Václav Klaus: "Aș dori să fiu foarte explicit prin a spune că nu am făcut Revoluția noastră de Catifea visând la altruismul european sau la transferurile financiare ale UE"

Europa de Est între stagnare în Vest și creștere rapidă în Est

Am fost invitat să vorbesc aici despre Europa de Est, dar trebuie să încep prin a anunța o mică problemă de definire. Ca unul care şi-a petrecut toată viața la Praga, în acest centru cu adevărat geografic al Europei, am o anumită reticență de a folosi termenul Europa de Est fără ca cel puțin să-mi exprim pe scurt îndoielile mele asupra lui.

Atunci când ne uităm la hartă, Praga este situată la vest de Viena și este mai aproape de Copenhaga sau de Bruxelles decât de Sarajevo sau Kiev. Eu, de exemplu, nu am vizitat niciodată Moldova sau Belarus, am fost doar o dată în Estonia și Ucraina, dar de sute de ori în țările aflate la vest de Dunăre și de Rin. Aș prefera, prin urmare, să fac o demarcaţie între Europa Centrală și cea de Est. Nu știu dacă ar trebui să spun NOI cei din Europa de Est sau EI cei din Europa de Est.

Experiența mea îmi spune că europenii din Vest ne consideră pe noi ca pe nişte "EI". Este din cauza geografiei sau a istoriei ? Dacă este istoria, este datorită istoriei în general, sau doar datorită istoriei recente, adică trecutului nostru comunist ? Nu este oare adjectivul "estic" atât de popular pentru că este un termen politicos și neutru, care este mai ușor de folosit decât un termen mai complicat, mult mai lung, parțial ideologic: "cele mai puţin dezvoltate economic state foste comuniste din Europa" ? Mi-e teamă că este așa.

În orice caz, noi, cei din țările din Europa Centrală și de Est ne-am pierdut aproape o jumătate de secol de viață normală și de dezvoltare socială și economică, într-un regim irațional, opresiv, nedemocratic, dacă nu chiar criminal, ineficient și neproductiv, dar în ciuda acestui fapt nu suntem diferiţi - mental, cultural, cu siguranţă nu ideologic (deoarece comunismul ne-a învățat foarte mult) - de cei din restul Europei. Unii dintre noi se simt vinovați de a fi trăit atât de multe decenii sub comunism. Unii sunt, prin urmare, mai puțin siguri pe sine și mai puțin încrezători în sine, dar noi toți suntem profund afectaţi să fim priviţi de sus de europenii din Vest, care au avut norocul că au putut evita o eră tragică și distructivă similară.

Nu ni s-a părut a fi bine aşa ceva, mai ales în primii ani de după căderea comunismului. În ciuda întregii retorici, deşi am primit o mulţime de sfaturi - sperăm - bine intenționate, dar neangajante și destul de generale, deşi am primit donaţii financiare minore și, prin urmare, practic irelevante, nu am fost ajutaţi semnificativ în niciun sens.

Dimpotrivă. Ni s-a blocat - printr-o utilizare foarte eficientă a metodelor mercantile atât vechi cât și noi - intrarea pe piețele din Europa de Vest pentru multe produse foarte importante pentru noi. Unii politicieni au vorbit despre dumping, dar nu au vrut să vadă că am avut salarii mai mici si costuri mai mici la acel moment. Am fost, de asemenea, obligați să introducem - foarte prematur - tot felul de standarde care nu sunt neutre din punct de vedere economic și care ar fi trebuit să fie introduse numai după atingerea anumit nivel de dezvoltare economică, nu înainte. Am făcut-o și acum vedem că am fost mai "catolici" decât mulți vest-europeni. La acel moment, firmele noastre - după schimbarea noastră radicală, cu adevărat revoluționară, fundamentală și profund sistemică, și după privatizarea pe scară largă și de masă - erau noi, fără experiență, subcapitalizate și slabe din punct de vedere financiar, și nu au fost capabile să concureze cu succes pe terțe piețe cu firmele din Europa de Vest. Ca rezultat, am pierdut aceste piețe foarte rapid.

