Dragă Ralitsa,
Vă mulţumesc pentru scrisoarea chibzuită şi pentru invitaţia în ţara dumneavoastră. Aveam de gând să vin săptămâna aceasta, dar din păcate nu pot veni, deoarece trebuie să fiu la Bruxelles pentru o şedinţă importantă a Consiliului European. Cu toate acestea, pentru a mă înlocui, i-am cerut colegului meu eurodeputat Paul Nuttall, liderul adjunct al Partidului Independenţei din Marea Britanie, să meargă în locul meu. El se va afla săptămâna aceasta în Bulgaria, de miercuri şi până vineri, într-o misiune de anchetă.
Mă bucur de faptul că, prin comentariile mele, am putut contribui la crearea unei dezbateri în Bulgaria, o ţară falnică, cu mulţi oameni bine educaţi, şi care are cu ce să se mândrească.
Sunteţi îndreptăţită să vă iubiţi ţara, Bulgaria, aşa cum şi eu o iubesc pe a mea, Marea Britanie.
Îmi iubesc ţara, dar aceasta nu înseamnă că o urăsc pe a dumneavoastră. Cunosc mulţi bulgari fantastici, şi nu vreau nicidecum să duşmănesc sau să discreditez minunatul popor bulgar.
Într-adevăr, am fost încântat să-i urez bun venit deputatului bulgar Slavi Binev, în grupul nostru politic din Parlamentul European, al cărui membru sunt.
Este minunat pentru dumneavoastră că aţi putut veni în Marea Britanie şi aţi putut beneficia de un învăţământ universitar gratuit şi de asistenţă medicală gratuită, finanţate de către contribuabilii britanici. Am oare dreptate să presupun că familia dumneavoastră este bogată, la nivelul standardelor bulgare, astfel încât să-şi poată permite să vă plătească cheltuielile de trai în străinătate timp de mai mulţi ani?

 

Alegerea de a reveni


 Sunt sigur că veţi fi de acord cu faptul că mulţi bulgari au ales, sau au fost forţaţi de împrejurări dificile, să-şi părăsească ţara pe care o iubesc şi să nu se mai întoarcă niciodată să locuiască acolo; deci reprezentaţi un caz destul de excepţional pentru că aţi avut posibilitatea de a alege să vă întoarceţi în patria dumneavoastră, şi de a fi din nou alături de familie şi prieteni.
După intrarea în UE a numeroase ţări europene, în 2004, peste un milion de persoane au venit să trăiască (şi mulţi să lucreze) în Marea Britanie. După cum vă puteţi imagina, şi aţi putut fără îndoială constata, afluxul mare de persoane într-o perioadă scurtă de timp a provocat o suprasolicitare a sistemului nostru de sănătate finanţat din impozite, a sistemului nostru de asistenţă socială, şi a provocat o cerere de locuinţe enormă.
Mulţi britanici sunt pe bună dreptate îngrijoraţi în privinţa schimbărilor radicale intervenite în caracteristicile şi cultura oraşelor şi satelor lor, care s-au produs fără ca nimeni să le fi cerut părerea sau fără consimţământul lor.
Vă rog să fiţi încredinţată de faptul că Partidul Independenţei din Marea Britanie este total opus tuturor formelor de rasism şi sectarism. Dar această problemă a imigraţiei în masă nu are nimic de-a face cu originea etnică sau religia, ci este doar o chestiune economică. Marea Britanie nu îşi poate permite să găzduiască toate persoanele care doresc să vină aici. La ora actuală, poloneza este a doua limbă cea mai frecvent vorbită în Marea Britanie.
Sunt sigur că bulgarii îşi iubesc ţara. Cum s-ar simţi poporul dumneavoastră dacă la aderarea, să zicem, a Turciei la UE, în viitorul apropiat, un milion de imigranţi turci ar veni să trăiască în Bulgaria? Oare oamenii din Bulgaria fi cu adevărat încântaţi de acest lucru? Aţi fi cu adevărat încântaţi atunci când, fără consimţământul vostru, un milion de imigranţi ar profita de sistemul vostru de asistenţă socială şi medicală, pe cheltuiala contribuabilului bulgar? Eu nu cred.

