Mascaradă abjectă. Sistemul l-a impus (prin Dragnea) pe Mihai Tudose, trecut prin filieră SUA-NATO-SRI-MApN. Apartenenţa lui Tudose la PSD este mai degrabă un detaliu birocratic, iar faptul că partidul (şi aliatul ALDE) acceptă aşa ceva arată precaritatea mediului politic şi chiar a existenţei statale a României.

© my angry rants


29 ianuarie 2013

FMI şi gâsca lui Stalin sau reţeta de condus popoare




Un prieten adevărat, un mare cărturar şi un mare evreu român, care iubeşte România cu toată fiinţa sa, ca nimeni altul, mi-a adresat, acum câteva zile, o corespondenţă electronică surpriză. La o vârstă onorabilă, omul acesta, are spiritul neatins, radiind un umor de cea mai înaltă calitate.

Este vorba de strălucitul profesor Ilie Gilbert, brăilean prin naştere, vorbitor de o neaoşă limbă română, deşi a părăsit ţara, din considerente politice, încă din anul 1950. Distinsul profesor, creatorul „Conviviologiei” (ştiinţa de a trăi în armonie), mi-a trimis, tocmai din Brazilia, ţara în care s-a stabilit de mai bine de o jumătate de secol, o nostimadă uşor sinistră, hai să-i zicem glumă, până la urmă, care, negreşit, m-a pus pe gânduri, dar m-a şi inspirat, în cele din urmă.

Ce-mi scrie profesorul?

„După ce Rusia bolşevică a devenit, cu ajutorul puterilor occidentale, stăpână  pe jumătate din ţările Europei, Stalin – atotputernicul lider comunist – a convocat la Kremlin pe toţi şefii statelor comuniste, pentru un instructaj asupra metodelor de conducere a popoarelor.

Drept material didactic, fiecare participant trebuia să aducă o gâscă. Imediat, noii conducători au procurat câte o gâscă, au pus-o la îngrăşat şi au făcut o colivie pe măsura situaţiei lor.

La data stabilită s-au adunat în sala mare a Kremlinului toţi cei invitaţi şi gâştele lor. 

Cu vreun sfert de oră întârziere a apărut pe uşa care ducea la tribună şi Stalin, însoţit de o gâscă slăbănoagă, fără nici un fel de colivie şi care era tot timpul cu gâtul întins la buzunarul de unde îi dădea din când în când câte un grăunte.

După ce s-au ridicat toţi în picioare şi s-au gratulat reciproc, Stalin le-a cerut să deschidă coliviile şi să dea drumul la gâşte. Acestea, când s-au simţit libere au plecat care încotro neluând seama pe stăpânii lor. 

Singură gâsca, cea a lui Stalin, a rămas credincioasă şi atentă la buzunarul din care i se dădea din când în când câte un grăunte.

În această situaţie Stalin a tras următoarea concluzie: „Vedeţi ce se întâmplă dacă le-aţi dat mâncare pe săturate! nu vă mai recunosc. Gâsca mea, ţinută cu câteva grăunţe să nu moară de foame, este cea mai credincioasă fiinţă. 

La fel trebuie să vă purtaţi cu popoarele dacă vreţi să fie credincioase şi să nu vă creeze probleme.”

Fondul Monetar Internaţional, organizaţie internaţională alcătuită din aproape 200 de state şi constituită spre a promova, în principal, o economie mondială sănătoasă, garanţii pentru stabilitate financiară  şi comerţ internaţional dinamic, obţinerea unui nivel înalt de ocupare a forţei de muncă, măsuri nedisciminatorii pentru combaterea sărăciei, a devenit încetul cu încetul un mareşal cu puteri globale, învestmântat în tunica lui Stalin. În noua sa ipostază, Fondul a trecut la condus popoare după modelul stalinist.

România loviturii de stat, din decembrie 1989, a fost predată-furată la cheie călăilor cominternişti, adică urmaşilor lui Stalin, fără datorii externe, cu mijloace materiale, circulante şi financiare asiguratorii întregii economii, pentru următorul an finaciar.

În nici două decenii ţara voievodală a românilor dintre  Dunăre, Carpaţi şi Nistru a fost trântită la pâmânt, violată, apoi înjunghiată şi, ulterior, devalizată, fără milă, pentru ca, în final, să fie amanetată băncilor şi Fondului contra unor sume care depăşeşte suta de miliarde de euro. România a devenit unul din popoarele morulă din flancul sud – estic al Uniunii Europene. De curând, a primit o nouă vizită a experţilor financiari ai lumii. Această primă vizită de la victoria electorală a USL, reprezintă un ceremonial sfidător de prezentare a noului model de gâscă, de către Fond. Discuţia cu hingherii finaţelor lumii se va desfăşura, probabil, pe marginea imensului succes electoral cu care actualul guvern malagambist se mândreşte şi se îmbată de mai multe săptămâni.

