Dez-ocuparea: Pleșu și Cărtărescu, semnatari ai manifestului eurofederalist al lui Daniel Cohn-Bendit

13 iunie 2012

Pleșu și Cărtărescu, semnatari ai manifestului eurofederalist al lui Daniel Cohn-Bendit

Văzusem deja că apare și Herta Müller, acum am mai văzut alți trei: Mircea Cartarescu, écrivain; Ioana Pârvulescu, écrivaine; Andrei Gabriel Plesu, essayiste et ancien ministre roumain de la Culture.

Formularea e perfidă, pun cetățenii în față, dar cetățenii au loialități față de statele proprii, nu față de abstracțiuni:

Scopul fiind aici de a democratiza democraţiile naţionale cu scopul de a reconstrui Europa pe baza acestui strigăt de reunificare: “Nu întrebaţi ce poate face Europa pentru voi, ci ce puteţi face voi pentru Europa – Faceţi Europa!”.
Dorind “adunarea cetăţenilor obişnuiţi care acţionează independent” iniţiatorii textului fac din proiectul lor “un act de autocreare datorită căruia Europa ar obţine o nouă constituţie ‘de jos’”.

4 comentarii :

Gogu spunea...: Riddick, parca ziceai ca nu mai se foloseste paru, securea sau satirul ! Asa-i ?! Ei, bine, astia merira EXACT aceste ustensile Marat-iste ! Si sa nu-i uitam pe semnatarii declaratiei de la budapesta !!!!!; 6/13/2012
Riddick spunea...: Da. E bine să-i știe lumea pe toți.; 6/13/2012
Victor Roncea spunea...: Tare!; 6/14/2012
Riddick spunea...: ... și jalnic, în același timp.; 6/14/2012

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii ( Atom )

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."