Nu mă plâng. Aș dori să fiu foarte explicit prin a spune că nu am făcut Revoluția noastră de Catifea visând la altruismul european sau la transferurile financiare ale UE (à la Spania și Portugalia din deceniile anterioare). Tot ce am vrut a fost să fim liberi. La ce ne-am așteptat, cu toate acestea, a fost o înțelegere elementară a situației noastre unice de la acel moment. Am depolitizat radical, liberalizat, dereglementat și desubvenţionat economia noastră pentru că am fost suficient de conștienți de incompetența tragică a guvernelor de a regla sau înlocui piețele. Am experimentat-o mai mult decât suficient în perioada comunistă. Am dorit, prin urmare, să scăpăm complet de aceste practici. Nu am avut la dispoziţie suficient timp, cu toate acestea. Procesul nostru de transformare a fost oprit destul de repede de faptul că ne-am dorit să participăm la procesul de integrare europeană, și am fost obligați să rereglementăm, resocializăm și resubvenţionăm economia noastră, ca o precondiție pentru negocierile de aderare la UE. Acquis-ul comunitar a fost plin de măsuri anti-piață. Intrarea în UE a fost, prin urmare, în multe privințe, o binecuvântare mixtă pentru noi.

Suntem acum într-un stadiu diferit. Așa cum am încercat să indic prin alegerea titlului prezentării mele de astăzi, ne situăm între o stagnantă Europă de Vest (și Americă) și o Asie în creștere rapidă. Aceste adjective sunt corecte, contrastul lor a devenit tot mai vizibil și s-a adâncit şi mai mult în ultimii doi ani. Cei ca mine nu sunt surprinşi. Dezacordul nostru pe termen lung cu sistemul economic și social vest-european (cu "die soziale Marktwirtschaft"), pe de o parte, și cu logica de funcționare și cadrul instituțional al procesului de integrare europeană, pe de altă parte, este destul de puternic și de substanțial. Acest dezacord al nostru nu a apărut abia odată cu problemele actuale din zona euro. [1]

Aceste evoluții mai recente au adăugat o nouă dimensiune vechilor probleme europene. Consecințele dezastruoase ale zonei monetare construită în mod eronat sunt doar vârful aisbergului, doar o parte componentă a întregului concept foarte problematic al integrării europene bazată pe ideea de "Europă tot mai unită" și pe eliminarea rolului dominant jucat de către statele naționale. Criză actuală, evidentă, a proiectului european al monedei unice, a fost inevitabilă, și apariţia sa a fost evidentă pentru mulți dintre noi încă în urmă cu ani sau zeci de ani. O monedă nu poate funcționa într-un continent eterogen și neunit.

Așa cum am spus, aceasta este doar o parte din întregul concept al UE, dar o parte foarte deosebită și substanțială. Sunt de acord cu recenta declarație a lui Nigel Lawson, foarte citată, că "natura însăși a Uniunii Europene s-a schimbat fundamental după intrarea în funcţiune a Uniunii Monetare Europene și crearea zonei euro" (The Times, 13 mai 2013 ). UME, cu toate acestea, nu a apărut de nicăieri şi în mod neașteptat. Această schimbare fundamentală a fost plantată în Tratatul de la Maastricht cu mai mult de două decenii în urmă. [2]

Acum, câteva cuvinte despre Asia, care este adevăratul Est - mai estic decât Europa de Est. Creșterea economică rapidă din Asia (și din toate țările BRIC sau BRICS) este o surpriză doar pentru cei care sunt europocentrici convinşi și nu sunt în măsură să se uite la Asia cu ochii deschişi, non-aprioric. În discursul meu recent de la Russia Forum de la Moscova (din aprilie 2013) [3], am încercat să conturez principalele caracteristici ale țărilor BRIC. Unele dintre ele nu sunt atractive pentru majoritatea dintre noi, cu siguranță, nu pentru oamenii din Europa de Est. Cu toate acestea, unele dintre ele sunt relevante pentru discuția noastră de astăzi. Aceste țări sunt competitive