Toate negocierile care se vor duce cu noii reprezentanţii ai Stalinului clonat conţin în ele amprenta doctrinară pe care v-am descris-o mai sus.

FMI îi va sugera guvernului de penali şi corupţi condus de premierul gâlcevitor, să reuşească punerea în operă a a Bibliei Fondului, parte din versetele ei satanice, fiind deja  propuse în programul de guvernare uselist, fără ştiinţa poporului, conform regulei.

Dorinţa Fondului este ca ţărişoara noastră flămândă, gemând de taxe, materii prime ieftine şi multă sărăcie, să îşi platească, la timp, toate împrumuturile acordate, în visterie rămânând doar boabele necesare din care gâsca numită România să poată fi hrănită atât cât să rămână lângă stăpân. Precum gâsca ui Stalin.

Urmează vorbele sforăitoare precum că Romania trebuie să îşi găsească un echilibru „macromicroeconomic”, iar pentru aceasta este nevoie să reducă cheltuielile bugetare, să vândă tot ce mai are de vândut, să-şi suţină moneda cu banii din „SC Cutia Milei – Daniel SRL”.

Consecinţa acestor măsuri impuse şi nu negociate, înseamnă salarii tot mai mici, pensii şi mai mici, beneficii sociale zero şi reforma statului (înlocuirea hoţilor precedenţi cu cei actuali), regionalizare (spre a avea opt preşedinţi şi opt miniguverne regionale), deci mai multă sărăcie. În loc de cinci boabe de grăunţe pe zi, gâsca FMI (Românica) va mânca doar trei. Guvernul proaspăt ales şi plin de „succesuri”, raportează stăpânilor înaripatei, mai multe cioace. Una din cioacele de bază propuse ar fi convingerea reprezentanţilor Fondului ca tezele USL sunt cele care permit menţinerea echilibrului bugetar al Romaniei, adică al sărăciei. Şi ne referim aici atât la creşterea încasărilor la bugetul de stat (alte taxe sau mărirea celor existente), cat şi la scăderea cheltuielilor bugetare (altă cioacă), dacă ne gândim la slobozirea miilor de funcţii bugetare şi la cele două instituţii gonflable, mari consumatoate de fonduri bugetare: Parlament şi Guvern.

Avantajul pe care îl are partidul unic, în această negociere, este schimbarea negociatorului şef al FMI pentru România. În locul lui Jeffrey Frank, omul cu pantofii găuriţi de atâta globetrotterism, cu ceva „eşece” prin America de Sud, este înlocuit cu un olandez zburător, Jules Erik J. De Vrijer, probabil nonmormon, dar un amabil finanţist care înţelege mai bine modul de promovare a deciziilor înlăuntrul programelor de conducere a popoarelor. Adică o hrană fără proteine gâsculiţei, numită Guvernul României,  spre a nu-şi părăsi stăpânul niciodată.

În consecinţă, negocierile vor pune lucrurile la punct cu noul guvern docil, o gâsculiţă care face ga-ga-ga, la semnul noului Stalin, alergând ştrengăreşte după  domnul De Vrijer, să prindă bobiţele de grăunţe căzute din buzunarul tunicii sale occidentale.

Vom fi martorii altor împrumuturi împovărătoare, deoarece agenda politico-electorală pentru viitori ani va fi densă şi condensă, lacomă de bani, vor urma privatizările pe doi lei a sistemului energetic naţional, vânzarea ilegală  a combinatelor energetice şi a societăţilor strategice. Cine le dă lor dreptul să vândă averea noastră? Ei se poartă cu România ca nişte proprietari, fără a fi proprietari. Pentru că poporul de proşti a fost învăţat să tacă.

Noii şi actualii guvernanţi cedează, gratis, industria strategică energetică şi transformă, fără ruşine, România într-o ţară africană. Gâsca, adică Guvernul, este pe moarte şi în opinia lui Stalin, pardon, a Fondului, asta se cheamă nu corupţie ci inalta tradare!

Negocierile se fac, îndeobşte, în genunchi. România nu mai are capacitate de reacţie, deci nu mai are mândrie şi diplomaţie iar lichidarea ultimelor ramăşiţe de economie românească etatică va arunca acest popor spre propria sa pieire. Politicienii ne-au clasat pe ultimul loc la sărăcie în Uniune.

Românul, rămas fără cele şapte inimi de aramă, urmează să plătească pe propriile lui resurse tot atât cât îi costă pe Occidentalii din Uniunea Europeană să se aprovizioneze din Rusia. Deci, e un fel de interdicţie pentru români de a beneficia de propriile lor resurse la preţuri avantajoase, mai ieftin, cu alte cuvinte, şi asta se face în numele liberalizării la ansamblul UE. Cât cinism şi câtă ură faţă de această ţară!

