28 septembrie 2013

"De unde și cum au căpătat oamenii ăștia, ajunși în funcții, sensibilitatea inversată?"


SPQR:
Sacrificiul 

Ordinea pe care înțeleg autoritățile să o exercite în raport cu România reală

A trebuit să moară un copil* pentru ca, în sfârșit, administrația României, la cel mai înalt nivel, Curtea Constituțională și președintele, să promulge legea prin care România se curăță de câinii de pe străzi (Ziare.com, 25 sept. 20013). Ionuț Anghel avea 4 ani.

Dar și această ordine, a străzilor pe care lumea merge grăbită la muncă, a parcurilor în care copiii să se joace fără a fi la mila câinilor fără stăpân, se face prin sacrificarea în masă a câtorva sute de mii de câini, în următorii ani (nu pot fi prinși mai mult de 40 pe săptămână) legea precizează că dacă în 14 zile de la capturare nu adoptă nimeni câinii, aceștia vor fi lichidați. Nu cunoaștem capacitatea administrației bucureștene de a duce la îndeplinire această sarcină. Este cert, însă, că numărul hingherilor nu permite lichidarea peste noapte a câinilor. Numai în București sunt circa 200 mii de câini fără stăpân, care, în fiecare an,  mușcă peste 16000 de bucureșteni (2012), din care aproape 2000 sunt copii!(HotNews, 7 sept. 2013).


Dar mai sunt atât de multe de făcut. Ne așteaptă multe sacrificii pentru ca românii să ajungă să se administreze ei pentru ei. Iată, mai jos, trei eșantioane-dovezi ale vremurilor care vin.


Sacrificarea cotidiană a țărănimii (Ieri, Piața 1 Mai, agentul principal Mareș, poliția secția 4)

Un polițist, probabil venit de la țară, are impresia că își face datoria,  dacă se întoarce împotriva propriilor origini: aruncă la gunoi cele 12 kg de pere, 2 kg de măceșe, 1 kg de nuci, 6 legături de leuștean ale țărăncii Negoiță Gheorghița (Cotidianul, 27 sept. 2013). Împinsă între mașini de mafia piețelor, țăranca își vindea produsele ei, cele câteva kilograme și legături de lucruri nefurate, adică ale ei și ale pământului, fără chimicalele producției industrializate. Iar milițianul e deranjat de faptul că țăranul mai există chiar și așa, la marginea piețelor, între mașini! Și vrea să-l măture complet și efectiv, „procedând la distrugerea următoarelor bunuri ...”. Săracu', cine știe cum o fi fost instruit, în ce limbă de lemn, de ce politruc pregătit pe aiurea! El nu a făcut decât să termine de executat țărănimea: proces început de comunism cum 70 de ani în România. Asta e ideea de stat din capul acestui polițist - brațul înarmat al statului, expresia suveranității naționale. Instituție a națiunii contra națiunii. Și pe cine ia polițaiul chezaș al dreptății sale? pe Pardalian ... - „Hauleu, pupați-aș dreptatea ta, barosane!” Dar pentru că polițaiul nu poate arunca la tomberon mafia piețelor, pentru că el nu are sentimentul dreptății sociale (naționale), ci doar sentimentul dezarticulat al punerii la punct al celui mai slab, victima a fost, inevitabil, cea mai neprotejată componentă a României de azi: țăranca de pe trotuar, care își cară cu sarsanaua produsele pe trenurile tot mai rărite ale patriei.


