Al enşpelea congres PC: Profesorul Voiculescu, om-idee, om-văpaie, om de şters la cur cu paie (Curentul)

Reportaj de la al enşpelea Congres al PC, Partidul Ciocoflenderilor lui Felix 

Ieri, în sala unde pe vremuri perfoma PCR-ul şi era reales la al paişpelea Congres Ceauşescu Nicolae, om-idee, om-văpaie, s-a desfăşurat o manifestare de o izbitoare asemănare: al enşpelea congres al formaţiunii PC a turnătorului la organele lui Ceauşescu, Dan Felix Mircea Voiculescu. Lipsea doar R-ul din coada ca să fie aidoma înaintaşilor. Gåndit ca desfăşurare de forţă politică, televizat continuu la gazeta de perete - una dintre Antene - Congresul a amintit mai degrabă de o jalnică potemkiadă - numele dat însăilărilor butaforice după celebrul Grigore Potemkin, rusoi cu imaginaţie şi cu sculă, amant al Ecaterinei a Rusiei, care a inventat punerea în scenă a unor sate de carton colorat, aşezate pe marginea drumului reginei către băi, în Crimeea. Şmecherul a ajuns Mareşal, folosindu-şi bastonul din dotare şi inventivitatea creatoare.
Voiculescu visa să i se zică şi lui, dacă nu mareşal, măcar general de Securitate, însă va intra în istorie doar ca turnător de rând, ca Felix-Mircea care îşi turna familia la Secu’. Cât despre dotare, rezultatul muncii lui Voiculescu se vede. Partiduleţul său nu a obţinut niciodată nimic în alegeri directe, a intrat mereu în politică sau în Parlament pe uşa din dos, livrat pe parcursul anilor la pachet cu trustul media, ba PSD-ului, ba oricui a vrut să pună de-o Alianţă ticăloşită cu Voiculescu.
Deşi scena semăna izbitor - ca aranjament scenografic - cu platoul lui Mădălin Ionescu, vorbitorii la microfon semănau cu nişte papagali pensaţi, personaje nefiresc de ridicole în demagogia jalnică a discursului. A lipsit din sală, culmea, tocmai un Mugur Ciuvică, analistul de serviciu al lui Voiculescu, după ce cu ani în urmă făcea o serie de dezvăluiri incendiare la adresa lui Voiculescu, susţinând că averea lui, averea Diavolului, cum i se zicea, provine de la un arab.
Îmi amintesc şi acum, de câte ori îl văd pe sticlă la Antene, declaraţiile sale: „În ceea ce-l priveşte pe Voiculescu şi cele două obsesii ale sale - colaborarea cu Securitatea şi legătura sa cu conturile lui Ceauşescu sau banii fostei Securităţi, cred că ar fi interesant ca domnul Voiculescu să explice şi procedura prin care, la începutul anilor ‘90, practic a fost închisă şi a apărut grupul GRIVCO. Pentru că este o chestiune extrem de interesantă: firma CRESCENT aparţinea oficial unui arab, o persoană mai în vârstă. Acest arab, în 1990, imediat după Revoluţie, şi-a făcut un testament care ar putea intra în Cartea Recordurilor, pentru că acest arab, Fouad Sanbar, şi-a făcut un testament prin care a decis aşa: lăsa moştenire tot patrimoniul firmei CRESCENT copiilor săi, dar nu la moartea lui, ci la moartea lui Dan Voiculescu. Adică un bătrân arab, care avea şi doi copii bolnavi (am aflat asta din cartea domnului Voiculescu) nu-şi lasă averea copiilor săi, ci precizează în testament că averea va fi împărţită după moartea lui Dan Voiculescu, care era un simplu angajat al arabului respectiv. Acestea sunt lucruri pe care domnul Dan Voiculescu ar trebui să le explice - cum este posibil ca cineva să lase o avere de zeci, dacă nu sute de milioane de dolari - o moştenire care să fie împărţită nu după moartea persoanei respective, ci a unui angajat. Şi astfel, prin acest testament extrem de ciudat, Voiculescu devenea stăpânul patrimoniului CRESCENT, iar la un an de la acest transfer de proprietate se produce un al doilea transfer de proprietate, prin care firma GRIVCO cu capital social foarte mare - milioane de dolari, apare din nimic, ca fiind proprietatea domnului Dan Voiculescu, care până în acel moment a fost angajat la stat cu un salariu de 6.000-7.000 de lei. Brusc, în ‘91, după ce primeşte moştenirea respectivă, apare grupul de firme GRIVCO, cu capital, repet, de milioane de dolari, care începe să deruleze aceleaşi afaceri pe care le derula CRESCENT până în 1989“.

Profesorul Voiculescu, om-idee, om-văpaie, om de şters la cur cu paie

Ştiindu-şi istoria şi trecutul mai bine ca Ciuvică, actualul său preş, Voiculescu s-a făcut că lipseşte de la Congresul jucăriei sale politice, manevrată prin păpuşele fără cap şi coloană, îmbrăcate la costum. A fost însă prezent simbolic printr-un uriaş citat înalt cât tot ecranul din spatele scenei. Citatul era lăbărţat pe dimensiunea unui bloc cu trei etaje şi conţinea nişte parascovenii penibile - tipice „profesorului“ închipuit Dan Voiculescu.
Eu aş fi pus un alt citat, din mine: „Voiculescu este un exponent mizerabil al mafiei comuniste, al securiştilor care timp de decenii au distrus această ţară, dar în acelaşi timp aveau tupeul să lanseze lozinci pentru cretini de genul «Nu ne vindem ţara!», în timp ce mâinile le erau ocupate cu căratul averii acestei ţări în conturile lor din Elveţia. Acest personaj sinistru al societăţii româneşti postdecembriste nu este altceva decât un potlogar care toată viaţa s-a ridicat pe scara valorică turnând la Securitate şi când a ajuns în vârf s-a pus pe furat. Viaţa sa este toată, de la cap la coadă, o impostură jenantă“.
Dacă ar fost scris un aşa citat pe pereţii Sălii Palatului plus un adaos de la ei „noi, ca Partid Conservator, ne delimităm de acest turnător jegos şi ne punem cenuşă în cap, ne cerem scuze societăţii româneşti că am fost nişte nenorociţi“ - poate manifestarea şi absenţa stridentă la mişto a „Profesorului“ ar fi fost credibilă. Falsul doctor Felix - informatorul-şef, profesorul Dan Voiculescu, s-a mânjit cu o diplomă de doctor pe care a achiziţionat-o de la o universitate americană ilegală. În CV-ul lui Voiculescu tronează impostura, dar asta nu l-a împiedicat să fie profesor la Academia de Ştiinţe Economice. Ca să fii profesor de Universitate trebuie însă să ai patalama de doctor, iar Voiculescu şi-a cumpărat una „de afară“, pe lângă cea românească, obţinută cu sudoarea frunţii Crescent, în 1987, chiar de la ASE. Cum doar o diplomă de doctor nu dădea bine la CV, „dom’ profesor“, s-a gândit să o altoiască pe cea autohtonă cu o alta cu pedigri american.
Aşa se face că, în 1990, când toţi studenţii erau ocupaţi cu protestele de stradă, studiosul Voiculescu s-a pus cu burta pe carte şi a studiat cât a fost ziulica de mare, prin birourile Crescent, până ce a obţinut, tocmai în îndepărtata Americă, la instituţia de învăţământ Pacific Western University, o diplomă de doctor. Pacific Western University (PWU), instituţia care i-a eliberat lui Dan Voiculescu diploma de doctor în 1991, şi-a schimbat în 2007 numele în California Miramar University (CMU). Nu s-a schimbat însă nimic în nivelul de pregătire pe care îl oferă aşa-zisa universitate, nefiind acreditată de niciuna dintre agenţiile recunoscute de Departamentul American pentru Educaţie. Pacific Western University are un „renume“ aparte: de şcoală neacreditată în Statele Unite şi aflată de zeci de ani pe lista neagră a universităţilor din toată lumea, o paria în sistemul american de învăţământ. O facultate fără sediu, o progenitură care, pentru câţiva arginţi, te face într-o clipită doctor în ce vrei tu, deşi nu are voie să emită astfel de diplome. Pacific Western University este o pseudoinstituţie care, din cauza scandalurilor, îşi schimbă denumirea şi locaţia ca pe ciorapi. Murdari, evident.
Diplomele emise de fosta Pacific Western University nu au, practic, nicio valoare în faţa companiilor private sau a instituţiilor publice. Mai mult, potrivit legislaţiei americane, folosirea în unele state a acestor diplome este ilegală sau cel puţin supusă unor restricţii, tocmai pentru a preveni eventuale fraude.
După ce şi-a adjudecat de la Pacific Western University statutul de doctor cu numai 240 de dolari, „Felix“ Voiculescu s-a grăbit să predea la ASE. Astfel, începând cu 1996, bazat pe diplomele sale contrafăcute, Voiculescu a ocupat vremelnic, la ASE, Catedra de Relaţii Economice Internaţionale, disciplina Competiţie şi Competitivitate. Competitiv, deoarece doctoratul lui Voiculescu nu este lipsit de valoare, ci doar foarte ieftin: 240 de parai.

Schema „arabului bătrân“ - folosită de Voiculescu din nou, la PC

Doctoratul a fost ieftin, dar Congresul a fost scump, că „profesorul“ vrea halat nou. Au făcut rost de nu mai puţin de trei blonde, plasate strategic pe o estradă în spatele microfonului central, unde dădea din gură nătângul de D punct Constantin - aşa apărea pe burtiera de la Antenă -, viitor preşedinte la oha, la shto, cum zic securiştii „lucrăturilor operative deplin conspirate“. Micul Daniel Constantin a fost activist al unei formaţiuni „studenţeşti“ inventate de PDSR, în contrapondere cică la uriaşa organizaţie a Ligii Studenţilor din România, total anticomunistă. Acum el joacă rolul „arabului bătrân“ din povestea lui Ciuvică despre firma Crescent a demonicului Sauron, model de insanitate obscenă a cleptocraţiei roşii, kamaradul altui vrăjitor boşorog îmbătrânit în rele, demonicul Saruman - Ion Iliescu. Cei doi au devenit azi komisarii politici ai aşa-zisei Uniuni Social Liberale, uniunea turnătorilor şi securiştilor, pe fond, demonstrând că nu şi-au epuizat încă energia sinistră (de stânga adică) trebăluind ca şi înainte de ‘89 pe aceleaşi coordonate, de smintire obscenă a românilor.
Obscen într-adevar a fost Crin Antonescu, al cărui discurs răcnit din pieptul său scofâlcit de galinacee pestriţă (porumbacă) era gata-gata să provoace vomă, mai ales la pasajul în care acesta se mărturisea anticomunist şi cu durere mare pe Securitate. Crin este un fel de Naomi, celebru(a) transsexual autohton, care a devenit (mai) cunoscută după ce a ieşit la rampă, zguduind opinia publică, anunţând că se va opera definitiv şi jos, după ce şi-a modificat, mai sus, bustul şi fesele. Crin Antonescu nu ne mai miră deloc după ce l-am auzit cum îl ridica în slăvi pe Ilici, criminalul ce a distrus 20 de ani din istoria României, bătrâna cucuvea kominternistă ce şi-a găsit, în sfârşit, lăudătorul potrivit - un broscoi exoftalmic care orăcăie cretinisme. La orăcăielile lui Crin am observat fără să vreau cum una dintre blondele de la estrada din spatele său s-a frecat în zona inghinală, iar o alta s-a scărpinat la coccis. Poate era o strategie de atragere a atenţiei, deoarece eu, cel puţin, am stat cu ochii aţintiţi la scenă, de la acel moment aşteptând să văd ce operaţiuni mai execută blondele în continuare. Vederea către blondele pe care le mânca ceva a fost obstrucţionată de Liliana Ghervasuc Mincă - măseaua aurită din dantura lui Felix-Voiculescu care a venit răcnind la microfon şi agitând din mâini trimiţând bezele către judeţul lui bărbată-său, care e din Constanţa. M-a lăsat aproape fără cuvinte intrarea pe scenă a lui Mincă şi trimiterea cifrată, cred eu, legată de bărbată-su, cunoscut homosexual, potrivit lui Vadim Tudor, care l-a avut în organizaţie şi ştie cel mai bine cum este cu homalăii că nu degeaba i se spune Tribunul homosexualilor.
Ar mai fi fost încă multe de spus despre Congresul partidului lui Voiculescu, a cărui mizerie morală este egalată şi întrecută doar de aşa-zişii intelectuali ce au abandonat orice principii şi valori morale - personaje ca Dorin Tudoran, Andrei Pleşu, Mircea Cărtărescu, Vladimir Tismăneanu şi Emil Hurezeanu - ce au slujit agregatul său media de Partid, pe căciuli cu biştari vărsaţi în poală, dar nu mai este loc în pagină pentru atâtea gunoaie, oameni de paie peste care a defecat ani de-a rândul „profesoral“ demonicul Saruman/Voiculescu.

http://www.curentul.ro/2011/index.php/2011040456710/Actualitate/Reportaj-de-la-al-enspelea-Congres-al-PC-Partidul-Ciocoflenderilor-lui-Felix.html