15 august 2013

Propagandă gri (?)



Articol de la Vocea Rusiei care descrie corect realitatea, dar scopul lui ar putea fi contrar ("Aha, e propagandă rusească, de fapt colaborarea cu FMI este bună, necesară").

Relaţia toxică cu FMI

Politicienii români se mândresc cu noul acord semnat cu Fondul Monetar Internaţional. În acelaşi timp, Ungaria şi-a terminat relaţiile cu FMI, plătindu-şi toate datoriile.

Mai mult, decidenţii de la Budapesta au cerut public delegaţiei Fondului să plece din ţară. Presa română se bucură de noul acord cu FMI, în timp ce o parte din presa maghiară laudă guvernul de la Budapesta pentru că a scăpat de FMI. Cine are dreptate?

Unul dintre argumentele „forte” pe care guvernul le-a invocat în susţinerea necesităţii unui nou acord este dorinţa de a se împrumuta mai ieftin pe pieţele internaţionale. După logica guvernului, un acord cu FMI sporeşte încrederea investitorilor internaţionali în ţara care l-a semnat. Este parţial adevărat însă logica argumentului este viciată. Încrederea sporită a investitorilor se bazează pe faptul că un acord cu FMI garantează implicit plata tuturor datoriilor, indiferent de costurile sociale sau consecinţele pe termen lung pentru sănătatea economică a ţării. O fi un lucru bun? Cum reuşeşte Ungaria să se împrumute pe pieţele de capital la un cost mai redus decât România în ciuda renunţării la FMI? Cine din guvernul României poate să explice acest fenomen? Explicaţia cea mai logică ţine de faptul că investitorii sunt mai interesaţi de calitatea profesională a celor care administrează economia şi nu de stricteţea acordului cu FMI, ceea ce arată că investitorii instituţionali nu au şi nici nu au avut vreodată mare încredere în guvernele de la Bucureşti. În ciuda acordurilor cu Fondul, obligaţiunile României au fost şi rămân la categoria denumită „junk” în jargonul financiar, adică „gunoi”.

Mai mulţi politicieni europeni susţin excluderea FMI din „troika” care se ocupă de rezolvarea problemelor economice ale statelor europene aflate în dificultate, invocând inabilitatea experţilor Fondului de a propune altceva decât reducerea cheltuielilor bugetare.

Decidenţii FMI refuză să finanţeze politici de creştere, refuză să finanţeze recapitalizarea unor companii de stat, indiferent de perspectivele profitabilităţii ulterioare. Acordurile impuse de experţii Fondului au doar două soluţii pentru orice tip de problemă economică: tăierea bugetelor programelor sociale (medicină, pensii, învăţământ etc.) şi reducerea rolului statului în economie, adică privatizări masive. În cazul României, rolul statului a fost redus atât de mult încât, de facto, statul nu mai există. Criticii susţin că Fondul impune ţările care au luat credit „să strângă cureaua bugetară” fără a lua în calcul faptul că ţările în cauză sunt prea sărace ca să-şi permită o curea!

Acordurile cu FMI nu sunt altceva decât un instrument de transfer al proprietăţii statului în mâinile capitalului occidental. Apologeţii FMI mint atunci când susţin că nu există alte soluţii, minciuna devenind evidentă atunci când politica FMI este comparată cu modul în care ţări precum Rusia sau China acordă creditele de dezvoltare. Rusia finanţează retehnologizarea şi dezvoltarea căilor ferate din Serbia printr-un credit de 800 de milioane de dolari în timp ce FMI impune privatizarea CFR Marfă. În Nigeria, China finanţează construcţia a 4 noi aeroporturi în timp ce FMI impune privatizarea TAROM. Diferenţa de abordare este evidentă.

De ce conducerea României nu renunţă la FMI? Probabil, pentru că nu poate să renunţe, fiind aservită unor alte interese decât cele naţionale. Oricum, statutul colonial nu prea lasă marjă de manevră. Acordurile cu FMI vin la pachet cu lesă şi botniţă şi se pare că acest aranjament este perfect confortabil pentru decidenţii de la Bucureşti.

3 comentarii :

Crystal Clear spunea...

Iar râd ruşii de noi...
Fac special , bine-ai zis : "propaganda gri"

Riddick spunea...

"Propagandă gri" = care nu îşi asumă sursa (şi interesele acesteia).

Crystal Clear spunea...

Aha, exista si o definitie..Multumesc


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Victor Ponta, 2012: "Mai multă autonomie, mai multă libertate, mai multă iniţiativă pentru Transilvania este în favoarea Transilvaniei şi a României. Oamenii au un spirit mai european aici şi nu trebuie să existe o rivalitate prost înţeleasă între Transilvania şi alte regiuni ale ţării. Sunt un adept convins al ideii de descentralizare şi de dezvoltare regională a Transilvaniei. Trebuie să facem acest lucru şi din punct de vedere politic. Sunt lucruri care definesc Transilvania şi care nu trebuie stricate de Guvernul central. Nu înţeleg de ce banii din taxele din Transilvania să vină în Bucureşti. Cred că dezvoltarea judeţelor din Transilvania se face mult mai bine de aici, decat de la Bucureşti".

Victor Ponta, 2013: "În niciun caz nu trăiesc vreo spaimă că ia cineva vreo bucată din România și o duce la Bruxelles, nu am asemenea spaime, dimpotrivă, eu unul nu doar că sunt pro-european dar cred că Europa are ca șansă să supraviețuiască integrându-se mai mult și fiind mai unită decât este acum. Nu știu, poate găsim o soluție - există și în Constituția actuală - ca atunci când e vorba de tratatele europene, cu două treimi, să nu mai treci prin toată procedura cu referendum, ci cu două treimi din Parlament să poți să faci modificări sau să adopți legi cu caracter constituțional. Cred cã aceastã variantă va acoperi orice modificare din următoarea perioadă la nivel european. Sunt unul dintre cei care cred în acel proiect - și sper să se realizeze pe parcursul vieții mele politice - al Statelor Unite ale Europei."

Victor Ponta, 2013 (interviu Deutsche Welle):
DW: Nu demult s-a desfăşurat în mediul public românesc o mică dispută pe tema ”Statelor Unite ale Europei”. USL a fost destul de reticent faţă de această formulă adoptată de preşedintele Traian Băsescu.
Victor Ponta: Eu nu.
Eu sunt total convins că, - sigur proiectul ideatic de State Unite ale Europei probabil că va mai necesita ceva timp, - dar eu sunt convins că acesta este proiectul pe care trebuie să-l susţină orice om politic cu viziune.
DW: Indiferent de costuri, indiferent de cedările de suveranitate?
Victor Ponta: Indiferent de cedările de suveranitate sau costuri. În cei 50-60 de ani de construcţie europeană, toate costurile sau cedările de suveranitate s-au dovedit mai mici decât beneficiile.

Postări populare (nu P.P.E. !):