Sacrificarea Roșia Montană (V. Ponta, 2013)

 Primul ministru are impresia că dezvoltarea României se poate face prin exploatarea prin lichidare a Munților Apuseni, prin care România își pune la dispoziție aurul, în proporție de 94%, unor escroci**: „E o bătălie economică în care România n-a participat în ultimii ani, în care am început să contăm ... Dar până la urmă ... noi trebuie să avem grijă de noi, aici nu e teoria conspirației” (Victor Ponta citat de Mediafax, 12 sept. 2013). Primul ministru are impresia că, dând 94% altora din resursa țării, face o bătălie a României. Nu domnule prim ministru! E, cel mult, o bătălie pe România. În ceea ce privește „participarea”: privatizările tocmai asta au avut ca scop, să decupleze bogățiile țării de capacitățile ei de procesare, să mute circuitul valorii în afara societății. Aici se produce, dar pentru alții. Până acum doar cineva ne-a spus-o pe șleau, Carlos Ghosn: Dacia nu e o marcă a României, ci eticheta platformei M0 a Renault! Nici măcar nu are identitate. Dacia e o anexă a birocratizatei industrial infrastructuri mobile numită M0 (Ziarul Financiar, 11 sept. 2013). Că ne rămâne și nouă câte ceva, e altă poveste, dar e doar câte ceva. Aici rămân taxele pe circulația mărfurilor și pe salarii. Poate că am fi avut salarii mai mari dacă nu ne limitam inteligența și capacitatea de organizare la M0 din curtea din spate a Renault, iar raționamentul asta privește mai toate „privatizările de succes” (succes, în sensul că au o aparență industrială, când ele, de fapt, sunt elemente exterioare ale unui proces de producție în care România adeseori nici nu e implicată). Produsul se duce aiurea, în Produsul Național Brut al altora.

Sacrificarea forței de muncă și efectele sale - încurajarea emigrației  (Băsescu, 2010)

Președintele României, în loc să se cutremure, felicita plecarea în bejenie în masă a românilor:  "Imaginaţi-vă dacă cei două milioane de români care muncesc în Italia, Spania, Franţa şi Germania ar veni să primească ajutor de şomaj în România, când noi avem deja fondul de şomaj deficitar. Deci acestor oameni trebuie să le mulţumim pentru ceea ce fac pentru România". (Mediafax, 4 aug. 2010). Mi-l și imaginez pe Ștefan cel Mare mulțumind răzeșilor că fug din calea turcilor, bucuros că nu trebuie să îi înarmeze să se bată cu turcii. În cazul nostru, președintele i-a felicitat pe oameni că își lasă totul, inclusiv copiii, și pleacă aiurea, să stea în genunchi prin casele, fabricile și restaurantele străinătății. E bucuros că sute de mii de tineri pregătiți la nivel universitar servesc înghețată pe pacheboturi. Scapă de ei. Desigur, Băsescu nu îi trimitea în bejenie legați de mâini și de picioare și nici nu-i biciuia ca tătarii, dar realitățile economice ale guvernării tocmai astea au făcut: au legat de mâini și de picioare energiile naționale, competențele individuale, au adus la disperare. Și tu le mulțumești că, ajunși la disperare, în sfârșit, pleacă.
«Iată rezultatul: în România au rămas 2 medici la mia de locuitori, față de media europeană de 3,6.


"Niciodată din 1957 ... niciodată nu a existat un asemenea [deficit de medici]. În România nu o să vină nimeni pentru ca venitul unui medic rezident este de 200 de euro, al unui specialist 495 de euro iar în UE venitul mediu la rezidenţi e de 1.100 de euro iar un medic specialist câştigă 7800 de euro", a declarat Vasile Astărăstoaie, preşedintele Colegiului Medicilor.


Alarmantă este situaţia din spitale, unde există un deficit major de medici, în cazul unor specialităţi importante precum ATI, chirurgie toracică sau cardiovasculară, radioterapie sau geriatrie. În plus, spitalele din 27 de judeţe funcţionează fără a avea acoperite toate specialităţile. Autorităţile recunosc că e nevoie de schimbări, însă totul rămâne deocamdată la nivel de discurs.”» (Cotidianul, 30 martie 2012)


Nu poți decât să te întrebi: de unde și cum au căpătat oamenii ăștia, ajunși în funcții, sensibilitatea inversată? În loc să se cutremure, se bucură, în loc să vadă România, văd străinătatea? Asta este, cu adevărat, grozăvia moștenirii ceaușiste. ...


