03 decembrie 2012

Baba Reding spune poveşti



... si câtă ipocrizie, să pomeneşti despre democraţie, când ai deja două referendumuri cu NU, şi când ştii bine că lumea nu vrea aşa ceva !


O viziune puternica asupra viitorului. De ce avem acum nevoie de Statele Unite ale Europei

de Viviane Reding

"Gorgona"
Pentru a ieși din prezenta criză financiară și a datoriilor, Uniunea Europeană  trebuie să urmeze calea Statelor Unite ale Europei. Această cale ar avea ca rezultat mai multă democrație și un model de guvernare care desprinde învățămintele corecte din greșelile trecutului.

                            „Va veni o zi în care vă vor cădea armele din mâini, în care un război între Paris și Londra, între Petersburg și Berlin sau între Viena și Torino va părea cel puțin la fel de absurd ca un război între Rouen și Amiens sau între Boston și Philadelphia. Va veni o zi în care voi , francezi, ruși, italieni, englezi, germani, voi toate națiunile continentului, fără să vă pierdeți calitățile distincte și glorioasa voastră individualitate, veți fonda o unitate superioară și veți construi fraternitatea europeană…”

Această viziune a Statelor Unite ale Europei a fost formulată de scriitorul francez Victor Hugo deja la mijlocul secolului al XIX-lea. Colțul nostru de lume mai avea să cunoască însă conflicte sângeroase, conflicte care erau să distrugă Europa, în cel mai brutal mod cu putință, de două ori în decursul a douăzeci de ani. Și totuși, noi europenii am realizat un lucru extraordinar, de care ar trebui să fim foarte mândri. În prezent, în Uniunea Europeană trăiesc peste 500 de milioane de cetățeni în pace și în libertate. Peste 315 milioane de cetățeni folosesc aceeași monedă, moneda euro. Dacă luăm în considerare știrile referitoare la criză, s-ar putea crede că Europa nu se află într-o situație tocmai bună. Într-adevăr, mai multe state membre ale UE se confruntă cu probleme serioase. Cu toate acestea, scenariile de groază privind destrămarea zonei euro, prezise atât de des în ultimele luni, nu s-au adeverit. Și nici nu se vor adeveri.

Acum este important să stabilim reperele corecte pentru viitor. Pentru rezolvarea cu succes a problemelor este nevoie și de o analiză adecvată a cauzelor.


În 1991, când în orașul Maastricht din Țările de Jos lua naștere uniunea monetară, s-a creat o Bancă Centrală Europeană independentă, însă nu și un guvern economic european. Puternicului președinte al Băncii Centrale Europene nu i-a fost pus alături un ministru de finanțe european, ci 17 miniștri de finanțe naționali.

Există  o monedă europeană comună, dar nu și un buget european comun considerabil, care să poată fi folosit în mod eficient în scopuri politico-economice. În Europa au loc dezbateri dramatice care durează luni de zile pentru a hotărî dacă la nivelul UE trebuie să se aloce 1 % sau 1,05 % din PIB-ul european ca fond financiar comun sub forma bugetului Uniunii Europene, iar în același timp suntem mirați de faptul că noi, europenii, întâmpinăm mai multe dificultăți decât SUA atunci când trebuie să mobilizăm creșterea economică pe continentul nostru. În Statele Unite, Washingtonul dispune de un buget federal de aproximativ 35 % din produsul intern brut.

Dacă  se doresc politici bugetare solide și solidare în același timp, atunci este nevoie de un ministru al finanțelor european, cu drepturi clare de intervenție în statele membre, care să răspundă în fața Parlamentului European. De asemenea, este nevoie de un buget european care să dispună de mijloace pentru modelarea unei reale politici de stimulare a creșterii economice, în interesul tuturor europenilor.

În ultimii trei ani au fost depuse eforturi susținute pentru a stabiliza uniunea monetară. Mecanismul european de stabilitate (MES) nou creat, care poate debloca până la 500 de miliarde EUR, reprezintă o realizare istorică. Același lucru este valabil și pentru pactul fiscal, pe baza căruia 25 de state europene s-au angajat ferm să asigure finanțe publice solide și să frâneze îndatorarea publică. De asemenea, acțiunile Băncii Centrale Europene sunt de o importanță inestimabilă pentru ca moneda euro să rămână stabilă. Toate aceste măsuri sunt importante pentru combaterea crizei. Ele ne ajută să câștigăm timp, însă nu pot să înlocuiască măsurile de stabilizare durabilă a șubredei construcții de la Maastricht.

Este necesară o consolidare radicală a fundamentelor politice și democratice ale Uniunii Europene din prezent. În toiul crizei, atât pactul fiscal, cât și Mecanismul european de stabilitate (MES), au trebuit să fie instituite în afara tratatelor europene. Însă, din punct de vedere democrat și parlamentar, aceasta nu poate și nu trebuie să devină o practică permanentă. Deciziile nu trebuie lăsate numai în seama troicilor de experți financiari independenți. În opinia mea, corectitudinea sau incorectitudinea unor astfel de prevederi ar trebui să facă obiectul unor dezbateri publice în cadrul Parlamentului European. La începutul acestui an, cancelarul german Angela Merkel a lansat îndemnul ca instituția Comisiei Europene să fie transformată într-un guvern european. Consider că această schimbare de noțiune este corectă și chiar necesară. Eu însămi am fost aleasă de cinci ori consecutiv în Parlamentul European de către cetățenii din Luxemburg și mi se pare de dorit ca alegerea prealabilă în Parlamentul European a unui comisar să devină o regulă pe viitor. Alegerile europene din 2014 reprezintă următoarea șansă de a vota aceste modificări.

Pentru Statele Unite ale Europei avem nevoie de un sistem bicameral, precum cel din SUA. Într-o zi vom avea poate nevoie de un președinte al Comisiei Europene ales în mod direct, astfel cum a propus ministrul de finanțe al Germaniei, Wolfgang Schäuble, și astfel cum a fost recent înscris în programul Partidului Popular European. Alegerile prezidențiale din Statele Unite ale Americii ne-au reamintit în mod impresionant efectul mobilizator pe care alegerea unei persoane îl poate avea asupra unui continent întreg. Acest lucru presupune însă ca politicienii să aibă disponibilitatea și capacitatea de a purta un dialog direct cu cetățenii, chiar dacă un astfel de dialog are loc într-o primărie din cel mai ascuns colț din Ohio. În Europa, numai candidații poligloți ar avea o șansă într-o campanie electorală directă.

Desigur că nu putem realiza Statele Unite ale Europei de pe o zi pe alta. Pentru a face acest lucru vom avea nevoie, cu siguranță, de tratate noi, iar Germania va trebui poate chiar să își modifice legea fundamentală. Va trebui să răspundem și la întrebarea dacă toate statele membre ale UE sau numai statele membre din zona euro vor cuteza să se angajeze pe calea unei Europe federale. Poziția Marii Britanii va juca un rol decisiv în acest sens. În cartea lor „De data asta e altfel”, economiștii Kenneth Rogoff și Carmen Reinhart afirmă, pornind de la o analiză detaliată a crizelor financiare din ultimele opt secole, cele ce urmează:

                            „Sub presiunea crizei se va crea o dinamică pe care astăzi nu ne-o putem imagina: în final s-ar putea ca Statele Unite ale Europei să se nască mai repede decât ne-am fi închipuit”.

Articol scris de Viviane Reding si pus la dispozitie de Reprezentanta Comisiei Europene in Romania. Viviane Reding este de naționalitate luxemburgheză, are 61 de ani și este vicepreședinte al Comisiei Europene și comisar pentru justiție, drepturi fundamentale și cetățenie.

3 comentarii :

Riddick spunea...

Primul lucru pe care l-am putea face noi împotriva "planului" ar fi să nu votăm Partidele Trădării (USL, ARD, UDMR). Să nu ajungem ca-n Siria...

Cam ca acolo am ajunge.

Camelian Propinatiu spunea...

România are intelectuali, nu si infrastructura intelectuala de nivel occidental.

Riddick spunea...

Cine s-o fi făcut-o ?!


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Marius Stoian, 2013: Regionalizarea - "un episod al Marelui Proiect European, care, într-un ciclu de câteva secole va dezmembra pentru a recompune o altă realitate antropo-geografică în termenii, acum futurişti, ai unei naţiuni europene cu 'dialecte' naţionale de muzeu etnografic".

Postări populare (nu P.P.E. !):