23 septembrie 2013

PE ĂŞTIA CHIAR NU-I OPREŞTE NIMENI ?!



Economica.net:

Nuclearelectrica valorează de circa 5 ori mai puţin decât costul unuia dintre reactoarele sale, potrivit celui dintâi preţ de piaţă al acţiunilor Nuclearelectrica (SNN), obţinut în oferta de vânzare iniţială a pachetului pus la bătaie de Guvern. Pe de altă parte, pachetul de acţiuni deţinut de Fondul Proprietatea (FP) la SNN valorează doar 47% din evaluările indepedendente la care este inclus în portofoliul oficial al FP.

5 comentarii :

Riddick spunea...

La ce fac ei, ar merita doar o somaţie scurtă, apoi foc în plin.

Anonim spunea...

Incorect !
Executia trebuie sa fie realizata altfel, in scopul obtinerii unui PUTERNIC EFECT EDUCATIV PENTRU CEI CARE POT SCAPA ''PROGRAMULUI'' DE ''corijare'' !!!
Deci, incet si cit mai la vedere !!!
Un proces ca cel montat de bolsevici,rpt. bolsevici, Maresalului Antonescu ar fi binevenit !!!
Sau, si mai bine, sa fie tratati ca mii de romani care, in aceeasi epoca stalinista, erau luati de acasa cu duba neagra si inchisi 3-4 ani, fara judecata, dupa care, daca traiau, erau eliberati cu toate tinichelele de coada !!!

Anonim spunea...

http://www.ziaristionline.ro/2013/09/23/acesti-cominternisti-care-au-distrus-si-distrug-romania-adrian-majuru-despre-leninistii-roman-neulander-cosasu-rohlich-severin-melescanu-mru-nastase-zanc-stelian-tanase-si-dan-c-mihailesc/

Riddick spunea...

Eu am emis un principiu, nu o tehnică. ;-)

Anonim spunea...

Am inteles, ''desigur'' !!!
Adica principiul lui ''foc in plin''!
Am zis eu ca nu e ''un principiu'' si ca e altceva !!!
Eu am mers chiar mai departe evocind nevoia de process !!!
Pai daca si Iliescu a simtit nevoia sa-l impuste pe "raposatu'" dupa un process, astia de distrug si iarba,si bacteriile, si electronii fara masa, n-ar avea si ei nevoie de un process? Inainte, ''desigur'' !


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Cioroianu, 2009 ("Şi totuşi, Europa unită există – deşi nu toţi europenii votează"): Într-o Uniune Europeană ce întârzie să-şi legifereze unitatea (din moment ce Tratatul de la Lisabona nu este ratificat de toate statele membre), într-o Uniune care nu are încă o politică externă comună şi nici o politică de securitate energetică (vezi diferenţele mari dintre state comunitare precum Italia, Germania, România sau Lituania în privinţa relaţiilor lor cu Rusia, de exemplu), într-o Uniune al cărui „euro-parlament” de la Bruxelles & Strasbourg nu prea se ştie cu ce se ocupă, lipsa unui entuziasm comunitar nu poate surprinde. În anul 2007, cu ocazia unei vizite a lui H.G. Pöttering (preşedintele Parlamentului European) în România, în numele MAE român am organizat un prânz în onoarea oaspetelui – la care au fost invitaţi mulţi dintre politicienii exponenţiali ai tuturor partidelor noastre parlamentare. Cu toţii i-am povestit dlui Pöttering cât de unanimă a fost dorinţa românilor de a adera la Uniune şi cât de mult ne-am bucurat, de la mic la mare. Zâmbind, acesta ne-a spus că nu e convins că această unanimitate ar trebui să ne entuziasmeze – cu atât mai mult cu cât nimeni nu poate garanta cât de reală era ea. Date fiind problemele ce or să apară în procesul de integrare, poate ar fi fost mai bine să ştiţi mai precis cine crede într-adevăr în Uniune şi cine nu – a spus, în rezumat, invitatul nostru. Şi cred că acest raţionament era corect. Poate o să-l înţelegem mai bine în următorii ani, în care e foarte posibil să apară şi la noi curente (politice sau intelectuale) care să pună problema în termeni mai tranşanţi: ce aduce Uniunea Europeană unui stat ca România? Beneficiile sunt mai mari decât constrângerile? Avantajele sunt superioare concesiilor? Personal, cred că răspunsul la astfel de întrebări este cert pozitiv. Dar nu exclud eventualitatea ca unii români să nu vadă lucrurile astfel – şi, mă tem, numărul lor va fi, în următorul deceniu, în creştere".

Postări populare (nu P.P.E. !):