***

A trebuit să moară un copil și să se legifereze lichidarea a zeci de mii de animale pentru ca fiecare să poată merge ceva mai liniștit la muncă (au rămas celelalte griji).


Zeci de mii de oameni ies în stradă și spun politicienilor că Roșia Montană e și inima lor și, totuși, aceștia nu sunt înțeleși. Sute de mii de țărani au fost băgați în pușcării, pentru ca cei care au mai rămas să fie batjcoriți și astăzi, ba de media care-i trimite în altă pușcărie ideologică, de unde nu se văd, transformându-i în fermieri, ba de poliție care îi batjocorește la propriu, aruncându-le produsele, sau prin amenzi, de rămân fără case. Ca pe vremea fanarului.


Jumătate din forța de munca din România este prost alocată - oamenii muncesc pentru ce nu s-au pregătit și se află în afara României, producând acolo plusvaloare - aici trimit ajutoare. Aceste ajutoare sunt o veritabilă gură de oxigen pentru economie: în 2011, „căpșunarii” au trimis în România 6 miliarde de euro, în timp ce investițiile străine directe au fost în același an de 2 miliarde de euro (Evenimentul Zilei, 14 martie 2012); dar dacă ar fi muncit pentru societatea românească, ar fi contribuit la produsul național brut al României, nu al altora?


Societate înseamnă libertate și unitate. Unirea o făcurăm la 1918. Dar ea trebuie zilnic întreținută. Pentru că unitate înseamnă capacitatea slujitorilor societății: intelectualii, polițiștii, politicienii, de a avea grijă de fiecare problemă și de fiecare nevoie, fiecare la locul lui de muncă și pe culoarul lui de gândire.

Incapacitatea instituțională de a reconstrui unirea prin răspunsuri pozitive problemelor aproapelui este numită idiocrație. Idiocrația, spre deosebire de meritocrație, care este expresia recunoașterii excepționalismului, se reproduce exponențial, fiind foarte ușor de birocratizat. Banii și frica pentru postul proaspăt dobândit, sinecura, sunt instrumentul cel mai sigur de perpetuare a idiocrației.

 
Dacă societatea românească nu va reuși să coaguleze un sistem de control al mediocrității instituționalizate, asta în timp ce-și vede de muncă, de copii ..., atunci ne așteaptă un drum de tip sacrificial. Pentru a răzbate prin dictatura idiocrației, în condițiile în care accesul la instituții este blocat, înseamnă că... e nevoie de noi sacrificii.Pentru că oprirea sacrificării nu se poate face decât printr-un sacrificiu model. Prin Ionuț Anghel.


