponta şi vicepremierului Liviu Dragnea să retragă proiectul descentralizării de pe agenda Executivului şi să-l pună în dezbatere publică, aşa cum prevede Legea transparenţei decizionale în administraţia publică.) 


"Cu trei luni înainte de expirarea mandatului fiecărui judecător, preşedintele Curţii sesizează pe preşedintele Camerei Parlamentului care a numit judecătorul sau, după caz, pe Preşedintele României, solicitându-l să numească un altul în locul lui; numirea trebuie efectuată cu cel puţin o lună înainte de încetarea mandatului judecătorului predecesor.

Mandatul actualului judecător la CEDO, Corneliu Bîrsan, se încheie oficial în 16 decembrie, când împlinește 60 de ani."
Pentru 14 şi 21 noiembrie, la CCR s-au amânat decizii foarte importante - pragul de validare de 30% şi imprescriptibilitatea omorului (cu trimitere la comunism şi "revoluţie"). Şi ar mai urma contestaţiile la CCR privind angajarea răspunderii guvernului pe "legile descentralizării" (una pe procedură, probabil, şi încă cel puţin una pe fond - opoziţia, şi poate şi Băsescu -, după ce va trece procedura parlamentară).

Ce mascaradă ordinară... ce coţcărie...

Un comentariu :

Riddick spunea...

Şi-a şters postarea de pe Facebook, am fost inspirat că am luat un printscreen.

https://www.facebook.com/iulia.motoc/posts/10200762558569530


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: