Postări
Mircea Coșea, decembrie 2011:
Mircea Cosea a explicat, intr-un interviu Business 24, ce pericol
ascunde acordul de guvernanta fiscala, la care statul roman a aderat si a
enumerat 6 masuri care trebuie luate anul viitor, pentru revitalizarea
economiei. Printre acestea, se numara reorganizarea ministerului de
Finante si introducerea impozitului pe lux.
"Ultima propunere este trecerea de la consilierea primului ministru
printr-un consilier personal, la crearea unui consiliu national
consultativ, care sa fie creat din specialisti romani si straini si care
sa consulte premierul si guvernul in ceea ce priveste acordul de
guvernanta fiscala.
Eu cred ca, daca am intrat in acest joc de
mers pe sarma, ca un somnambul, pentru ca asa facem, atunci ar trebui sa
fim foarte atenti. Acel acord pare a fi eficient pentru noi, pentru ca
ne disciplineaza si ne pune intr-un club al unei politici fiscale mai
corecte, dar in acelasi timp are un pericol foarte mare, pentru ca ne
poate duce la penalizari, in cazul in care nu sunt respectati
indicatorii de baza. Pe langa faptul ca nu accesam fonduri, sa mai fim
si penalizati, ar fi o chestiune foarte dura".
Mircea Coșea, martie 2010:
România "a fost reprezentată"... de Mircea Coşea (ex- PSDR, APR, PDSR, PNL, PRM, PDL ...), care a fost invitat în luna martie să participe la întâlnirea unui grup de lucru
"însărcinat să elaboreze, până la sfârşitul anului, un raport privind
liniile directoare ale unei viitoare strategii europene de coordonare a
politicilor economice, cu predilecţie a politicilor bugetare".
Probabil că este vorba despre "grupul de lucru van Rompuy", care a schiţat aşa-zisul "semestru european".
În martie 2010 Coşea era persoană privată, dar, probabil nu în această calitate a fost invitat.
3 comentarii :
"De la Uniunea Europeană la Uniunea Bugetară"
Mircea Coșea, Standard.ro
http://standard.money.ro/macro/de-la-uniunea-europeana-la-uniunea-bugetara-3995.html
Săptămâna trecută am fost invitat la Bruxelles pentru a participa la întâlnirea unui grup de lucru însărcinat să elaboreze, până la sfârşitul anului, un raport privind liniile directoare ale unei viitoare strategii europene de coordonare a politicilor economice, cu predilecţie a politicilor bugetare. Discuţiile au fost inspirate de declaraţia, considerată mai întâi şocantă şi mai apoi interesantă, cancelarului german privind necesitatea unui guvern economic european. Trebuie spus încă de la început că termenul de „guvern” nu este pe placul tuturor, atât din motive politice, cât şi semantice, dar a primit un sinonim cu mai puţine implicaţii politice, acela de „instanţă de reglare şi stabilitate”. Deocamdată este un termen de lucru, apariţia altor denumiri fiind oricând posibilă.
Se consideră că existenţa unui astfel de organism ar fi necesară din două motive, unul aparţinând prezentului, altul viitorului. Primul motiv apare ca o explicaţie a nerealizării Agendei Lisabona şi a apariţiei, în situaţie de criză, a unor verigi slabe ale uniunii cum sunt Grecia, Spania şi Irlanda. Este ineficienţa mecanismului de coordonare a politicilor economice naţionale în contextul manifestării unor puternice „individualităţi rebele şi excesiv de orientate spre interesele pieţelor naţionale” ( Franţa, Germania , Marea Britanie ). Al doilea motiv este acela al nevoii creării condiţiilor şi cadrului necesar, nu numai pentru a realiza echilibrul şi stabilitatea zonei euro, ci şi pentru realizarea obiectivelor de consolidare şi dezvoltare a Uniunii în condiţiile dificile ale competiţiei globale în perioada postcriză.
Instanţa de reglare şi stabilitate ar trebui să fie concepută ca un instrument apt de a îmbunătăţi mecanismul coordonării politicilor fiscale, dar nu înafara principiilor generale ale politicilor comunitare, formulate încă din perioada 1965-1970 de către Pierre Werner. Astfel, va trebui respectat principiul convergenţei, plecând de la ideea conform căreia o politică economică europeană comună va fi cu atât mai eficientă cu cât legislaţiile şi regulile naţionale vor fi mai reduse şi conceptual şi operaţional. Principiul solidarităţii va fi la fel de important, având în vedere nevoia întăririi mecanismului european în situaţii de contracţie economică sau recesiune.
O atenţie deosebită va trebui acordată şi principiului eficacităţii şi transparanţei actului decizional, atât pentru eliminarea barierelor birocrtaice, cât şi pentru democratizarea rapoturilor dintre instituţiile europene şi cetăţenii europeni.
Problema cea mai dificilă a creării unei instituţii de tipul guvernului economic european rămâne însă cea a cadrului inter instituţional şi inter statal în care ar putea funcţiona. Evident, eventualul guvern nu va avea prerogative de tipul autorităţii statale şi nici de tipul autonomiei federale. Prin apariţia lui nu se doreşte – cel puţin la nivel declarativ – subordonarea politicilor economice naţionale unui for suprastatal şi nici – din nou la nivel declarativ – subordonarea acestui eventual for suprastatal voinţei unei singure ţări membre sau unui tandem de ţări membre. Deşi se declară că o astfel de situaţie este exclusă, majoritatea ţărilor membre nu-şi ascund îngrijorarea faţă de o astfel de posibilitate, mai ales după rolul pe care Germania şi Franţa şi-l-au asumat în cazul Grecia. [...]
Ce de bani castiga toti astia numai din minciuni...
Oho...
Trimiteți un comentariu