Dez-ocuparea: Pisică şi delfini

14 aprilie 2011

Pisică şi delfini

Dialog "multicultural".

Delfinii se numesc Shiloh şi Thunder, pisica - Arthur.

Mail Online - Some-fin special: A cat and a dolphin become best new buddies

8 comentarii :

Crystal Clear spunea...: Love ! :))); 4/14/2011
Riddick spunea...: Sunt curios dacă ar merge faza cu o orcă (tot din neamul delfinilor, dar mai mare). Ar înghiţi pisica ? :); 4/14/2011
Crystal Clear spunea...: Nu cred :)); 4/14/2011
Riddick spunea...: O orcă şi-a omorât dresoarea, cu care era împreună de opt ani (a prins-o "în joacă" şi a tras-o la fund). În timpul unui spectacol. După o "evaluare psihologică", a fost admisă din nou la pregătire cu dresor şi program cu public.; 4/14/2011
Crystal Clear spunea...: Aha, orca este de fapt "killer whale"

"Wild killer whales are not considered a threat to humans,[7] although there have been cases of captives killing or injuring their handlers at marine theme parks. Killer whales feature strongly in the mythologies of indigenous cultures, with their reputation ranging from being the souls of humans to merciless killers"

http://en.wikipedia.org/wiki/Killer_whale

Atat delfinii cat si pisicile au un nivel de inteligenta ridicat
Probabil ca de asta de inteleg bine :); 4/14/2011
Riddick spunea...: Vânează în grup, chiar "balenele mari" (de obicei, atacă puii).; 4/14/2011
anarchix spunea...: Se pare ca un rechin n-are nicio sansa intr-o confruntare cu un delfin. Astia tintesc ficatul rechinului care e extrem de sensibil.

Pe tot parcursul clipului am tot sperat ca pisica o sa-si bage un pic capul in gura lui Flipper! ;-); 4/14/2011
Riddick spunea...: Eu nu văzusem că stătea cu picioarele din faţă pe suportul ăla mic de tablă şi credeam că e aproape gata să cadă în apă.; 4/15/2011

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii ( Atom )

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."