09 septembrie 2013

Regia


Aurul care s-ar extrage de la Roşia Montană (cota-parte RO, mai exact) ar ajuta prea târziu guvernarea USL. Abia spre 2015-2016 - dacă USL şi actuala majoritate vor rezista - aşa că miza economică nu poate fi preferată, încasând între timp lovituri mediatice ("ia uite - lacuri cu cianură, munţi fărâmaţi!").

Da' miza politică, de a crea încă o facţiune de stânga, la care să se lipească şi idioţii utili (mulţi nevotanţi ai USL), nu strică...

Stânga ecologistă din România a fost multă vreme ceva exotic, artificial, acum are ocazia să se "împământenească".

"MRU" iese cu declaraţii de susţinere a "proiectului Roşia Montană", PDL a înţeles care-i jocul şi cere retragerea legii de la parlament.

Care-i jocul: la un moment dat USL se va replia şi legea va cădea, iar susţinătorii ei vor apărea (va avea grijă media...) ca fiind "doar băsiştii".

3 comentarii :

Riddick spunea...

Traseul hârtiilor cu RMGC (1995-2013) are multiple lacune, ba chiar ilegalităţi "inexplicabile", dar asta nu anulează necesitatea de a se exploata acel aur. "S-a avut grijă" să nu mai putem poansona lingouri de aur (2002), şi să se devasteze industria de prelucrare a minereurilor, încât "să fie nevoie" de asistenţă (externă).

Anonim spunea...

La prima verede am crezut ca scrieti un articor despre RE(li)GIE. Vorba ROMANESCA are multe SUB-intelesuri. Fraieri sunt aia care NU SE DESTEAPTA.

Riddick spunea...

"Regie", cu sens de "înscenare", "făcătură".


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: