15 martie 2012

Ilie Şerbănescu: BNR dă curs unei noi comenzi externe


Să nu ştie dl Isărescu că, în cazul României, este vorba dintre aceste două lucruri doar de o finanţare mai costisitoare, căci, după încheierea acordului cu FMI în vigoare, spaţiul de manevră al României în plan economic oricum se închide?! Prin acest acord, FMI dă lovitura finală: desfiinţează pur şi simplu economia românească şi desăvârşeşte controlul capitalului străin asupra tuturor sectoarelor performante şi nodurilor strategice prin forţarea  transferului către acesta a ultimelor redute ale statului român (rămăşiţele distri­buţiilor de energie, filonul rentabil din filiera minerit/ termocentrale, căi­le ferate, producţia hidro, poşta, sistemul de sănătate). Oare chiar nu-şi dă seama dl Isărescu că, în condiţiile de după actualul acord cu FMI, Ro­mânia înşăşi ca ţară nu va mai exista efectiv, că devine total neimportant (chiar indiferent) dacă acest ceva (care se numeşte încă România, dar tinde să devină doar un simplu teritoriu) va mai avea sau nu acord cu FMI şi că, în asemenea împrejurări, din absenţa unui acord cu Fondul, va rămâne doar scumpirea şi mai dramatică a finanţării?! 
Guvernatorul Isărescu i-a lăsat pro­babil uimiţi pe unii când a anunţat că România n-ar mai trebui să încheie un nou acord cu FMI. Uimire, desi­gur legată de faptul că dl Isărescu a fost un partizan declarat al acordurilor cu FMI, unul care, de la tribuna de care beneficiază, s-a străduit să găsească virtuţi acestora, chiar dacă nu existau sau atâţia nu le vedeau, şi, nu în ultimul rând, un promotor al respectivelor acorduri dintr-un motiv foarte prozaic: instituţia pe care o conduce şi parohia ei (sistemul bancar) constituie, în însăşi filozofia FMI, ceea ce ar fi de protejat chiar dacă omori economia, me­diul de afaceri, oamenii. Paroxismul a fost atins cu acordul încheiat cu FMI, care a stabilit, fără nuanţări, so­cializarea ravagiilor făcute de credi­tele bancare fără acoperire econo­mi­că pe seama salariaţilor, pensiona­rilor, contribuabililor şi a căderii economiei!

De ce n-ar mai vrea dl Isărescu un nou acord cu FMI?! Să fie vorba cumva de răul făcut economiei de aceste acorduri, chiar dacă constatat post-factum, deşi se vede cu ochiul liber?! Sau de închiderea oricărei perspective de dezvoltare pentru ţară în caz că aceasta rămâne la mâna programelor FMI?! Doamne păzeşte! Vălul misterului cade când dl Isărescu îşi spune motivele. Pur şi simplu este vorba despre ceea ce este prezentat drept o cerinţă ca România să-şi asigure nevoile de finanţare direct de pe pieţe!

Măi să fie! A nu mai apela la FMI şi a fi în stare să înfrunţi direct pieţele private înseamnă, în principiu, două lucruri: să te împrumuţi pentru acoperirea nevoilor de finanţare la costuri de două-trei ori mai mari şi, oarecum în contrapartidă, să poţi face în economie ceea ce crezi de cuviinţă, nu ce îţi dictează FMI.

Să nu ştie dl Isărescu că, în cazul României, este vorba dintre aceste două lucruri doar de o finanţare mai costisitoare, căci, după încheierea acordului cu FMI în vigoare, spaţiul de manevră al României în plan economic oricum se închide?! Prin acest acord, FMI dă lovitura finală: desfiinţează pur şi simplu economia românească şi desăvârşeşte controlul capitalului străin asupra tuturor sectoarelor performante şi nodurilor strategice prin forţarea  transferului către acesta a ultimelor redute ale statului român (rămăşiţele distri­buţiilor de energie, filonul rentabil din filiera minerit/ termocentrale, căi­le ferate, producţia hidro, poşta, sistemul de sănătate). Oare chiar nu-şi dă seama dl Isărescu că, în condiţiile de după actualul acord cu FMI, Ro­mânia înşăşi ca ţară nu va mai exista efectiv, că devine total neimportant (chiar indiferent) dacă acest ceva (care se numeşte încă România, dar tinde să devină doar un simplu teritoriu) va mai avea sau nu acord cu FMI şi că, în asemenea împrejurări, din absenţa unui acord cu Fondul, va rămâne doar scumpirea şi mai dramatică a finanţării?!

Tare îmi e teamă că dorinţa exprimată public de dl Isărescu dă de fapt curs unei "recomandări" venite chiar de la FMI, ce face parte din scenariul pe care acesta l-a întocmit pentru România. Prefaţa o constituie chiar acordul în vigoare, aşa-zis preventiv: FMI nu mai dă bani, ci doar pune condiţii, cu vehicularea balivernei că programul derulat pentru România ar fi ajutat-o să nu mai apeleze la FMI, când de fapt aceasta este obligată să recurgă la finanţarea mult mai scumpă de pe pieţele financiare (adică de la bănci şi alţi investitori privaţi).

De altfel, după încheierea acestui acord, FMI nici nu mai are ce căuta în România, pentru că va fi distrus tot în această ţară şi nu va mai avea ce să ceară statului român. Cel mult să-şi pună pistolul la tâmplă! Vrea însă să se asigure din timp că oamenii de aici (salariaţi, pensio­nari, contri­bua­­bili) vor rămâne înlănţuiţi la remorca băncilor străine şi altor împrumutători privaţi străini, al căror agent de vânzări a ajuns această instituţie numită pompos şi inexact Fondul Monetar Inter­naţional.

http://www.jurnalul.ro/editorial/bnr-da-curs-unei-noi-comenzi-externe-606831.htm

3 comentarii :

Crystal Clear spunea...

Parca traim intr-un film cu scenariul scris de Kafka

Riddick spunea...

Mă tem că e ciné-vérité.

Crystal Clear spunea...

Da !


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."

 

Postări populare: