Cum pot fi identificaţi complicii ocupantului: deviază atenţia de la agenţii străini ajunşi la butoane în România, la ţinte secundare pe care le numesc "statul mafiot", "sistemul băsist", "corupţia generalizată".

13 august 2013

Ilie Şerbănescu: FMI în laţul FMI (I)



- a doua parte

Găsind amatori sau mai bine zis cobai, FMI continuă experimentele în România printr-un al treilea acord cu aceasta, în ciuda faptului că instituţia financiară şi-a încheiat în România unica încercare internaţională de a arunca povara ajustărilor impuse de criză direct şi de la început asupra nevinovaţilor (salariaţi, pensionari, contribuabili) pentru a-i proteja pe cei vinovaţi (băncile străine şi nesăbuiţii lor debitori), dar şi sordida misiune încredinţată de capitalul privat transnaţional al cărui broker este de a impune României total nejustificata creştere a preţurilor în energie precum şi lichidarea ultimelor rămăşiţe de control strategic românesc în economie.

Cu ţintele integral atinse, FMI ar fi preferat în mod normal să asiste de pe margine la dezastrul pe care l-a lăsat în urmă. Din păcate pentru el, România a îndeplinit cu maximă scrupulozitate sarcinile trasate de către FMI, astfel încât întregul eşec apare în cârca acestuia. Flaşneta FMI-istă îi trage de zor cu „macrostabilizarea” României, rezumată de fapt la o scoatere de joc a statului din economie şi la o aruncare a acestuia într-o situaţie fără resurse şi fără pârghii, adică într-o neputinţă de a mai face ceva pentru sine şi pentru ţara numită încă România. Imensul transfer de resurse de la stat la privaţi nu a adus nicidecum vreun plus de performanţă, ci numai îmbogăţitea capitalului străin şi a lacheilor săi români pe seama sărăcirii dramatice a nevoiaşilor, iar terenul, pretins pregătit prin asanare de către programul FMI pentru creşterea economică viitoare, se dovedeşte o balivernă. Programul FMI de tăieri nu putea duce la mai mult decât la niscai creşteri derizorii în zona controlată de capitalul străin din economie, cu efecte insignifiante pentru grosul forţei de muncă, ce nu are legătură cu capitalul străin. Dramatic este îndeosebi că acest program a prăbuşit potenţialul de creştere economică al României, de la 5-6% la 1-2% anual, ceea ce, pentru o ţară subdezvoltată ca România, este nu doar neuzual, dar şi terminător. „Macrostabilizarea” din România – pentru care FMI face din România elevul model – este de fapt o stabilitate a mortului, o încremenire din care nu se va mai ieşi decenii.

Acum, la spartul târgului, FMI, ca lupul moralist, se declară nemulţumit de creşterea economică obţinută pe terenul fertil creat de programul său, de parcă dintr-un program de tăieri putea ieşi altceva! Speranţa FMI de a se obţine şi altceva este cu totul deşartă pentru că, în acest domeniu, FMI intră fără să vrea în propriul laţ! Si Germania ar vrea acelaşi lucru ca FMI, întrucât ar dori să se poată dovedi că, din programele de austeritate pe care le impune altora, poate ieşi şi ceva creştere economică, şi nu doar picioare tăiate care, oricât de disciplinat şi riguros ar fi amputate, tot nu pot fi folosite la mers! Din acest motiv a şi încuviinţat ca România să încheie un nou acord cu FMI, deşi a expulzat pur şi simplu din fieful său (zona euro şi UE) implicarea viitoare a instituţiei de la Washington.

(va urma) 

http://jurnalul.ro/editorial/fmi-in-latul-fmi-i-649668.html

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Teodor Baconschi, 2011: "România nu a ajuns târziu și din întâmplare în construcția Europei unite, ci a participat încă de la început, prin voci precum Gafencu și Ciorănescu, la gândirea acestui proiect.Totodată, îmi permit să evoc în acest ilustru sediu ideea federalismului european, concept creștin-democrat căzut în desuetudine. Consider că a reînvia astăzi ideea Statelor Unite ale Europei nu este lipsit de importanță, ba chiar de o anumită urgență. Asistăm cu toții nu doar la o criză de creștere sau la o reticenţă a lărgirii Uniunii (enlargement fatigue), ci la o adevărată criză a spiritului european. Criza actuală nu e pur economică sau financiară, ci e o criză a valorilor fondatoare, a viziunii și a identității europene. Mai mult ca oricând, trebuie să evităm riscul revenirii, pe fondul crizei, a discursurilor naționaliste, xenofobe, rasiste. Tentația închiderii în sine e mare. O Europă care se îndoiește de beneficiile euro sau ale spațiului Schengen este deja o Europă în devoluție. Tocmai fiindcă știm că alternativa la partidele populare riscă să fie partidele populiste, dorim să creăm în România o Mișcare Populară cu vocație majoritară, asemănătoare cu UMP în Franța sau PDL în Italia. Europa are nevoie să mențină în guvernele naționale partide populare capabile să răspundă întreitului imperativ al momentului: să reformeze în spiritul responsabilității, să se opună populismului crescând al stângii și al extremei drepte, și să continue construcția europeană. În fine, criza Europei nu are ca soluţie resurgența discursului naționalist și redescoperirea frontierelor, ci determinarea creștin-democraților, a tuturor guvernelor și partidelor afiliate PPE, de a continua până la capăt proiectul Statelor Unite ale Europei, oricât de extrem ar părea acest lucru."


Postări populare (nu P.P.E. !):