* „Micuţul de patru ani a fost ucis de o haită de maidanezi. Bunica nu a ştiut timp de două ore de soarta nepotului său. După alte 40 de minute a anunţat dispariţia. Acestea sunt concluziile anchetei EVZ din datele oferite de cei care l-au găsit mort pe copil. Pentru a elimina suspiciunile din jurul morţii lui Ionuţ Anghel, "Evenimentul zilei" a apelat la unul dintre poliţiştii care au participat la căutări chiar în ziua fatidică de 2 septembrie. Concluzia sa: probele sunt clare - Ionuţ a murit în chinuri, între colţii maidanezilor. Bunica l-a lăsat nesupravegheat circa două ore.” - Evenimentul Zilei, 20 sept. 2013, ”Exclusiv EVZ. Filmul real în cazul morții lui Ionuț Anghel, copilul de patru ani ucis de maidanezi”, http://www.evz.ro/detalii/stiri/filmul-real-in-cazul-mortii-lui-ionut-anghel-1058193.html
** Un dosar al Gabriel Resources: The Guardian, 30 iul. 2013, „Beny Steinmetz: Israeli diamond dealer who likes to keep a low profile”, http://www.theguardian.com/business/2013/jul/30/beny-steinmetz-international-israeli-profile, The Guardian, 4 sept. 2013, „Inquiry over Stinemetz Guineea mining deal extends to UK and Guernsney. Serious Fraud Office joins FBI and Channel Islands investigation of BSG Resources ...”, http://www.theguardian.com/world/2013/sep/04/inquiry-steinmetz-guinea-mining-deal-uk, The Guardian, 29 aug. 2013, „Swiss and French police raid offices linked to billionaire Steinmetz ...”, http://www.theguardian.com/world/2013/aug/29/swiss-french-police-raids-linked-beny-steinmetz, Cotidianul, 6 sept. 2013, „Cine vrea să intre cu buldozerele la Roșia Montană. Adevărata față a investitorilor străini”, http://www.cotidianul.ro/adevarata-fata-a-investitorilor-straini-221781/. De altfel, pentru propriile neputințe și incapacitate de a-și asuma responsabilități financiare, de mediu și de patrimoniu, vezi documentul emis de Gabriel Resources: „Annual Information Form of Gabriel Resources Ltd for the Year ended December 31, 2012, Dated as of March 14, 2013”, pp. 36-37, 38, 42, 44 etc. 
Ziare.com, 25 sept. 2013, „E oficial. câinii vagabonzi pot fi eutanasiați - Băsescu a promulgat legea”, http://www.ziare.com/basescu/presedinte/e-oficial-cainii-vagabonzi-pot-fi-eutanasiati-basescu-a-promulgat-legea-1258914 Cotidianul, 27 sept. 2013, „Captură-record a Poliției Române. Acțiunea „Para” umple tomberonul secției 4!”, http://www.cotidianul.ro/actiunea-para-umple-tomberonul-sectiei-4-223338/ Hotnews.ro, 7 sept. 2013, „Câinii vagabonzi, niște calcule elementare și o soluție propusă” (preluare de la Răzvan Orășanu, de pe Contributors.ro), http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-15530307-cainii-vagabonzi-niste-calcule-elementare-solutie-propusa.htm Ziarul Financiar, 10 sept. 2013, „Carlos Ghosn, șeful Renault, taie aripile auto ale României: nu Dacia crește în lume, ci platforma MO a Renault crește”, http://www.zf.ro/zf-24/carlos-ghosn-seful-renault-taie-aripile-auto-ale-romaniei-nu-dacia-creste-in-lume-ci-platforma-mo-a-renault-creste-11310771
Mediafax, 12 sept. 2013, „Ponta: există interese străine care urmăresc blocarea unor proiecte economice în România”, http://www.mediafax.ro/politic/ponta-exista-interese-straine-care-urmaresc-blocarea-unor-proiecte-economice-in-romania-11317948
Mediafax, 4 aug. 2010, „Băsescu: le  mulțumesc celor care muncesc în străinătate și nu se întorc în țară pentru a cere șomaj”, http://www.mediafax.ro/social/basescu-le-multumesc-celor-care-muncesc-in-strainatate-si-nu-se-intorc-in-tara-pentru-a-cere-somaj-6775397http://www.evz.ro/detalii/stiri/filmul-real-in-cazul-mortii-lui-ionut-anghel-1058193.html Cotidianul, 30 mar 2012 http://www.cotidianul.ro/situatie-alarmanta-in-romania-au-ramas-doi-medici-la-1000-de-locuitori-177844/ Evenimentul Zilei, 14 martie 2012, „Muncitorii din străinătate trimit iar bani în România”, http://www.evz.ro/detalii/stiri/emigrantii-trimit-iar-bani-in-romania-971393.html

Un comentariu :

Riddick spunea...

Văzută de mine, personal (vara 1989): un individ la vreo 40-45 de ani, atletic, în pantaloni scurţi, se adresează unui (moş) vânzător ambulant de "produse de artizanat": "Bă, ţi-am spus să nu mai vii aici ?"... şi ia un snop de linguri, fuse, etc., din lemn, şi le rupe ca pe scobitori. L-am urmărit vizual, se ducea din strada Lipscani spre Ministerul de Interne, "devale"...


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."

 

Postări populare: