28 august 2013

Ilie Şerbănescu: Şi USL se ţine de glumiţe!

Clasa politică din România a primit ajutor din afară. Din interese tot pe termen scurt, UE a ridicat obligativitatea vizelor pentru români şi, cu consecinţe dramatice tot pe termen lung, milioane de români în puterea vârstei biologice au luat calea bejeniei naţionale. Clasa politică românească scăpa pe termen scurt de o grijă, mai intrau şi ceva bani în ţară de la căpşunari, dar pe termen lung sistemele de pensii şi de sănătate treceau în subfinanţare cronică, educaţia nu mai putea cheltui bani decât degeaba şi piaţa forţei de muncă se dezarticula definitiv. 

Jurnalul Naţional:

Cu toate că USL, marea coaliţie câştigătoare a alegerilor din decembrie trecut, se mai ţine din puţin, percepţia populară îi acordă totuşi o „trecere” aproape nealterată. Încă! Probabil aşteptările acumulate la adresa USL au fost atât de mari şi timpul scurs de la alegeri atât de scurt, încât oamenii nici nu pot concepe că peştele le-a şi scăpat din mâna!
Realitatea este însă că USL a ajuns la guvernare la ora nefericită a decontului a peste 20 de ani de distrugere economică prin devalizare, demolare şi furt. Si toate componentele acestei distrugeri au venit la scadenţă în această perioadă. Si, vai!, tocmai când se închid şi supapele care au permis până acum organismului supus strangulării să nu se sufoce.

Bună sau rea – poate mai mult rea decât bună! – economia de dinainte de ’89 asigura peste 8 milioane locuri de muncă. Distrugerea economică prin furt şi demolare fără a se pune ceva semnificativ în loc a eliminat circa 4 milioane dintre acestea. S-a supravieţuit din vânzarea mobilei din casă, respectiv activele statului acumulate anterior în ani de muncă şi construcţie. Ca mecanism, 2,5 milioane de oameni au fost scoşi anticipat la pensie pentru a degaja piaţa forţei de muncă, transformând o problemă pe termen scurt şi mediu într-una pe termen lung, pe care de fapt n-o va rezolva nimeni, niciodată. În câţiva ani, România a devenit – caz unic în lume! – o ţară cu mai mulţi pensionari decât salariaţi. Nu se cunoaşte cum s-ar putea gestiona o asemenea situaţie altfel decât printr-o reducere sistematică a pensiei nete pe ansamblu. Din anii 2000, supapa pensiilor nu mai putea fi pusă la lucru. Clasa politică din România a primit ajutor din afară. Din interese tot pe termen scurt, UE a ridicat obligativitatea vizelor pentru români şi, cu consecinţe dramatice tot pe termen lung, milioane de români în puterea vârstei biologice au luat calea bejeniei naţionale. Clasa politică românească scăpa pe termen scurt de o grijă, mai intrau şi ceva bani în ţară de la căpşunari, dar pe termen lung sistemele de pensii şi de sănătate treceau în subfinanţare cronică, educaţia nu mai putea cheltui bani decât degeaba şi piaţa forţei de muncă se dezarticula definitiv.
Decontul a venit probabil mult mai repede decât se anticipa. Activele statului din care s-a extras sevă până acum sunt pe sfârşite. Nici supapele nu mai operează. Cea a pensiilor nu mai poate fi forţată, dimpotrivă, dacă pensiile nu se reduc în termeni reali, nu se va mai putea vorbi despre pensii. Din cauza crizei, exodul către ţările făgăduinţei a încetat în mod net şi întoarcerea acasă ameninţă să instabilizeze complet situaţia.
A vorbi în aceste condiţii de creşterea ocupării forţei de muncă – aşa cum face şi USL, împreună de altfel cu celelalte forţe politice într-un concert dirijat de la Bruxelles – înseamnă nimic altceva decât a glumi! Amar!

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."

 

Postări populare: