Dacă e adevărat, rețeaua trebuie adusă în fața justiției, ori anihilată prin orice alte mijloace

Money.ro:

Teoria Conspiraţiei: Ion Iliescu a revenit în forţă la "butoane"

Evenimentele din decembrie 89, care au permis "emanaţia", lui Ion Iliescu şi a FSN, nu au fost elucidate nici după 22 de ani. Aceasta a permis elaborarea unor teorii ale conspiraţiei, care se bazează pe amestecul URSS, cu acceptul puterilor occidentale. Lupta pentru legitimarea USL pe prima scenă a ţării şi a lui Crin Antonescu ca preşedinte al României, în absenţa unui scrutin parlamentare, conduc la dezvoltarea unor teorii asemănătoare.

Implicaţiile unei schimări bruşte de direcţie a României, reorientându-se spre est, întăresc teremerile că Federeaţia Rusă caută refacerea sferei sale de influenţe din perioada războiului rece. Dacă în decembrie 89, Iliescu telefona la Moscova pentru a raporta "cine suntem şi ce urmărim", în prezent luăriile de poziţie ale fostului preşedinte s-au înmulţit şi par a trasa strategia USL. revenirea în prim planul politicii autohtone nu este de bun augur, mai ales prin pespectiva politicii promovate de el cât a fost preşedintele României.

Mulţi analişti politici au remarcat asemănările izbitoare între evenimentele care au adus la putere FSN-ul în 1990 şi modul în care USL încearcă să preia controlul total asupra instituţiilor statului înainte de desfăşurarea alegerilor parlamentare programate pe 20 noiembrie. Cea mai comentată este atitudinea Rusiei faţă de actorii de pe scena politică românească, neschimbată de 22 de ani. Vocea Rusiei, postul oficial de radio al Guvernului de la Kremlin, susţine puterea actuală, în timp ce oficialii europeni şi americani sunt tot mai critici cu noua putere instalată la Palatul Victoria.

O izolare pe plan internaţional nu ar face decât să acceleze o apropiere de Rusia. Astfel, deşi la nivel declarativ, Guvernul de la Bucureşti pretinde că este gata să respecte normele şi angajamentele europene, în realitate nu se arată afectat de criticile severe ce-i sunt aduse.

Tot la fel cum FSN-ul manifesta o atitudine agresiv anti-occidentală în 1990 ("Nu vrem bani! Nu vrem valută!.Vrem pe ... Bip!... Bip!" slogan care exprima susţinerea totală a electoratului femin faţă de principiile de politică externă ale premierului de atunci, Petre Roman), Victor Ponta adoptă aceeaşi atitudine sfidătoare în raport cu puterile occidentale.

Crin Antonescu nu se lasă nici el mai prejos la capitolul declaraţii belicoase la adresa instiuţiilor occidentale. „Nu se poate să fii ditamai preşedintele Comisiei Europene, domnul Barroso adică, şi din vacanţă, de undeva, să mai trimiţi o scrisoare lui Ponta fără să ştii ce s-a întâmplat aici! Nu se poate să tratezi atât de neglijent un aliat!", declara recent Crin Antonescu, preşedinte interimar. Însă principalul cal de bătaie al cuplului de la vârful USL este cancelarul german Angela Merkel: "Nu Angela Merkel votează la referendumul de pe 29 iulie.... Din cauza minciunilor lor cu lovitura de stat, ... oamenii îşi închipuie că suntem în Siria!", s-a răţoit Ponta la Merkel, când cancelarul german i-a solicitat respectarea statului de drept.

Însă ce a provocat nervozitate maximă a fost scurta vizită de informatre efectuată de subsecretarul de stat al SUA, Philip Gordon. Acest eveniment a fost prilejul unei explozii de reproşori la adresa "imperialiştilor de americani". Iată o mostră din gândirea lui Ion Iliescu, preşedintele de onoare al USL: „Sosirea intempestivă la Bucureşti a subsecretarului de stat al SUA şi opiniile exprimate cu acest prilej - vădit influenţate de campania de dezinformare reuşită de partizanii domnului Băsescu (reflectate, de altfel, şi în declaraţiile domnului Barroso) - constituie un fapt regretabil".

Ceea ce a spus Philip Gordon la Bucureşti este deosebit de grav pentru o ţară membră NATO: „SUA vor să vadă un Parteneriat Strategic de durată între ţările noastre. E greu să continue dacă există semne de întrebare legate de legitimitatea procesului democratic". Însă o asemenea atenţionare, care nici nu se mai încadrează în limbajul diplomatic, nu face decât să înteţească seria atacurilor la adresa statelor, cu care de altfel ne aflăm în diverse alianţe politice şi militare.

Dacă analizăm comportamentul guvernului USL, atât pe plan intern cât şi pe plan internaţional se poate observa dezinteresul faţă de eventualele sancţiuni ce ar putea fi impuse României pentru deraierea de la principiile democratice. Sancţiuni care se pot materializa prin tăierea surselor de finanţare a deficitului de cont curent.

Aceasta ar semnala existenţa unui plan B în cazul în care România ar fi marginalizată în cadrul structurilor Uniunii Europene şi ale NATO. În acest caz, resursele naturale şi materiile prime ale Federaţiei Ruse ar reprezenta o soluţie pentru funcţionarea economiei naţionale, bazată pe o industrie ale cărei produse sunt caracterizate prin valoare adăugată redusă. Astfel, o schimbare geopolitică, care ar include România, nu ar mai fi doar o simplă speculaţie rezultată din teorii conspiraţionale. O infirmare poate veni după clarificarea actualei crize politice. Din păcate ar putea fi şi o confirmare nedorită, care nu va aduce vreun câştig românilor şi care, contrar aparenţelor, este o ameninţare cât se poate de reală.


Curentul:

Bolșevicul de la Lubianka, Ilici Iliescu, dirijorul noii „mineriade politice” 

Justiția în colimatorul USL

Zămislit din meandrele comunismului și promotor constant al curentului cominternist, Ivan Ilici Iliescu nu se descotorosește nici în cele mai adânci bătrâneți de această haină roșie. Nici măcar în cel de-al doisprezecelea ceas, bătrânul comunist cu idei puține dar fixe nu lasă România să respire aerul democrației și își bagă coadă, mai rău ca Scaraoțchi, în toată politichia perversă pe care a însămânțat-o după 1989. Un semănător al germenilor urii și al dezbinării în societatea românească. Un perestroikist cu accente staliniste care nu a încetat să slujească idealurilor Internaționalei comuniste, cea care avea ca scop lupta prin toate mijloacele posibile, inclusiv lupta armată, pentru răsturnarea burgheziei mondiale și pentru formarea unei republici sovietice internaționale, ca un stadiu de tranziție către abolirea definitivă a statului. La fel de anarhic acționează și Ilici la peste cei 80 de ani ai lui, continuând să fie un soldat devotat cauzei. Dacă în plan personal nu s-a putut împlini ca om pentru a procrea, acesta și-a canalizat treptat toate energiile roșii acumulate în anii tinereții la Lubianka către nenorocirea poporului român în admirația sa enormă pentru modelul rusesc pe care și l-a dorit întotdeauna în țara sa. Un om politic emasculat care nu a reușit niciodată să aibă curaj de a-și depăși condiția de a face lucrurile cu „jumătate de măsură”, dar care a lăsat în urmă epigoni mult mai rapace decât el. Iliescu nu a fost niciodată adeptul statului de drept și al separației puterilor în stat, principii democratice indispensabile. Întotdeauna bătrânul siloviki a lucrat pentru ca politicul să fie un fel de „mama Rusiei” iar celelalte puteri în stat să fie doar marionete satelitare într-un lagăr sovietic. Ceea ce însă este și mai grav este că această manie a sa a fost sădită pe rând și în mintea pușcăriașului Adi Năstase și progeniturii sale – Victor Ponta. Același dispreț pentru aceste valori indispensabile pentru o democrație și aceeași dorință de a acapara toate pârghiile de putere într-un stat pentru a le subordona factorului politic. 

Troglodiții autarhiei

Asta își dorește cel care are mâinile mânjite cu sângele tinerilor morți la Revoluție pe a căror cadavre s-a cățărat în dealul Cotrocenilor. Același mâini mânjite cu sângele morților mineriadelor pe care le-a ordonat pentru a pune cu botul pe labe Executivul de atunci. Același slogan al Kominternului care vorbea „inclusiv lupta armată” pentru atingerea obiectivelor politice. Călare pe spinarea unor troglodiți scoși din mine, brute care au bătut cu bestialitate tot ce au prins în cale de la copii, femei, tineri și bătrâni, Ilici a reușit să-și impună punctul de vedere. Evident, în cel mai „democratic” mod ce aduce aminte de dresorii săi de la KGB. Miercuri, a venit rândul pentru ca Ilici să dea tonul în USL pentru o nouă diversiune ce are ca țință Justiția. A treia putere în stat care și-a câștigat cu greu în ultimii ani un strop de independență, domeniu în care încercăm să progresăm pentru a scoate capul în civilizație. Dar bătrânul edecar știe foarte bine că odată „independizată” justiția, nu va mai exista posibilitatea împlinirii visului său de a vedea, ca pe vremurile bune ale PCR-ului, toate puterile din România la picioarele politicului. Un alt vis umed al lui Ilici îl reprezintă rolul centrist al Parlamentului, idee vehiculată mereu de USL cum că acest for al fi cel mai reprezentativ pentru poporul român iar celelalte ar avea rol secundar.

Bătrânul edecar vrea sânge justițiar pe bot

În această logică expusă mai sus, criminalul bolșevic a făcut ieri o serie de remarci la adresa justiției și a justițiarilor, folosind o serie de epitete care asupra acestora. „Nu credeam că, după Revoluția din Decembrie 1989, îmi va fi dat să asist la asemenea manifestări de un primitivism feroce – procurori care dau navală peste oameni în case, în mediul rural, pentru a-i chestiona dacă au fost la vot pentru Referendum. În ce lume trăim ?!!! De unde au răsărit asemenea specimene, venite parcă din grote primitive? Dar, mai ales, cine i-a trimis într-o asemenea misiune?”, a vituperat Ilici în propria mizerie de blog. Oare tocmai acesta a uitat de „manifestările de un primitivism feroce” ale minerilor aduși din ordinul său la București? „Cât mai poate eluda realitatea acest bolșevic nenorocit”, este cu siguranță o întrebare de bun-simț pentru toate victimele Revoluției și Mineriadelor? Pe parcursul zilei de miercuri, întreaga Uniunea Social Democrată a preluat această temă, fapt ce arată că USL este condusă încă de teoriile iliescianiste de tip neo-comunist. Această flegmă din gâtul bolșevicului a ajuns pe buzele lui Ponta care a preluat pasa de la Ilici în încercare de a lovi în procurorul general al României, Laura Codruța Kovesi. De ani de zile această reprezintă o nucă mult prea tare și foarte periculoasă pentru politicienii de tip Cătălin Voicu care încurcă această funcție cu oportunitățile de infracționalitate fără pedeapsă. Astfel, Ponta a ieșit imediat după afirmațiile lui Ilici și a spus că Kovesi trebuie sa facă presiuni „asupra celor pe care el i-a numit în funcţii, să oprească această operaţiune abuzivă fără precedent în cei 22 de ani, fie să înţeleagă că se va întoarce la Cotroceni exact cum a fost Nicolae Ceauşescu în 1988 şi 1989, adică aşteptând sfârşitul”. Atacurile inițiate de Ilici asupra Justiției au fost preluate de Antonescu care a ieșit și el cu un atac feroce asupra procurorului general pe care o vrea chemată pentru a răspunde în fața Parlamentului. Bineînțeles, că acest lucru nu intră în atribuțiile Parlamentului sau obligațiile Justiției. Dar așa vor Ilici și Antonescu, doi comuniști sadea. "Având în vedere amploarea lor (a cercetărilor, n.r.), având în vedere modalităţile fără precendent – pentru că cel puţin din cât cunoaştem istoria României, de la colectivizarea forţată din anii 50 un asemenea desant de procurori din poartă în poartă în satele româneşti nu s-a mai cunoscut - având în vedere faptul că acelaşi Parchet, cu aceiaşi conducători, cu prilejul altor alegeri, altor plângeri formulate în legătură cu posibile fraude electorale nu a acţionat aprope deloc nicidecum în asemenea proporţii, cred că e necesar, şi cer pe această cale Procurorului General al republicii, să ofere explicaţii publice în legătură cu natura, cu mijloacele şi cu scopul acestor cercetări", a declarat și Antonescu. 

Pohta lui Ilici excede legea

Dar pohta ce pohtește Ilici, dar și acoliții săi, de a aduce Procurorul General în fața partidului-stat nu este una conformă cu legea. Sau poate vrea ca aceasta să vină direct în fața Tribunalui Poporului și să fie judecată eventual de o nouă Alexandra Sidorovici (soția bolșevicului Silviu Brucan – n.red.) care cerea pe bandă rulantă condamnarea la moarte a „dușmanilor poporului”. Judecatorul Cristian Dănileț, membru CSM, a precizat că audierea procurorului general al României în Parlament pe tema sutelor de anchete prilejuite de referendum, audiere cerută de Ilici Iliescu, este imposibila, "în virtutea principiului independentei justiției". "Dincolo de atribuțiile sale legislative, legislativul nu poate cenzura judecătorul, nu poate să îi adreseze ordine, nici să se substituie lui. Parlamentul nu trebuie să intervină în actul de justiție decât cel mult pentru acordarea amnistiei sau grațierii. Emiterea unor acte normative pentru a bloca procedurile jurisdicționale sau execuționale ori audierea judecătorilor în legătură cu soluțiile lor sunt inadmisibile", a explicat judecătorul Cristi Danilet într-o postare pe blog în care reia câteva argumente dintr-o lucrare recent publicata în revista Institutului Național al Magistraturii care tratează problema independentei magistraților din perspectiva standardelor internaționale. Judecătorul spune că afirmațiile de mai sus se referă la judecători, dar ele sunt valabile și pentru procurori, câtă vreme, în România, statutul lor este asemănător cu cel al judecătorilor. Mai mult, Cristi Dănileț reamintește că CSM s-a mai pronunțat pe această situație. "Astfel, în data de 24 mai 2007, Plenul CSM a decis în unanimitate ca 'procurorii nu pot fi citați și obligați să se prezinte în calitate de martori în fața Comisiilor parlamentare, deoarece, conform normelor constituționale, fac parte din autoritatea judecătorească'. De asemenea, s-a hotărât ca, în mod excepțional, pot participa în calitate de invitați la Comisiile parlamentare atunci când este necesară clarificarea unor aspecte de natură tehnică sau a unor informații de interes public", mai scrie judecătorul. Concluzia este că Ilici nu va ieși din politică decât cu picioarele înainte. Chiar dacă va sta în față sau în spate ca un păpușar pervers care strunește păpuși și cârlani. Un om obsedat de putere și de jocuri de culise, gata să jertfească ținte naționale pentru a-și hrăni orgoliul izvorât din crezul său neîntinat pentru comunism. O scursură a epocii moderne a României care va ajunge negreșit la coșul de gunoi al istoriei.