O ţară mult mai săracă


 Dacă am simplificat lucrurile, şi am afirmat în mod eronat că pensia lunară în Bulgaria este de 100 sau 138 de euro, acest lucru nu contează foarte mult în viziunea de ansamblu a lucrurilor. În comparaţie cu multe regiuni ale Europei de Vest, Bulgaria este o ţară mult mai săracă. Aceasta nu este o insultă, după cum aţi sugerat, ci un fapt. (Vom vedea ulterior de ce este săracă Bulgaria.)
Atunci când graniţele sunt deschise, şi între două ţări există diferenţe mari din punct de vedere al bunăstării şi al oportunităţilor, de obicei se produce o emigrare masivă. Acesta este realitatea, şi reflectă întru totul experienţa britanică începând cu 2004. Politicienii naivi sau amăgitori, care au declarat înainte de 2004 că acest lucru nu se va întâmpla, au fost pe deplin contrazişi.
În scrisoarea dumneavoastră, treceţi foarte repede peste unele aspecte foarte importante. Aţi scris: “văd bine problemele pe care le avem cu politicienii noştri, cu sistemul nostru judiciar, de educaţie şi de sănătate”.
Salut poporul bulgar pentru că a aruncat lanţurile sistemului opresiv comunist şi a adoptat o nouă formă constituţională în 1991. Spun acest lucru în calitate de bun prieten al poporului bulgar, care îşi doreşte să vadă această ţară prosperă şi liberă.
Am fost informat de către domnul Binev că mulţi “foşti comunişti” ocupă în continuare poziţii înalte în sistemul vostru politic.
Nu eu, ci Comisia Europeană este cea care a criticat adesea politicienii bulgari pentru corupţia lor.
Franz-Hermann Brüner, [fostul] director general al Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF), a avertizat într-un raport că “grupuri influente din cadru guvernului bulgar şi/sau ale agenţiilor de stat au un interes ca nimeni din benzile criminale să nu fie pedepsit” (New York Times, 15/10/2008).
Raportul Comisiei Europene privind progresele înregistrate de Bulgaria (18/07/2012) a subliniat lipsa unor rezultate convingătoare privind eforturile Sofiei de a opri corupţia la nivel înalt şi criminalitatea organizată.

Lupta împotriva corupţiei


 Comisia Europeană a declarat că atât Bulgaria cât şi România nu au înregistrat rezultate convingătoare în domeniul reformei sistemului judiciar, al luptei împotriva corupţiei şi a criminalităţii organizate. A fost subliniat faptul că asasinatele la comandă sunt încă o problemă majoră în ţara voastră.
Agenţia de poliţie a UE, Europol, estimează că cifra de afaceri care decurge din cele 12 activităţi principale ale criminalităţii organizate din Bulgaria reprezintă echivalentul a 1,8 miliarde de euro.
Un alt raport de progres întocmit de Comisia Europeană în iulie 2010 afirmă că achiziţiile publice din Bulgaria şi România sunt predominate de “favoritism politic”, regulile în continuă schimbare făcând posibilă corupţia şi conflictele de interese care sunt rareori anchetate de către autorităţile însărcinate cu aplicarea legii, în timp ce poliţia şi judecătorii înşişi sunt adesea predispuşi la mită.
Pentru că vreau ca Bulgaria să fie prosperă şi liberă, ţin să vă vorbesc direct, ca un prieten bun.
Motivul pentru care mulţi bulgari sunt săraci este că sunt aduşi în această stare de către o clasă politică coruptă care profită pe socoteala poporului.

Bulgaria are nevoie de libertatea de exprimare


 Eurodeputatul Slavi Binev mi-a spus că, pentru a prospera, Bulgaria are nevoie de libertatea de exprimare, de o presă liberă, de libertatea de a înfiinţa şi desfăşura o activitate de afaceri fără manipulare, de un sistem judiciar independent, precum şi ca politicienii să nu mai cumpere voturile oamenilor cu promisiuni false. Sunt în întregime de acord cu el.
Pentru Bulgaria, emigrarea în masă va însemna un mare exod al creierelor, atunci când tinerii voştri inteligenţi şi cu cele mai înalte studii vor pleca în Europa de Vest, iar statul vostru va fi cel mai păgubit din cauza aceasta.
Uitaţi-vă la ceea ce s-a întâmplat în alte state, cum ar fi Letonia, unde multe oraşe au fost golite de tinerii lor plini de viaţă şi talentaţi.
Emigrarea în masă este rea pentru voi, şi este rea şi pentru noi, în Marea Britanie.
Este destul de normal şi raţional faptul că mulţi bulgari îşi doresc să ducă o viaţă mai bună, dar emigrarea în masă din Bulgaria spre Marea Britanie nu este soluţia. A pune capăt corupţiei politice în ţara voastră mult-iubită, este.
Al dumneavoastră, întru solidaritate şi libertate,
Nigel Farage, eurodeputat