- din cauza costurilor mai mici cu forța de muncă;

- din cauza sistemelor lor de asistenţă socială mai puțin costisitoare, mai puțin rigide și mai puțin contraproductive;

- din cauza politicilor de mediu mai raționale (mai ales datorită abordării lor mai responsabile față de nonsensul evident al doctrinei încălzirii globale) [4];

- deoarece acestea se industrializează, nu se deindustrializează. Ele nu au devenit încă victime ale erorii autodistrugerii, atât de atractivă pentru europeni, ideea că motorul dezvoltării economice ar trebui să fie sectorul terțiar;

- pentru că ele au o forță de muncă care încă mai vrea să meargă înainte și este gata să muncească din greu. Aceste țări sunt departe de a fi economii de agrement;

- pentru că nu au atins încă vârsta prosperităţii (atât cât poate fi de relativ acest termen) și continuarea dezvoltării lor economice nu este încă blocată de diminuarea motivației de a munci.

Ele sunt, fără îndoială, administrate mai centralizat decât țările din Occident, fapt care subminează democrația și eficiența economică a piețelor libere, pe de o parte, dar face posibilă o gândire strategică, pe termen lung, și dezvoltarea pe scară largă a unor proiecte guvernamentale, pe de altă parte.

Aceasta nu a fost o încercare de a descrie comprehensibil piețele din Asia, și pe altele, emergente. Ele mai au multe alte caracteristici importante. Am folosit acest rezumat ca o sugestie pentru un mod implicit de a ne privi pe noi înșine în oglindă, fără ochelari roz. Este necesar pentru Europa, și chiar mai mult pentru Europa de Est. Ar trebui să ne uităm în oglindă mai des.

Există o mulțime de lucruri de făcut în țările din Europa de Est înainte de a ajunge la nivelul economic al Europei de Vest. Acest obiectiv, ca atare, este discutabil și disputabil. Trebuie să recunosc că nu sunt sigur că fiind blocaţi în UE, ar mai fi vreodată posibil. Anglia este o insulă, este mult mai bine aici.

Dar toate eforturile noastre și eventualele succese nu vor schimba Asia, Orientul. Dacă noi, în Europa, dorim să concurăm cu Estul sau să ținem pasul cu el, va trebui să schimbăm Occidentul, lucru care este posibil doar cu condiția ca Occidentul să vrea să fie salvat. Eu nu sunt sigur de asta. Abandonarea sistematică sau neglijarea treptată a valorilor pe care a fost construit Occidentul este dăunătoare. Zecile de ani petrecuți sub comunism ne-au făcut foarte sensibili la acest lucru. La momentul căderii comunismului, nu mă așteptam ca Lumea anului 2013 să aibă atât de multe aspecte care evocă amintiri din trecut.

Václav Klaus, discursul ţinut la conferinţa Le Cercle, Londra, Marea Britanie, 21 iunie 2013

[1] A se vedea cartea mea "Europa, sfărâmarea iluziilor", Bloomsbury Publishing, Londra, 2012

[2] A se vedea capitolele "Posun, který nastal v Maastrichu" ("Saltul care a avut loc la Maastricht") și "Finanční a ekonomická krize let 2008 – 2009 a její důsledky" ("Criza financiară și economică din 2008-2009 și consecințele sale "), în cartea mea "My, Evropa a svět" ("Noi, Europa, și lumea"), în limba cehă, Fragment, Praga, 2013

[3] A se vedea "Europe, Its Problems, and Russia in the 21st Century" ("Europa, problemele sale, și Rusia în secolul 21"), http://www.klaus.cz/clanky/3363

[4] A se vedea cartea mea "Planeta Albastră în lanțuri verzi. Ce este pe cale de dispariție: Clima sau Libertatea ?", Competitive Enterprise Institute, Washington, 2008

http://www.klaus.cz/clanky/3396
 

• Václav Klaus - texte traduse

• Plăteşte Germania pentru Europa de Sud ?