Încet, încet, dar sigur,  vom scăpa de „ultimile pietre de moară” ale economiei româneşti prin privatizare sălbatică, pierzând CFR Marfă şi Oltchim, la pachet, probabil, cu Transelectrica, cu Romgaz, cu Transgaz şi cu toate celelalte, stabilite de guvernanţii penali ai României „by accident”.

Un nou acord cu FMI nu-şi va mai  avea nici un rost, statul român fiind exclus de la orice masă a marilor decizii în domeniul economiei româneşti, Ţara Mioriţei nemaiprezentând niciun fel de interes pentru conducerea Fondului. Stalin Clonatul – FMI, vine în România cu câteva boabe de grăunţe în buzunarul de la pieptul tunicii Armani sau Gucci spre a hrăni gâsca lui Stalin.

Statul român este scos la vânzare fără remuşcări şi fără neruşinare.

Urmează, la final, să fie date pe nimic resursele naturale care nu au fost privatizate până acum şi pentru care au avut loc ample dezbateri cu gâsca românescă. Roşia Montană se va da rapid, şi ea, în ciuda oricăror manifestaţii. Undeva prin nişte birouri capitonate se calculează, deja, profiturile rezultate din exploatarea viitoare a aurului românesc.

La toate acestea, să mai adăugăm şi unda cea verde dată lui Chevron pentru exploatarea gazelor de şist de către guvernul mitoman şi mitocan. Acelaşi guvern care striga, prin gurile îmbătate şi urît mirositoare a seceră şi ciocan de le crăpau bojocii cum că România nu-i de vânzare. Au ţipat şi au câştigat.

Despre dezvoltarea economică a României nici nu se poate vorbi în condiţiile impuse de FMI ţării noastre, astfel spus, România va rămâne, de azi înainte, o ţară care se întoarce la trecut.

Vom aplica tot mai multă salivă pe pantofii găuriţi  ai FMI, spre a-i lustrui cu nădejde, ca pe nişte încălţări de preţ. Pantofii Fondului au devenit botoşeii cu ciucurei de aur pe care-i mângâie lingăii politicii româneşti, de fapt, nişte hoţi emanaţi din miasmele revoluţiei trădate.

Cioaca aceia cu negocieri, cu scrisoari de intenţie sunt poveşti de adormit copii. Puterea de a gândi, de a interpreta, de a negocia lipsesc cu desăvârşire: din momentul când Fondul a luat pe inventar gâsca lui Stalin, nu mai este nimic de făcut decât ca aceasta să asculte atennt vocile înalţilor funcţionari ai Băncii şi să stea cuminte cu ochii boldiţi la buzunarul directorului FMI pentru a scoate un bob de grăunte, pe care să-l cigulească, bucurându-se dând din coadă.

România nu mai este o ţară dezvoltată şi nu mai pune probleme. Cu un buget sărac la apărare, nu putem avea diplomaţie iar concetăţenii noştri unguri se poartă în Transilvania exact precum ungurii la Budapesta. Şi toţi ai noştri tac într-o neterminată noapte a laşităţii. Măcar de de-ar face un mic efort  această gâscă, numită guvern, să ţipe pentru a salva, de astă dată, România şi nu Capitoliul, aşa cum au făcut strămoaşele ei pe vremea Romei antice.

Ţara a intrat supusă în rândul suratelor subdezvoltate, deci coloniale,  românilor fiindu-le vândute averea fără să fie consultaţi. Noi nu ne vom mai reveni niciodata, pentru că elita politică alogenă nu are un asemenea interes iar păstorii neamului au fost risipiţi sau, pur şi simplu, au fost lichidaţi.

Iar pentru a supravieţui şi a fi jumuliţi bine nu ne trebuie decât un pumn de grăunţe pentru toţi.

Reamintim avertismentul, făcut în anul 1940, la Alba Iulia, de către Generalului Ion Antonescu: „Să nu uităm că istoria nu va uita pe vinovaţi; şi vinovaţi suntem cu toţii: unii, pentru că am tăcut; alţii, pentru că am greşit; cu toţii, pentru că am suportat.”

2 comentarii :

Riddick spunea...

Povaţa e valabilă, dar Ilie Gilbert e un colaboraţionist al regimurilor Ceauşescu şi Iliescu.

Anonim spunea...

O radiografie a popoarelor gasiti aici http://www.sunt-roman.ro/?p=339. Restu e o partitura dintr-un recviem.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Horia-Roman Patapievici, 2009: "Ei bine, teza mea este că Parlamentul European, care funcţionează mai degrabă ca un club de influenţare şi de lobbying decât ca un parlament obişnuit, e chemat să joace, pentru viitor, rolul corpului politic absent. Rolul său îmi pare a fi acela de a forma o comunitate politică provizorie, în vederea realizării treptate a comunităţii politice permanente, care, în proiect, ar fi demosul european. Parlamentul European este, prin urmare, un fel de corp politic european avant la lettre: în el, aşa zicând, se experimentează in vitro poporul politic european".

Postări populare (nu P.P.E. !):