26 februarie 2012

Au vrut partide transnaționale, paneuropene, iar acum o dau cotită !



Păi da, au vrut ! Toți !  Partide care să funcționeze la nivel paneuropean, transnațional. Același lucru se urmărește și în cazul ONG-urilor.

Regulamentul (CE) nr. 2004/2003 privind statutul și finanțarea partidelor politice la nivel european.

Iar acum Șova (PSD) o dă cotită (las' că și Orban nu-și știe interesul...):
Aducând din nou vorba despre autonomie şi despre politica Guvernului de la Budapesta, faţă de maghiarii din afara Ungariei, premierul Viktor Orban trece din nou graniţa cu România, creând voit impresia că are atribuţii şi aici. Astfel de mesaje sunt instigatoare şi, prin urmare, neacceptabile. Având însă în vedere politica Guvernului de la Budapesta, care riscă să plaseze Ungaria la periferia Uniunii Europene, nu ne putem mira de astfel de reacţii.
În calitate de senator al României, invit Guvernul de la Budapesta să revină cu mesajele şi acţiunile sale în cadrul normal care ar trebui să definească un stat democratic, membru al Uniunii Europene. Viktor Orban şi FIDESZ trebuie să înţeleagă faptul că România este un exemplu pentru toată Europa în ceea ce priveşte minorităţile. În acelaşi timp, tot domnul Orban trebuie să înţeleagă că există nişte limite până la care statul român poate accepta astfel de poziţii care vin dintr-o istorie de mult apusă.

Rămân în continuare dezamăgit de lipsa de reacţie a diplomaţiei române faţă de astfel de ieşiri ale Guvernului de la Budapesta, dar nu pot să spun că mă miră. Între FIDESZ şi PDL, nu PDL este formaţiunea influentă în cadrul PPE.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: