Clasa Zero o moştenire toxică de la Guvernul Tăriceanu (NapocaNews)

Atât de mult tapaj se face zilele acestea pe tema înfiinţării clasei zero, cu copilaşi de cinci sau şase ani înregimentaţi la şcoală ca pe vremea decreţeilor comunişti. Cred că această lege au gândit-o miniştrii şi secretari de stat de la Învăţământ, care nu au nici cea mai mică legătură cu realitatea creşterii unui copil preşcolar. Ideea înfiinţării clasei zero nu este o invenţie a lui Funeriu sau Baba, ci o moştenire de la defunctul guvern Tăriceanu şi o moştenire toxică lăsată de Adomniţei. Păcat că Boc sau MRU se încăpăţânează să implementeze o aberaţie împotriva educaţiei şi sănătăţii copiilor români.

În 2007 am fost invitat, ca funcţionar, la o dezbatere publică legată de înfiinţarea clasei zero. Şedinţa se desfăşura la Casa de Cultură a Studenţilor în Sala Europa şi participa o secretară de stat a Guvernului Tăriceanu cu o mutră aproape identică cu a komisarului sovietic Ana Pauker. În sală erau prezenţi inspectorul general Arion de atunci, inspectori şcolari şi cunoscuţii directori locali de la liceele de fiţe din centru. Sosia Anei Pauker şi Arion încercau să convingă auditoriu că clasa zero este cea mai importantă invenţie educaţională a Guvernului Tăriceanu, că copilaşii de cinci şi saşe ani, care nici nu ştiu bine cum îi cheamă, vor fi responsabilizaţi opt ore pe zi să stea în bănci şi să înveţe carte ca nişte mici genii în şcoliile superaglomerate ale oraşului.La asemenea aberaţii ale unor oameni care nu au crescut în viaţa lor un copil nu a reacţionat niciun personaj prezent: director, inspector sau profesor. La un moment dat m-am ridicat în picioare şi am încercat să-i aduc cu picioarele pe pământ pe komisarii de la Bucureşti. Le-am explicat că am un copil de şase ani şi e foarte greu la vârsta asta să-l duci la şcoală. Le-am spus că la vârsta asta un copil nu rezistă opt ore în bancă, că un copil la cinci ani trebuie să doarmă măcar o oră de amiază, că un copil nu rezistă să nu mănânce la cantină opt ore, că un copil la cinci sau şase ani nu ştie încă să se şteargă bine la fund sau să folosească toaletele pentru cei mari. Le-am mai spus că încă la şcoală nu au clase suficiente şi învăţătoarele nu sunt calificate să devină educatoare sau infirmiere. Am insistat ca aceşti copii să rămână în grupa pregătitoare la grădiniţe care au personalul calificat şi logistica să aibă grijă de copiii mici. Le-am mai spus că numai Ceauşescu avea obsesia: copiii să înveţe carte la cinci ani, supunându-i atunci şi astăzi la supra-oboseală, după modelul nord-coreean. După discursul meu s-a lăsat o linişte apăsătoare. Inspectorul general Arion s-a justificat komisarei liberale, secretarei de stat a lui Tăriceanu, că sala nu e de acord cu mine şi că eu ca reprezentant al primăriei locale expun de fapt părerea partidului de opoziţie, atunci PDL. După terminarea şedinţei, tipic la români, am avut surpriza ca aproape toţi cei prezenţi, directori şi inspectori şcolari, să mă abordeze pe holuri şi să-mi spună că am avut dreptate. Le-am replicat dur: – De ce nu aţi avut curajul să vă exprimaţi opinia ?

După întâmplarea din 2007 am refuzat să mai particip la dezbaterile publice pe tema clasei zero. Ciudat că ministrul Baba continuă azi la Cluj-Napoca să promoveze o idée toxică şi împotriva creşterii şi educaţiei copiilor susţinută de Tăriceanu. Dacă participam la o astfel de întrunire şi-mi exprimam opinia contra proiectului clasei zero aceeaşi directori clujeni ar fi tăcut în sală ca atunci în 2007 şi m-ar fi felicitat pe holuri cu jumate de gură să nu-i audă şefii. Iar reprezentantul lui Baba ar fi zis că aş fi un infiltrat trimis de liberalul Marga. Că aşa au ajuns românii: să le fie frică să vorbească ce gândesc împotriva unei prostii guvernamentale susţinută de oricine ar fi în fruntea guvernului: Tăriceanu sau MRU.

http://www.napocanews.ro/2012/02/clasa-zero-o-mostenire-toxica-de-la-guvernul-tariceanu.html